ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2014

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 704 de la 16 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1718/1/2009, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL în contradictoriu cu intimata SC D.C. SRL, cu motivarea că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și 318 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, SC M.P.I. SRL a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei atacate, invocând drept temei dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În argumentarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că s-a omis cercetarea motivelor de casare invocate.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. ( necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs). Articolul 318 C. proc. civ. deschide calea contestației în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale numai dacă se are în vedere o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite, precum și pentru nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilfcdoar în recurs și nu în contestația în anulare.

Prin urmare, greșelile instanței, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Susținerea privind omisiunea instanței de examinare a unor motive determinante în soluționarea pricinii este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligație pe care instanța de recurs și-a îndeplinit-o. Ceea ce se sancționează prin această cale extraodinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate și răspunsul dat acestora comun.

Neînsușirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestație, instanța de recurs fiind îndreptățită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun. Argumentele instanței de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susțineri ale acesteia. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 704 din 16 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 704 din 16 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2014.