ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4286/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul T.S.C. împotriva Sentinței penale nr. 130 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului. Instanța a reținut, în esență, următoarele: Inculpatul T.S.C. este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen. cu reținerea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de către prima instanță la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani închisoare.

Instanța a apreciat că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce i se impută inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea în care au fost comise faptele, din faptul că victima acestor fapte este minoră și ea trebuie protejată, iar judecarea inculpatului în stare de libertate ar atrage o serioasă temere din partea comunității din care provine inculpatul. Instanța a apreciat că sunt de asemenea îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc.

pen., respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat penal. Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Examinând actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, se constată că instanța de apel a verificat în mod corespunzător legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, prin raportare la temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, ajungând în mod întemeiat la concluzia că acestea subzistă și că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, luarea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen. În cauză, se constată că sunt incidente temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege: inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest temei, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că detenția este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei de viol în formă continuată, pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată și condamnarea în primă instanță, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Așa cum în mod corect a reținut instanța, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și modalitatea de comitere a faptei săvârșite în formă continuată asupra părții vătămate minore, în vârstă de 12 ani, care a lezat mai multe valori sociale, cât și din urmările produse de astfel de fapte. Totodată, condamnarea inculpatului în primă instanță, la pedeapsa de 15 ani închisoare, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea acestuia, oferă indicii cu privire la vinovăția inculpatului și constituie un temei care justifică în continuare privarea de libertate.

Drept urmare, se constată că măsura arestării preventive este legală și temeinică, aceasta impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat T.S.C. împotriva Încheierii din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.S.C. împotriva Încheierii din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2832/102/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2011.