ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2012

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 130 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Mureș a dispus următoarele: S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T.S.C. din infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de relații sexuale cu o minoră, în formă continuată prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., conform prevederilor art. 334 C. proc. pen. L-a condamnat pe inculpatul T.S.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. S-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului, de la data de 30 martie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și pct. 13 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice încunoștiințându-l că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

S-a admis, conform prevederilor art. 17 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.H. - mama părții vătămate, și din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră M.S.M., prin reprezentantul său legal M.H., și l-a obligat pe inculpat să îi plătească acesteia suma de 10.000 RON daune morale. S-a dispus confiscarea specială a corpului delict - un aparat de ras având mânerul de culoare neagră, dotat cu acumulator și sistem vibrator, depus la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat în registrul special. S-a dispus restituirea către partea vătămată a perechii de sandale, depus la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat în registrul special.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. S-au reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 408/P/2011 din data de 22 aprilie 2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul T.S.C. - arestat în cauză - a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În considerentele rechizitoriului s-a reținut că la data de 25 martie 2011, organele de poliție din cadrul I.P.J. Mureș - Serviciul de Investigații Criminale au fost sesizate de către numita M.H., mama minorei M.S.M., în vârstă de 12 ani, despre faptul că fostul ei concubin, T.S.C., în perioada 2008-2010, a abuzat-o sexual de minoră, dezbrăcând-o și mângâind-o în zona organelor genitale, introducându-i apoi degetul în vagin, acest lucru repetându-se de mai multe ori în perioada sus-amintită.

Minora i-a relatat mamei sale doar la data de 17 martie 2011 despre cele întâmplate, când sus-numitul a părăsit domiciliul concubinei sale, arătând că acesta i-a spus că dacă îi va spune despre cele întâmplate mamei sale, aceasta va păți ceva rău. Numita M.H. a luat legătura telefonic cu fostul ei concubin pentru a verifica dacă cele afirmate de fiica sa sunt adevărate. Inițial, numitul T.S.C. nu a recunoscut, însă ulterior, când mama minorei i-a cerut să vină să-și ducă hainele din casa ei, i-a răspuns că nu mai are nevoie de haine, deoarece unde va ajunge, respectiv la pușcărie, nu are nevoie de hainele personale, ci de haine cu dungi. Sus-numitul i-a mai spus mamei minorei că se va spânzura, astfel că numita M.H.

nu a mai avut nicio îndoială în privința susținerilor fiicei sale și a formulat plângere penală față de acesta. Partea vătămată M.S.M. în faza de urmărire penală și în prezența mamei sale, a formulat pretenții civile față de inculpat estimate la suma de 10.000 RON, reprezentând daunele morale suferite, iar în fața instanței a declarat că își menține această constituire, acțiunea civilă fiind susținută și de către reprezentantul parchetului, în aplicațiunea art. 17 C. proc. pen. În fața instanței de judecată, inculpatul T.S.C. a dat o amplă declarație, precizând că în ceea ce privește acuza adusă lui cu referire la partea vătămată M.S.M., aceasta este, de fapt, o răzbunare din partea mamei fetei, respectiv a fostei sale concubine, care aflase, chiar în aceeași zi, că el avea o relație cu o altă colegă de serviciu.

Inculpatul a mai declarat că în seara respectivă, mama fetei a venit la el la serviciu și a făcut scandal acolo, după ce aflase de relația lui cu acea colegă, amenințându-l chiar. Inculpatul a mai declarat că pe minoră a tratat-o ca un părinte, iar ea îl considera tatăl ei și chiar i-a spus aceasta, inclusiv în ziua în care el a plecat din locuință. Inculpatul a mai declarat că nu obișnuia să se uite la filme cu tentă sexuală, nici măcar la calculator, și că partea vătămată minoră sau sora ei mai mare îl ajutau să își pună jocuri PC, deoarece el nu știa să îl utilizeze întocmai, iar în ceea ce privește programele de la televizor, cele care difuzau astfel de scene de sex, erau codificate.

