ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 19

septembrie 2011, Tribunalul Mureș a dispus următoarele:

S-a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T.S.C.

din infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1),

alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea de relații sexuale cu o minoră, în formă continuată prevăzută de

art. 198 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., conform prevederilor

art. 334 C. proc. pen.

L-a condamnat pe

inculpatul

T.S.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin.

(1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.

S-a dedus din durata

pedepsei închisorii timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului,

de la data de 30 martie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia,

conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și pct. 13 din

Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe

biologice încunoștiințându-l că respectivele probe vor fi utilizate pentru

obținerea și stocarea în

Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare

a profilului său genetic.

S-a admis, conform

prevederilor art. 17 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.H. - mama părții vătămate, și din

oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră M.S.M.,

prin reprezentantul său legal M.H., și l-a obligat pe inculpat să îi plătească

acesteia suma de 10.000 RON daune morale.

S-a dispus confiscarea

specială a corpului delict - un aparat de ras având mânerul de culoare neagră, dotat

cu acumulator și sistem vibrator, depus la camera de corpuri delicte a instanței

și înregistrat în registrul special.

S-a dispus restituirea

către partea vătămată a perechii de sandale, depus la camera de corpuri delicte

a instanței și înregistrat în registrul special.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 191 C. proc. pen.

S-au reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 408/P/2011 din data de 22 aprilie 2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mureș, inculpatul T.S.C. - arestat în cauză - a fost trimis în judecată, în stare

de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută

și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) teza I C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În considerentele rechizitoriului

s-a reținut că la data de 25 martie 2011, organele de poliție din cadrul I.P.J.

Mureș - Serviciul de Investigații Criminale au fost sesizate de către numita M.H.,

mama minorei M.S.M., în vârstă de 12 ani, despre faptul că fostul ei concubin, T.S.C.,

în perioada 2008-2010, a abuzat-o sexual de minoră, dezbrăcând-o și mângâind-o în

zona organelor genitale, introducându-i apoi degetul în vagin, acest lucru repetându-se

de mai multe ori în perioada sus-amintită. Minora i-a relatat mamei sale doar la

data de 17 martie 2011 despre cele întâmplate, când sus-numitul a părăsit domiciliul

concubinei sale, arătând că acesta i-a spus că dacă îi va spune despre cele întâmplate

mamei sale, aceasta va păți ceva rău. Numita M.H. a luat legătura telefonic cu fostul

ei concubin pentru a verifica dacă cele afirmate de fiica sa sunt adevărate. Inițial,

numitul T.S.C. nu a recunoscut, însă ulterior, când mama minorei i-a cerut să vină

să-și ducă hainele din casa ei, i-a răspuns că nu mai are nevoie de haine, deoarece

unde va ajunge, respectiv la pușcărie, nu are nevoie de hainele personale, ci de

haine cu dungi. Sus-numitul i-a mai spus mamei minorei că se va spânzura, astfel

că numita M.H. nu a mai avut nicio îndoială în privința susținerilor fiicei sale

și a formulat plângere penală față de acesta.

Partea vătămată M.S.M.

în faza de urmărire penală și în prezența mamei sale, a formulat pretenții civile

față de inculpat estimate la suma de 10.000 RON, reprezentând daunele morale suferite,

iar în fața instanței a declarat că își menține această constituire, acțiunea civilă

fiind susținută și de către reprezentantul parchetului, în aplicațiunea art. 17

C. proc. pen.

În fața instanței de judecată,

inculpatul T.S.C. a dat o amplă declarație, precizând că în ceea ce privește acuza

adusă lui cu referire la partea vătămată M.S.M., aceasta este, de fapt, o răzbunare

din partea mamei fetei, respectiv a fostei sale concubine, care aflase, chiar în

aceeași zi, că el avea o relație cu o altă colegă de serviciu. Inculpatul a mai

declarat că în seara respectivă, mama fetei a venit la el la serviciu și a făcut

scandal acolo, după ce aflase de relația lui cu acea colegă, amenințându-l chiar.

Inculpatul a mai declarat că pe minoră a tratat-o ca un părinte, iar ea îl considera

tatăl ei și chiar i-a spus aceasta, inclusiv în ziua în care el a plecat din locuință.

Inculpatul a mai declarat că nu obișnuia să se uite la filme cu tentă sexuală, nici

măcar la calculator, și că partea vătămată minoră sau sora ei mai mare îl ajutau

să își pună jocuri PC, deoarece el nu știa să îl utilizeze întocmai, iar în ceea

ce privește programele de la televizor, cele care difuzau astfel de scene de sex,

erau codificate.

