ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4286/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4286/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 2011, Curtea
de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
învestită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul T.S.C. împotriva
Sentinței penale nr. 130 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș,
a dispus, în baza art. 300
2
raportat la art. 160
b
C.
proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului.
Instanța a reținut,
în esență, următoarele:
Inculpatul T.S.C.
este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de viol în formă continuată
prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b),
alin. (3) C. pen. cu reținerea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care
inculpatul a fost condamnat de către prima instanță la o pedeapsă privativă de
libertate de 15 ani închisoare.
Instanța a apreciat
că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin.
(1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv,
respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce i se impută
inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a
inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce
rezultă din modalitatea în care au fost comise faptele, din faptul că victima
acestor fapte este minoră și ea trebuie protejată, iar judecarea inculpatului
în stare de libertate ar atrage o serioasă temere din partea comunității din
care provine inculpatul.
Instanța a apreciat
că sunt de asemenea îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc.
pen., respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru
care este cercetat penal.
Împotriva încheierii
sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea
introductivă a hotărârii.
Examinând actele
dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul
inculpatului nu este fondat.
Din examinarea
lucrărilor și actelor dosarului, se constată că instanța de apel a verificat în
mod corespunzător legalitatea și temeinicia arestării preventive a
inculpatului, prin raportare la temeiurile care au impus luarea măsurii
arestării preventive, ajungând în mod întemeiat la concluzia că acestea
subzistă și că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret
pentru ordinea publică.
Potrivit Codului
nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea
legislațiilor europene, luarea unei măsuri preventive privative de libertate
este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe
probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai
mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare
expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată
că sunt incidente temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării
preventive, prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv sunt
îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege: inculpatul a
săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață
sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în
libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la acest
temei, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că
detenția este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal
planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in
concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi
infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra
martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi
tulburată ordinea publică.
Din examinarea
lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul
deosebit de ridicat de pericol social al faptei de viol în formă continuată,
pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată și condamnarea în
primă instanță, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru
ordinea publică.
Așa cum în mod corect
a reținut instanța, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din
natura și modalitatea de comitere a faptei săvârșite în formă continuată asupra
părții vătămate minore, în vârstă de 12 ani, care a lezat mai multe valori
sociale, cât și din urmările produse de astfel de fapte.
Totodată, condamnarea
inculpatului în primă instanță, la pedeapsa de 15 ani închisoare, chiar dacă nu
înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea acestuia, oferă
indicii cu privire la vinovăția inculpatului și constituie un temei care
justifică în continuare privarea de libertate.
Drept urmare, se
constată că măsura arestării preventive este legală și temeinică, aceasta
impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării
adevărului.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul
declarat de recurentul inculpat T.S.C. împotriva Încheierii din 2 decembrie
2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și
de familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
recurentul inculpat T.S.C. împotriva Încheierii din 2 decembrie 2011 a Curții
de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în Dosarul nr. 2832/102/2011.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul
interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 decembrie 2011.