Referitor la declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală, la poliție și apoi la procuror, inclusiv cea în prezența avocatului și a traducătorului și în care a recunoscut acuzațiile aduse, declarații ulterior retractate, inculpatul a declarat că a fost obligat să le dea, că a scris după dictare, că a fost amenințat și chiar bătut de către polițiști, dar că nu a formulat nicio plângere împotriva lor. Totodată, inculpatul a mai declarat că acea excoriație de pe piciorul său, nu a fost produsă de către minoră așa cum se arată în actul de acuzare, ci de un accident minor suferit la locul de muncă, la sfârșitul lunii februarie 2011 și care s-a vindecat în cca. 2-3 săptămâni. Partea vătămată M.S.M.

a declarat în fața judecătorului că toate acuzațiile aduse de ea inculpatului T.S.C. sunt adevărate și le menține. Astfel, minora a declarat că pe inculpat - care era concubinul mamei ei - îl considera ca fiind tatăl ei, deoarece locuia împreună cu ea, cu mama și cu sora ei din anul 2006, perioadă de timp în care s-a înțeles bine cu el, în care el nu a certat-o și nici nu a gresat-o fizic vreodată; minora chiar a precizat că datorită relației bune pe care o aveau toți membrii familiei între ei, obișnuiau să se sărute la venire și la plecare. Referitor la cele întâmplate, partea vătămată minoră a declarat, însă, că în cursul anului 2008, într-o zi în care a venit de la școală, iar T.S.C. era singur acasă, la puțin timp după ce ea s-a îmbrăcat cu hainele de casă, inculpatul i-a solicitat minorei să vină în camera în care se afla el, cerându-i să se așeze în brațele sale și i-a spus că dorește să-i arate un film pe calculator.

Minora s-a conformat cerințelor acestuia și a stat în brațele lui, după care inculpatul T.S.C. a accesat internetul și a pus un film în care două persoane făceau sex oral și normal, iar apoi a întrebat-o dacă nu dorește să facă și ea la fel. Partea vătămată a declarat că ea nu a răspuns nimic, astfel că inculpatul a pus-o pe pat, a întins-o și a dezbrăcat-o încet de pantaloni și chiloți și a început să o mângâie la „păsărică” (la „nuni”) spunându-i ce „nuni” frumoasă are, apoi și-a dat și el jos halatul de casă și chiloții, a sărutat-o și lins-o pe „nuni” și a încercat să își introducă apoi „puța” în „nuni” ei. Minora a mai declarat că atunci a durut-o și i-a zis să o lase în pace, moment în care a sunat și interfonul de la apartament, așa că inculpatul a lăsat-o în pace și i-a cerut să se îmbrace, dar și ca asta să rămână secretul lor, să nu spună la nimeni; în scurt timp în locuință a intrat sora ei, căreia nu i-a spus ce s-a întâmplat.

Ulterior, pe parcursul anilor 2008-2010, această scenă s-a mai repetat de câteva ori, respectiv de cinci ori, minora declarând că de fiecare dată inculpatul făcea același lucru, o mângâia, o lingea pe „nuni”, a încercat să o sărute și să își introducă limba în gura ei și chiar a încercat să își introducă „puța” în „nuni”, dar ea i-a spus că o doare și să o scoată. Minora a mai declarat că a doua oară, inculpatul a adus un aparat de ras - de culoare negru cu verde - care vibra și al cărui mâner i l-a introdus în „nuni” de mai multe ori, aparat pe care l-a folosit în același scop și în dățile următoare. S-a mai reținut că minora a relatat și că inculpatul T.S.C. a întrebat-o chiar dacă nu vrea să fie el acela care o dezvirginează, iar ea i-a răspuns că nu și că atunci când i-a făcut din nou același lucru, respectiv a mângâiat-o și și-a frecat-o de „nuni”, văzut cum din puța lui a ieșit un lichid alb, inculpatul spunându-i să nu îi fie frică, după care s-a șters.

