ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2631/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 22 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3193/102/2012*/a3,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, având pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul L.A., în

baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen., a menținut arestarea preventivă a acestuia.

Împotriva încheierii a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul L.A., solicitând lăsarea sa în stare de

libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul declarat este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din verificarea lucrărilor cauzei se

reține că prin sentința penală nr. 87 din 02 iulie 2012, Tribunalul Mureș, secția

penală, a dispus, printre altele condamnarea inculpatului L.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (3) C. pen.

Totodată, se reține că inculpatul a

fost arestat preventiv, în cursul urmăririi penale, instanța constatând că

temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f)

C. proc. pen.

La acest moment procesual, în dosar

sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza

arestării preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru infracțiunea reținută

în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare; din datele cauzei

rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea

un impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunii și

modul în care aceasta a fost săvârșită.

Pericolul concret pentru ordinea

publică rezultă din împrejurările concrete în care a fost comisă fapta,

comportamentul agresiv al inculpatului, modul de acțiune, recurgerea la

agresiuni fizice și morale pentru a-și asigura scăparea, cât și din

antecedentele acestuia, fiind condamnat în trecut pentru alte infracțiuni

îndreptate împotriva patrimoniului, toate acestea dezvăluind o periculozitate

publică ridicată a inculpatului, ce impune în continuare reacția fermă a

autorităților pentru a proteja comunitatea în fața unor conduite antisociale.

În ce privește durata arestării

preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a

depășit termenul rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv

la o pedeapsă privativă de libertate.

Ca atare, subzistând temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea

inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării lor preventive,

încheierea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru motivele expuse, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.A. împotriva încheierii de ședință din data de 22

august 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3193/102/2012*/a3.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

septembrie 2012.