ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă la 6 ianuarie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. (fostă C. S.R.L. și D.) și E. S.R.L., a solicitat stabilirea întinderii drepturilor cuvenite, aferent părților sociale și cotei de participare deținută la momentul retragerii la societatea pârâtă C. S.R.L., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referință 7 mai 2013 și obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi, precum și la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; stabilirea întinderii drepturilor cuvenite, aferent părților sociale și cotei de participare deținută la momentul retragerii la societatea pârâtă E. S.R.L., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referință 7 mai 2013 și obligarea pârâtei E. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi precum și la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; stabilirea întinderii drepturilor cuvenite, aferent părților sociale și cotei de participare deținută la momentul retragerii la societatea pârâtă D., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referință 7 mai 2013 și obligarea pârâtei D. la plata valorii actualizate a acestor drepturi precum și la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtele C. S.R.L., D. și E. S.R.L. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de neîndeplinirea de către reclamant a obligației privind medierea, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, iar în subsidiar au solicitat anularea ca netimbrată a cererii formulate de reclamantul A..

La termenul de judecată de la 20 mai 2014, pârâtele au arătat că renunță la excepția de netimbrare și de inadmisibilitate a acțiunii, instanța luând act de renunțare la susținerea acestor excepții.

La termenul de judecată de la 27 ianuarie 2015, reclamantul A. a precizat acțiunea prin care, urmare a fuziunii prin absorbție dintre pârâta C. S.R.L. în calitate de societate absorbită și pârâta D. în calitate de societate absorbantă și a radierii din registrul comerțului a pârâtei C. S.R.L. în urma absorbirii sale, împrejurare intervenită în cursul procesului, solicitând să se stabilească întinderea actuală a drepturilor cuvenite, aferent părților sociale și cotei de participare deținută la momentul retragerii la societatea pârâtă C. S.R.L., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referință 7 mai 2013 și să fie obligată pârâta D., continuatoare a societății C. S.R.L, la plata valorii actualizate a acestor drepturi precum și la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; să se stabilească întinderea actuală a drepturilor cuvenite, aferent părților sociale și cotei de participare deținută la momentul retragerii la societatea pârâtă E. S.R.L., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referință 7 mai 2013 și să fie obligată pârâta E. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi precum și la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite; să se stabilească întinderea actuală a drepturilor cuvenite, aferent părților sociale și cotei de participare deținută la momentul retragerii la societatea pârâtă D., prin raportare la valoarea reală actuală a activelor la data de referință 7 mai 2013 și să fie obligată pârâta D. la plata valorii actualizate a acestor drepturi, precum și la plata dobânzii legale până la plata efectivă a drepturilor stabilite așa cum acestea au fost formulate inițial și solicită obligarea pârâtelor D. și E. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând admiterea acesteia și respingerea ca atare a acțiunii formulate.

Prin încheierea de ședință din 26 mai 2020, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, considerând că societățile pârâte trebuie să suporte costurile evaluărilor, conform dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, care statuează că drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal, iar costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

Prin încheierea de ședință din 4 iunie 2020, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de recuzare a d-nei judecătoare F. formulată de pârâtele B. S.R.L. și E. S.R.L.

Prin sentința nr. 167/LP/2020 din 20 octombrie 2020, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, excepție invocată de pârâtele B. S.R.L. și E. S.R.L., a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. și, în consecință, a stabilit ca fiind în sumă de 777.343 RON, cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului, aferente părților sociale și cotei de participare deținute la momentul retragerii la societatea C. S.R.L., prin raportare la valoarea reală a activelor la data de 7 mai 2013; a obligat pârâta B. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi în sumă de 777.343 RON precum și la plata dobânzii legale, până la plata efectivă a drepturilor stabilite; a stabilit ca fiind în sumă de 101.090 RON, cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului, aferente părților sociale și cotei de participare deținute la momentul retragerii la societatea pârâtă E. S.R.L. prin raportare la valoarea reală a activelor la data de 7 mai 2013; a obligat pârâta E. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi în sumă de 101.090 RON precum și la plata dobânzii legale, până la plata efectivă a drepturilor stabilite; a stabilit ca fiind în sumă de 1.255.612 RON cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului, aferente părților sociale și cotei de participare deținute la momentul retragerii la societatea D. prin raportare la valoarea reală a activelor la data de 7 mai 2013; a obligă pârâta B. S.R.L. la plata valorii actualizate a acestor drepturi în sumă de 1.255.612 RON precum și la plata dobânzii legale, până la plata integrală sumei datorate; a obligat pârâtele E. S.R.L. și B. S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 25.490,06 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierilor de ședintă din 26 mai 2020 și din 4 iunie 2020 și a sentinței nr. 167/LP/2020 din 20 octombrie 2020 au declarat apel pârâtele B. S.R.L. și E. S.R.L.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 1213 din 18 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de E. S.R.L. și B. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Cluj și a păstrat actele de procedură îndeplinite în cauză.