M.S.M. a relatat că ultima dată când inculpatul i-a făcut același lucru, s-a întâmplat în cursul lunii februarie 2011, spre sfârșit, momentul fiind legat de un moment festiv ce are loc în cadrul bisericii reformate, când inculpatul a venit în camera minorei care se afla pe pat și s-a întins pe pat lângă ea, însă aceasta s-a împotrivit și, fiind încălțată cu o pereche de sandale de dans, l-a împins cu piciorul, respectiv i-a aplicat o lovitură acestuia în zona coapsei, provocându-i o zgârietură cu catarama sandalei. Tot cu această ocazie, minora a țipat și i-a spus acestuia că îi va spune mamei sale ce s-a întâmplat. În aceeași declarație, minora a mai arătat că toate acestea s-au întâmplat în zilele din cursul săptămânii și niciodată în zilele libere de la sfârșitul săptămânii când acasă erau și sora și mama ei.

De regulă, s-au întâmplat atunci când ea venea de la școală, iar inculpatul era și el acasă, întrucât lucrase de noaptea; minora a mai declarat că atunci când venea din tură de noaptea, T.S.C. obișnuia să doarmă în chiloți, iar când se trezea, să stea în halat de casă, dar și că atunci când îi făcea asta, ea stătea întinsă pe pat, cu piciorul ridicat pe spătarul patului, iar inculpatul îi dădea telefonul mobil să se joace. Minora a mai arătat că ceea ce îi făcea inculpatul nu i-a plăcut, că în câteva rânduri s-a și opus, iar inculpatul s-a oprit, dar în alte dăți el a continuat să îi facă acel lucru. În aceeași declarație, partea vătămată minoră a arătat că după fiecare acest episod, inculpatul îi cerea să nu le spună nimic surorii sau mamei, ci să rămână secretul lor.

Relativ la acest din urmă aspect, întrebată fiind de ce în toată această perioadă nu a spus nimic mamei sau chiar surorii mai mari, partea vătămată a declarat că întrucât până la acea dată ea nu știa nimic legat de sex sau chiar de viața sexuală și de relațiile intime dintre bărbat și femeie, că nu vorbise despre asta nici cu mama și nici cu sora ei, iar cum îl considera pe T.S.C. ca fiind tatăl ei, ea a crezut că așa trebuie să facă tații cu fiicele lor, că este obligația lor să facă asta. În același context, minora a arătat și că inculpatul i-a cerut să nu spună cuiva despre ce făcea, dar și că, deși el nu a amenințat-o în niciun fel, totuși îi era frică de el, respectiv îi era frică să nu îi facă ceva rău mamei ei, aceasta în contextul în care minora a declarat că asistase la câteva certuri dintre cei doi adulți, ocazii cu care inculpatul striga tare, mai cu seamă când era sub influența băuturilor alcoolice.

Totodată, partea vătămată minoră a declarat că despre cele ce s-au întâmplat i-a spus mamei abia în seara în care a văzut-o foarte supărată pentru că aflase că inculpatul o înșela cu o altă colegă de serviciu, context în care mama le-a spus – ei și surorii mai mari – că inculpatul se legase și de cea mai bună prietenă a ei, că a pipăit-o, după care le-a întrebat dacă nu cumva s-a legat și de ele și atunci ea i-a mărturisit mamei că T.S.C. a mângâiat-o la păsărică, la „nuni”, și a vrut să își introducă și penisul în ea, iar sora ei i-a spus și ea mamei că inculpatul a încercat de trei ori să o sărute. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.S.C., care a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen. și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 198 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei, a solicitat reducerea acesteia. Instanța de apel a respins solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că fapta inculpatului este dovedită de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale surorii și mamei acesteia, ale martorilor audiați, expertizarea medico-legală și psihologică efectuate asupra minorei. De asemenea, s-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor este corectă, nefiind primite apărările inculpatului în sensul că ar fi avut acordul victimei câtă vreme aceasta a început să fie abuzată de la vârsta de 9 ani, când nu avea niciun fel de cunoștințe despre actul sexual.

Sub aspectul individualizării pedepsei s-a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special. În consecință, prin decizia penală nr. 13/A din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat în parte sentința și, în rejudecare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a)-art. 76 lit. a) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpatul T.S.C. Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., motivând că instanța de apel a reținut, în mod nejustificat, circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special. Inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există sau, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 198 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, într-o apărare subsidiară a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată atât prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenți, cât și în conformitate cu disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Principala critică formulată de inculpat vizează cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul negând comiterea faptei și susținând că este victima unei înscenări, mama minorei fiind cea care a pus totul la cale din răzbunare pentru că ar fi înșelat-o. Această apărare este, însă, contrazisă de probele administrate în cauză, care dovedesc că situația de fapt a fost corect reținută de ambele instanțe.