Referitor la declarațiile

pe care le-a dat în faza de urmărire penală, la poliție și apoi la procuror, inclusiv

cea în prezența avocatului și a traducătorului și în care a recunoscut acuzațiile

aduse, declarații ulterior retractate, inculpatul a declarat că a fost obligat să

le dea, că a scris după dictare, că a fost amenințat și chiar bătut de către polițiști,

dar că nu a formulat nicio plângere împotriva lor. Totodată, inculpatul a mai declarat

că acea excoriație de pe piciorul său, nu a fost produsă de către minoră așa cum

se arată în actul de acuzare, ci de un accident minor suferit la locul de muncă,

la sfârșitul lunii februarie 2011 și care s-a vindecat în cca. 2-3 săptămâni.

Partea vătămată M.S.M.

a declarat în fața judecătorului că toate acuzațiile aduse de ea inculpatului T.S.C.

sunt adevărate și le menține. Astfel, minora a declarat că pe inculpat - care era

concubinul mamei ei - îl considera ca fiind tatăl ei, deoarece locuia împreună cu

ea, cu mama și cu sora ei din anul 2006, perioadă de timp în care s-a înțeles bine

cu el, în care el nu a certat-o și nici nu a gresat-o fizic vreodată; minora chiar

a precizat că datorită relației bune pe care o aveau toți membrii familiei între

ei, obișnuiau să se sărute la venire și la plecare.

Referitor la cele întâmplate,

partea vătămată minoră a declarat, însă, că în cursul anului 2008, într-o zi în

care a venit de la școală, iar T.S.C. era singur acasă, la puțin timp după ce ea

s-a îmbrăcat cu hainele de casă, inculpatul i-a solicitat minorei să vină în camera

în care se afla el, cerându-i să se așeze în brațele sale și i-a spus că dorește

să-i arate un film pe calculator. Minora s-a conformat cerințelor acestuia și a

stat în brațele lui, după care inculpatul T.S.C. a accesat internetul și a pus un

film în care două persoane făceau sex oral și normal, iar apoi a întrebat-o dacă

nu dorește să facă și ea la fel. Partea vătămată a declarat că ea nu a răspuns nimic,

astfel că inculpatul a pus-o pe pat, a întins-o și a dezbrăcat-o încet de pantaloni

și chiloți și a început să o mângâie la „păsărică” (la „nuni”) spunându-i ce „nuni”

frumoasă are, apoi și-a dat și el jos halatul de casă și chiloții, a sărutat-o și

lins-o pe „nuni” și a încercat să își introducă apoi „puța” în „nuni” ei. Minora

a mai declarat că atunci a durut-o și i-a zis să o lase în pace, moment în care

a sunat și interfonul de la apartament, așa că inculpatul a lăsat-o în pace și i-a

cerut să se îmbrace, dar și ca asta să rămână secretul lor, să nu spună la nimeni;

în scurt timp în locuință a intrat sora ei, căreia nu i-a spus ce s-a întâmplat.

Ulterior, pe parcursul

anilor 2008-2010, această scenă s-a mai repetat de câteva ori, respectiv de cinci

ori, minora declarând că de fiecare dată inculpatul făcea același lucru, o mângâia,

o lingea pe „nuni”, a încercat să o sărute și să își introducă limba în gura ei

și chiar a încercat să își introducă „puța” în „nuni”, dar ea i-a spus că o doare

și să o scoată. Minora a mai declarat că a doua oară, inculpatul a adus un aparat

de ras - de culoare negru cu verde - care vibra și al cărui mâner i l-a introdus

în „nuni” de mai multe ori, aparat pe care l-a folosit în același scop și în dățile

următoare.

S-a mai reținut că minora

a relatat și că inculpatul T.S.C. a întrebat-o chiar dacă nu vrea să fie el acela

care o dezvirginează, iar ea i-a răspuns că nu și că atunci când i-a făcut din nou

același lucru, respectiv a mângâiat-o și și-a frecat-o de „nuni”, văzut cum din

puța lui a ieșit un lichid alb, inculpatul spunându-i să nu îi fie frică, după care

s-a șters.

M.S.M. a relatat că ultima

dată când inculpatul i-a făcut același lucru, s-a întâmplat în cursul lunii februarie

2011, spre sfârșit, momentul fiind legat de un moment festiv ce are loc în cadrul

bisericii reformate, când inculpatul a venit în camera minorei care se afla pe pat

și s-a întins pe pat lângă ea, însă aceasta s-a împotrivit și, fiind încălțată cu

o pereche de sandale de dans, l-a împins cu piciorul, respectiv i-a aplicat o lovitură

acestuia în zona coapsei, provocându-i o zgârietură cu catarama sandalei. Tot cu

această ocazie, minora a țipat și i-a spus acestuia că îi va spune mamei sale ce

s-a întâmplat.

