ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4361/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, sub nr. 40423/3/2009, reclamanta SC L.F. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC C.D. SRL Focșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 326.609 lei, reprezentând plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București prin sentința civilă nr. 6834 din 08 iunie 2010 a admis excepția de necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani. Cererea a fost înregistrată sub nr. 11077/231/2010 pe rolul Judecătoriei Focșani, care prin sentința civilă nr. 1527 din 25 octombrie 2010 a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamantă și a declinat competența în favoarea Tribunalului Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Tribunalului Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 5676/91/2010. În fața acestei instanțe s-a stabilit cadrul procesual, reclamantă fiind SC M.I. SRL ca urmare a fuziunii prin absorbție a SC L.F. SA. Față de împrejurarea că pârâta SC C.D. SRL Focșani a fost radiată din registrul comerțului, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a foștilor asociați ai societății, M.V. și M.V., care la rândul lor, prin întâmpinarea depusă au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive. Reclamanta SC M.I. SRL București, arătând că la momentul dizolvării, pârâta avea datorii față de creditori și o serie de litigii pe rolul instanțelor în legătură cu acestea, a invocat excepția nulității de drept a radierii pârâtei în considerarea dispozițiilor Legii nr. 428/2002 de aprobare a O.U.G.

nr. 181/2001 privind modificarea Legii nr. 314/200, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice și obligarea acestora în solidar cu SC C.D. SRL la restituirea sumelor încasate necuvenit. I. Prin sentința civilă nr. 117 din 7 noiembrie 2012, Tribunalul Vrancea, secția a ll-a civilă, și de contencios administrativ fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a radierii din registrul comerțului a SC C.D. SRL; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.V. și M.V. și a respins acțiunea în pretenții, astfel cum a fost modificată, promovată împotriva pârâților, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în esență că, în speță nu este incident cazul de nulitate absolută a radierii invocat de către reclamantă, întrucât art. 1 din Legea nr. 314/2001 are în vedere exclusiv situația premisă a societății comerciale care nu și-a majorat capitalul social, care însă, nu se regăsește în cauză, pârâta dizolvându-se la cererea asociaților. În ceea ce privește radierea societății, tribunalul a reținut că reclamanta avea posibilitatea să formuleze opoziție la hotărârea de dizolvare și radiere fără lichidare, ipoteză în care ar fi putut invoca prejudicierea sa prin efectuarea acestei operațiuni, dar că nu a făcut demersuri în acest sens. Referitor la calitatea procesuală pasivă a foștilor asociați ai SC C.D.

SRL, prima instanță a reținut că reclamanta, solicitând atragerea răspunderii solidare a acestora cu societatea deja radiată, nu a indicat nici un temei de drept și nici nu a argumentat în fapt vreo formă de răspundere în sarcina acestora, aspecte în considerarea cărora a apreciat ca întemeiată excepția invocată de aceștia și a respins acțiunea îndreptată împotriva lor ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală activă. II. Prin Decizia nr. 15/ A din 29 martie 2013, Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă și fluvială, învestită cu soluționarea căii de atac devolutive exercitată de reclamanta SC M.I. SRL București împotriva hotărârii primei instanțe, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că soluția primei instanțe este temeinică și legală, fiind rezultatul corectei aplicări a normelor legale incidente la situația de fapt stabilită prin interpretarea coroborată a probatoriului administrat, aspecte în considerarea cărora a înlăturat ca nefondate criticile formulate de pârâți. III. Împotriva Deciziei nr. 15/ A din 29 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă și fluvială, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.I. SRL București, criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe și admiterii cererii astfel cum a fost modificată.

În dezvoltarea criticilor formulate, reclamanta a susținut că instanțele de fond au făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. prin aceea că, încălcând rolul activ statuat de norma menționată, au respins cererea pentru argumentul nefundamentării acesteia în drept, deși aveau posibilitatea să o califice din punct de vedere legal în raport de suficiența motivării în fapt. De asemenea, a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu ignorarea incidenței în cauză a art. 237 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în raport de care a reținut că nu există temei legal pentru ca pârâții, foști asociați cu răspundere limitată în cadrul SC C.D. SRL să răspundă pentru obligațiile sociale ale societății dizolvate și radiate.