Varianta răzbunării mamei victimei este exclusă nu numai prin declarațiile părții vătămate, ale mamei și surorii acesteia, ale martorilor B.A. și B.I., cât mai ales prin raportul psihologic efectuat asupra minorei care nu lasă loc niciunei interpretări, atestând că minora nu a simulat nicio clipă traumele prin care a trecut. De remarcat și poziția procesuală pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului, recunoscând inițial faptele, recunoaștere asupra căreia a revenit, motivând că s-a datorat agresiunilor fizice la care a fost supus în cursul anchetei, apărare însă nedovedită. Înalta Curte nu reține nici solicitarea subsidiară formulată de inculpat în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 C. pen. Inculpatul a profitat de faptul că era în postura de concubin al mamei minorei, minora îl trata ca un adevărat tată, precum și de faptul că minora era lipsită de educație sexuală reușind astfel prin atitudinea sa de „tată protector” să obțină satisfacții sexuale prin folosirea sexului său și acționând asupra sexului minorei fără a avea acordul acesteia. Considerăm că, astfel cum rezultă din raportul medicilor psihologi, inculpatul a utilizat capitalul de încredere deja format, seducția și șantajul, precum și promisiunea unor favoruri ulterioare manipulând astfel vulnerabilitatea minorei.

S-a mai arătat în acest raport psihologic că relaționarea de lungă durată dintre inculpat și victimă l-a făcut pe inculpat să pară credibil în materializarea intențiilor sale, inclusiv în privința solicitării adresată minorei de a nu divulga ceea ce se întâmpla între ei. În atare condiții nu se poate vorbi de un acord tacit al victimei la acțiunile inculpatului în cazul unei minore în vârstă de 9 ani, care, lipsită fiind de educație sexuală și de tatăl natural, credea în mod natural de naiv că „așa fac tații cu fetele lor”. De altfel inculpatul și-a recunoscut faptele în fața organelor de urmărire penală, declarații care s-au dat la un moment în care inculpatul nu-și concepuse încă strategii de apărare.

Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă, astfel că nu se impune reconsiderarea acesteia. Considerăm că infracțiunea de viol poate fi săvârșită atât prin constrângere fizică, cât și morală, astfel că în speță s-a folosit constrângerea morală dată fiind situația relațională dintre inculpat și victimă, precum și vârsta fragedă a victimei. Sub nicio formă nu se poate accepta varianta inculpatului în sensul că ar fi avut acordul victimei cu ocazia desfășurării actelor sexuale împotriva acesteia atâta vreme cât ne găsim în prezența unei victime care a început să fie abuzată de la 9 ani, vârstă la care nu avea niciun fel de cunoștință despre un act sexual. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., invocat atât de parchet, cât și de inculpat, Înalta Curte apreciază că nici solicitarea parchetului de înlăturare a prev. art. 74 lit. a)-art. 76 lit. a) C. pen. și nici solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu pot fi primite. Individualizarea pedepsei a fost corect reevaluată de instanța de apel, care a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având, corect, în vedere, faptul că inculpatul este o persoană bine integrată în societate, nu s-a mai confruntat cu legea penală, avea un comportament corect în societate și la locul de muncă, bucurându-se de aprecieri laudative din partea colegilor de servici.

Totodată, instanța a avut în vedere natura și gravitatea sporită a faptei comise mai ales prin prisma consecințelor acesteia asupra psihicului victimei minore și a operat o coborâre redusă sub minimul special, Înalta Curte apreciind că pedeapsa de 8 ani este corespunzător dozată, neimpunându-se modificarea acesteia nici prin majorare, astfel cum solicită parchetul, dar nici printr-o nouă reducere, astfel cum solicită inculpatul. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri. Conform art. 385 16 , art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial pentru avocatul din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Onorariul translatorului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și de inculpatul T.S.C. împotriva deciziei penale nr. 13/A din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2011, la 02 mai 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.