În aceeași declarație,

minora a mai arătat că toate acestea s-au întâmplat în zilele din cursul săptămânii

și niciodată în zilele libere de la sfârșitul săptămânii când acasă erau și sora

și mama ei. De regulă, s-au întâmplat atunci când ea venea de la școală, iar inculpatul

era și el acasă, întrucât lucrase de noaptea; minora a mai declarat că atunci când

venea din tură de noaptea, T.S.C. obișnuia să doarmă în chiloți, iar când se trezea,

să stea în halat de casă, dar și că atunci când îi făcea asta, ea stătea întinsă

pe pat, cu piciorul ridicat pe spătarul patului, iar inculpatul îi dădea telefonul

mobil să se joace. Minora a mai arătat că ceea ce îi făcea inculpatul nu i-a plăcut,

că în câteva rânduri s-a și opus, iar inculpatul s-a oprit, dar în alte dăți el

a continuat să îi facă acel lucru.

În aceeași declarație,

partea vătămată minoră a arătat că după fiecare acest episod, inculpatul îi cerea

să nu le spună nimic surorii sau mamei, ci să rămână secretul lor.

Relativ la acest din urmă

aspect, întrebată fiind de ce în toată această perioadă nu a spus nimic mamei sau

chiar surorii mai mari, partea vătămată a declarat că întrucât până la acea dată

ea nu știa nimic legat de sex sau chiar de viața sexuală și de relațiile intime

dintre bărbat și femeie, că nu vorbise despre asta nici cu mama și nici cu sora

ei, iar cum îl considera pe T.S.C. ca fiind tatăl ei, ea a crezut că așa trebuie

să facă tații cu fiicele lor, că este obligația lor să facă asta. În același context,

minora a arătat și că inculpatul i-a cerut să nu spună cuiva despre ce făcea, dar

și că, deși el nu a amenințat-o în niciun fel, totuși îi era frică de el, respectiv

îi era frică să nu îi facă ceva rău mamei ei, aceasta în contextul în care minora

a declarat că asistase la câteva certuri dintre cei doi adulți, ocazii cu care inculpatul

striga tare, mai cu seamă când era sub influența băuturilor alcoolice.

Totodată, partea vătămată

minoră a declarat că despre cele ce s-au întâmplat i-a spus mamei abia în seara

în care a văzut-o foarte supărată pentru că aflase că inculpatul o înșela cu o altă

colegă de serviciu, context în care mama le-a spus – ei și surorii mai mari – că

inculpatul se legase și de cea mai bună prietenă a ei, că a pipăit-o, după care

le-a întrebat dacă nu cumva s-a legat și de ele și atunci ea i-a mărturisit mamei

că T.S.C. a mângâiat-o la păsărică, la „nuni”, și a vrut să își introducă și penisul

în ea, iar sora ei i-a spus și ea mamei că inculpatul a încercat de trei ori să

o sărute.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel inculpatul T.S.C., care a solicitat, în principal, achitarea sa

în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice

a faptei în infracțiunea prev. de art. 198 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, a solicitat reducerea acesteia.

Instanța de apel a respins

solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând

că fapta inculpatului este dovedită de probele administrate în cauză, respectiv

declarațiile părții vătămate, ale surorii și mamei acesteia, ale martorilor audiați,

expertizarea medico-legală și psihologică efectuate asupra minorei.

De asemenea, s-a apreciat

că încadrarea juridică a faptelor este corectă, nefiind primite apărările inculpatului

în sensul că ar fi avut acordul victimei câtă vreme aceasta a început să fie abuzată

de la vârsta de 9 ani, când nu avea niciun fel de cunoștințe despre actul sexual.

Sub aspectul individualizării

pedepsei s-a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse

sub minimul special.

În consecință, prin decizia

penală nr. 13/A din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a admis apelul

inculpatului, s-a desființat în parte sentința și, în rejudecare, inculpatul a fost

condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pentru infracțiunea prev.

de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a)-art. 76 lit. a) C. pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpatul

T.S.C.

Parchetul a invocat cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., motivând că instanța

de apel a reținut, în mod nejustificat, circumstanța atenuantă prev. de art. 74

lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului cu consecința reducerii pedepsei sub minimul

special.

Inculpatul a invocat cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., solicitând,

în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta

nu există sau, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prev. de art. 198 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, într-o

apărare subsidiară a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată atât prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenți,

cât și în conformitate cu disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază

că aceasta este legală și temeinică.