Similar, a susținut că soluția de respingere a petitului privind constatarea nulității hotărârii de dizolvare a pârâtei persoană juridică este una greșită, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a art. 235 din Legea nr. 31/1990 și a dispozițiilor articolului unic pct. 2, art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 181/2001 introdus prin Legea de aprobare nr. 428/2002, despre care a apreciat că se aplică în toate cazurile privind dizolvarea. Reclamanta a mai arătat că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că ar fi formulat o cerere nouă în calea ordinară de atac, având ca obiect opoziție la hotărârea asociaților de dizolvare a SC C.D. SRL, când în realitate, aceasta a formulat doar apărări. Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc.

civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Față de aceste precizări, se constată că reclamanta, în memoriul de recurs, a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a dezvoltat criticile formulate subsumat acestuia. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii. În speță, relativ la pretinsa încălcare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în realitate, cel care dă acestor norme o interpretare greșită, este chiar reclamantul.

Potrivit textelor legale anterior evocate: „Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare" și "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale (.)". Or, în speță nu pot fi reținute susținerile recurentei, în sensul că instanța de apel ar fi încălcat prevederile legale precitate, având în vedere că instanța de apel a examinat pricina prin raportare la art. 237 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, dispoziții legale despre care autorul căii extraordinare de atac a afirmat că nu au fost cercetate; rezultă așadar că instanța de apel și-a manifestat pe deplin rolul activ.

Referitor la critica privind greșita interpretare dată de instanța de apel dispozițiilor art. 237 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reține că este nefondată și că, în mod corect, instanțele de fond au apreciat că norma legală invocată nu poate constitui temei al răspunderii pârâților persoane fizice, foști asociați cu răspundere limitată în cadrul SC C.D. SRL pentru obligațiile sociale ale societății dizolvate și radiate. Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în răspundere contractuală și în restituire plată nedatorată derivând din contractul din 02 ianuarie 2008, încheiat cu pârâta SC C.D. SRL în consecință, parte în raportul juridic dedus judecății este SC C.D. SRL, societate în prezent radiată, iar nu pârâții persoane fizice, foști asociați ai societății pârâte.

Or, potrivit art. 237 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, atunci când, pe durata funcționării societății un asociat răspunde pentru obligațiile acesteia în limitele aportului la capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport și în situația dizolvării și, dacă este cazul, a lichidării societății. Deși norma legală invocată prevede la alin. (3) și (4) situațiile în care asociații ar putea răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate, acestea nu sunt incidente în speță, având în vedere cauza litigiului dedus judecății, răspunderea contractuală a societății radiate sau plata nedatorată încasată de aceasta. Nici invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. unic alin. (4) din Legea nr. 428/2002 nu justifică admiterea recursului.

Potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, alin. introdus prin Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001, radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Interpretarea acestui text de lege relevă că legiuitorul a urmărit să ocrotească interesele doar ale creditorilor societăților dizolvate în temeiul art. 1 din Legea nr. 314/2001 (respectiv, pentru neîndeplinirea obligației de majorare a capitalului social la nivelul minim), însă în speță, intimata societate a fost dizolvată prin hotărârea adunării generale a asociaților, în temeiul art. 227 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte reține că, deși aparent reclamanta, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a invocat încălcarea unor norme legale, în realitate tinde la reanalizarea situației de fapt stabilite. Or, situația de fapt stabilită de instanțele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de reclamantă nu relevă nicio încălcare reală a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate. Pentru a-și putea încadra criticile formulate în ipoteza aplicării greșite a legii, recurenta se afla în situația de a demonstra încălcarea unor norme legale la pronunțarea soluției atacate, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 15/ A din 29 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă și fluvială, menținând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 15/ A din 29 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2013.