ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4286/2011

HOTĂRÂRE
15.12.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4286/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 decembrie 2011, Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

învestită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul T.S.C. împotriva

Sentinței penale nr. 130 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș,

a dispus, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului.

Instanța a reținut,

în esență, următoarele:

Inculpatul T.S.C.

este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de viol în formă continuată

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (3) C. pen. cu reținerea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care

inculpatul a fost condamnat de către prima instanță la o pedeapsă privativă de

libertate de 15 ani închisoare.

Instanța a apreciat

că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv,

respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce i se impută

inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce

rezultă din modalitatea în care au fost comise faptele, din faptul că victima

acestor fapte este minoră și ea trebuie protejată, iar judecarea inculpatului

în stare de libertate ar atrage o serioasă temere din partea comunității din

care provine inculpatul.

Instanța a apreciat

că sunt de asemenea îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc.

pen., respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru

care este cercetat penal.

Împotriva încheierii

sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea

introductivă a hotărârii.

Examinând actele

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul

inculpatului nu este fondat.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, se constată că instanța de apel a verificat în

mod corespunzător legalitatea și temeinicia arestării preventive a

inculpatului, prin raportare la temeiurile care au impus luarea măsurii

arestării preventive, ajungând în mod întemeiat la concluzia că acestea

subzistă și că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret

pentru ordinea publică.

Potrivit Codului

nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea

legislațiilor europene, luarea unei măsuri preventive privative de libertate

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe

probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea

penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai

mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare

expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

În cauză, se constată

că sunt incidente temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive, prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv sunt

îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege: inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la acest

temei, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că

detenția este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal

planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in

concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi

infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra

martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi

tulburată ordinea publică.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul

deosebit de ridicat de pericol social al faptei de viol în formă continuată,

pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată și condamnarea în

primă instanță, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Așa cum în mod corect

a reținut instanța, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din

natura și modalitatea de comitere a faptei săvârșite în formă continuată asupra

părții vătămate minore, în vârstă de 12 ani, care a lezat mai multe valori

sociale, cât și din urmările produse de astfel de fapte.

Totodată, condamnarea

inculpatului în primă instanță, la pedeapsa de 15 ani închisoare, chiar dacă nu

înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea acestuia, oferă

indicii cu privire la vinovăția inculpatului și constituie un temei care

justifică în continuare privarea de libertate.

Drept urmare, se

constată că măsura arestării preventive este legală și temeinică, aceasta

impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării

adevărului.

Pentru aceste considerente, urmează ca recursul

declarat de recurentul inculpat T.S.C. împotriva Încheierii din 2 decembrie

2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat T.S.C. împotriva Încheierii din 2 decembrie 2011 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 2832/102/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-15
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4045/2011
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Încheierea din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declar
ÎCCJ 2011-11-15
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2011
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Încheierea din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului decla
ÎCCJ 2011-06-08
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2324/2011
f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv, aceste temeiuri nefiind modificate, cerințele acestui text de lege fiind îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina
ÎCCJ 2012-05-02
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2012
Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 130 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Mureș a dispus următoarele: S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reț
ÎCCJ 2012-09-03
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2631/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3193/102/2012*/a3, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
Sursă