Principala critică formulată

de inculpat vizează cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., solicitându-se achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul

negând comiterea faptei și susținând că este victima unei înscenări, mama minorei

fiind cea care a pus totul la cale din răzbunare pentru că ar fi înșelat-o.

Această apărare este,

însă, contrazisă de probele administrate în cauză, care dovedesc că situația de

fapt a fost corect reținută de ambele instanțe.

Varianta răzbunării mamei

victimei este exclusă nu numai prin declarațiile părții vătămate, ale mamei și surorii

acesteia, ale martorilor B.A. și B.I., cât mai ales prin raportul psihologic efectuat

asupra minorei care nu lasă loc niciunei interpretări, atestând că minora nu a simulat

nicio clipă traumele prin care a trecut.

De remarcat și poziția

procesuală pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului, recunoscând inițial

faptele, recunoaștere asupra căreia a revenit, motivând că s-a datorat agresiunilor

fizice la care a fost supus în cursul anchetei, apărare însă nedovedită.

Înalta Curte nu reține

nici solicitarea subsidiară formulată de inculpat în cadrul cazului de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice

a faptei din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor, prev.

de art. 198 C. pen.

Inculpatul a profitat

de faptul că era în postura de concubin al mamei minorei, minora îl trata ca un

adevărat tată, precum și de faptul că minora era lipsită de educație sexuală reușind

astfel prin atitudinea sa de „tată protector” să obțină satisfacții sexuale prin

folosirea sexului său și acționând asupra sexului minorei fără a avea acordul acesteia.

Considerăm că, astfel

cum rezultă din raportul medicilor psihologi, inculpatul a utilizat capitalul de

încredere deja format, seducția și șantajul, precum și promisiunea unor favoruri

ulterioare manipulând astfel vulnerabilitatea minorei. S-a mai arătat în acest raport

psihologic că relaționarea de lungă durată dintre inculpat și victimă l-a făcut

pe inculpat să pară credibil în materializarea intențiilor sale, inclusiv în privința

solicitării adresată minorei de a nu divulga ceea ce se întâmpla între ei.

În atare condiții nu se

poate vorbi de un acord tacit al victimei la acțiunile inculpatului în cazul unei

minore în vârstă de 9 ani, care, lipsită fiind de educație sexuală și de tatăl natural,

credea în mod natural de naiv că „așa fac tații cu fetele lor”.

De altfel inculpatul și-a

recunoscut faptele în fața organelor de urmărire penală, declarații care s-au dat

la un moment în care inculpatul nu-și concepuse încă strategii de apărare.

Încadrarea juridică dată

faptelor comise de inculpat este corectă, astfel că nu se impune reconsiderarea

acesteia. Considerăm că infracțiunea de viol poate fi săvârșită atât prin constrângere

fizică, cât și morală, astfel că în speță s-a folosit constrângerea morală dată

fiind situația relațională dintre inculpat și victimă, precum și vârsta fragedă

a victimei. Sub nicio formă nu se poate accepta varianta inculpatului în sensul

că ar fi avut acordul victimei cu ocazia desfășurării actelor sexuale împotriva

acesteia atâta vreme cât ne găsim în prezența unei victime care a început să fie

abuzată de la 9 ani, vârstă la care nu avea niciun fel de cunoștință despre un act

sexual.

În ceea ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat atât de parchet,

cât și de inculpat, Înalta Curte apreciază că nici solicitarea parchetului de înlăturare

a prev. art. 74 lit. a)-art. 76 lit. a) C. pen. și nici solicitarea inculpatului

de reducere a pedepsei nu pot fi primite.

Individualizarea pedepsei

a fost corect reevaluată de instanța de apel, care a reținut în favoarea inculpatului

circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având, corect, în vedere,

faptul că inculpatul este o persoană bine integrată în societate, nu s-a mai confruntat

cu legea penală, avea un comportament corect în societate și la locul de muncă,

bucurându-se de aprecieri laudative din partea colegilor de servici.

Totodată, instanța a avut

în vedere natura și gravitatea sporită a faptei comise mai ales prin prisma consecințelor

acesteia asupra psihicului victimei minore și a operat o coborâre redusă sub minimul

special, Înalta Curte apreciind că pedeapsa de 8 ani este corespunzător dozată,

neimpunându-se modificarea acesteia nici prin majorare, astfel cum solicită parchetul,

dar nici printr-o nouă reducere, astfel cum solicită inculpatul.

Față de considerentele

ce preced, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri.

Conform art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat, onorariul parțial pentru avocatul din oficiu urmând a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul translatorului

de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și de

inculpatul T.S.C. împotriva deciziei penale nr. 13/A din 24 februarie 2012 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2011, la

02 mai 2012.

Obligă recurentul-inculpat

la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului

de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.