ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin
Decizia nr. 704 de la 16 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție în Dosarul nr. 1718/1/2009, s-a respins contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL în contradictoriu cu intimata SC D.C.
SRL, cu motivarea că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. (1)
pct. 2 și 318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, SC M.P.I. SRL a formulat
contestație în anulare, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei
atacate, invocând drept temei dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea contestației în anulare, contestatoarea a
arătat că s-a omis cercetarea motivelor de casare invocate.
Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului,
constată următoarele:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de
retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc.
civ. ( necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C. proc.
civ. ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
Articolul 318 C. proc. civ. deschide calea contestației în
anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale numai dacă se
are în vedere o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a
avut drept consecință darea unei soluții greșite, precum și pentru
nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a
probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii,
posibilfcdoar în recurs și nu în contestația în anulare.
Prin urmare, greșelile instanței, care deschid calea
contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a
probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, ceea ce nu este cazul în
speța dedusă judecății.
Susținerea privind omisiunea instanței de examinare a unor
motive determinante în soluționarea pricinii este nefondată, întrucât aceasta a
răspuns criticilor formulate, ea neavând obligația de a analiza fiecare
argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate,
obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o.
Ceea ce se sancționează prin această cale extraodinară de
atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi
grupate și răspunsul dat acestora comun. Neînsușirea unui motiv de recurs nu
constituie motiv de contestație, instanța de recurs fiind îndreptățită să
grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele
de nelegalitate printr-un considerent comun.
Argumentele instanței de recurs sunt subsumate motivelor de
recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta
anumite susțineri ale acesteia.
Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge
contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL București
împotriva Deciziei nr. 704 din 16 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestația în
anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL București împotriva Deciziei
nr. 704 din 16 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2014.