Prin decizia nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de B. S.R.L. și E. S.R.L. împotriva încheierilor de ședință pronunțate la 26 mai 2020, respectiv 4 iunie 2020 în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bihor, pe care le-a menținut în întregime. A admis apelul declarat de pârâtele B. S.R.L. și E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 167/LP/2020 din 20 octombrie 2020 a Tribunalului Bihor, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Specializat Cluj. Prin considerente, curtea de apel a pus în vedere tribunalului să administreze întreaga probațiune necesară stabilirii legale a drepturilor ce i se cuvin asociatului retras, inclusiv efectuarea unui raport de expertiză.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantul A. și pârâtele B. S.R.L. și E. S.R.L.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, cu cheltuieli de judecată, invocând, în esență, următoarele:

Instanța de apel, în mod legal, a respins apelul declarat împotriva încheierilor de ședință din 26 mai 2020 și 4 iunie 2020, dar în mod greșit a admis apelul împotriva sentinței, cu trimitere spre rejudecare. Recurentul susține că au fost încălcate prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. întrucât, în virtutea efectului devolutiv, instanța de apel ar fi trebuit să rejudece pe baza probelor administrate. Afirmă că raportul de expertiză nu a fost anulat și că nu au fost respectate dispozițiile art. 476, art. 477, art. 478 alin. (2), art. 479 alin. (1) și art. 425 alin. (1) lit. b), art. 244 alin. (1) teza I, art. 259, art. 263, art. 264, art. 280 și art. 394 alin. (1) din același cod.

Autorul căii de atac susține că decizia cuprinde considerente contradictorii cu privire la efectele aplicării art. 259 C. proc. civ. și că instanța de apel ar fi trebuit să se pronunțe pe fondul cauzei, în temeiul probelor deja administrate, având în vedere că nu s-a dispus efectuarea unei noi expertize și nu să trimită cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului. Mai susține că instanța de apel nu a aplicat art. 280 C. proc. civ. în ceea ce privește registrele profesioniștilor referitor la includerea terenului în suprafață de 60.000 mp în patrimoniul societății.

Recurentul-reclamant a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, recurentele-pârâte E. S.R.L. și B. S.R.L. au solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel Cluj, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarele căii de atac arată că instanța de apel nu a motivat soluția de respingere a apelului formulat împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2020 în sensul că nu a fost analizată poziția părților și nici probele administrate și nu a fost evidențiat un raționament logico-juridic al curții de apel. Se mai arată că în mod greșit a apreciat curtea de apel că judecătorul a fost imparțial, deși din probe (înregistrarea ședinței de judecată de la 26 mai 2020) rezultă că a avut o atitudine părtinitoare. Recurentele susțin că nu au fost respectate dispozițiile legale privind repartizarea dosarelor în sensul că cererea de recuzare a fost judecată de același judecator care s-a pronunțat și în alte dosare având ca părți pe reclamant și pe pârâte.

Referitor la încheierea de ședință din 26 mai 2020, recurentele apreciază că aceasta conține motive contradictorii și motive străine de natura cauzei, în sensul că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor ar fi trebuit analizată în raport de dispozițiile art. 32 și art. 36 C. proc. civ., și că au fost încălcate sau greșit aplicate normele de drept material în sensul că a fost nesocotită puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2012.

Recurentele-pârâte au indicat în cererea de recurs prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea motivelor de recurs referitoare la soluția de respingere a apelului împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2020 și a solicitat respingerea recursului declarat de recurentele-pârâte.

Prin întâmpinarea depusă, recurentele-pârâte au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinărilor depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursurile sunt admisibile în principiu.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 8 februarie 2023 au fost admise în principiu recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.R.L. și E. S.R.L. precum și de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021 și s-a fixat termen pentru judecarea acestora la 5 aprilie 2023.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu privire la recursul declarat de recurentele-pârâte B. S.R.L. și E. S.R.L., se constată că motivele de recurs vizează modul de soluționare a apelului formulat de pârâte împotriva încheierilor din 4 mai 2020 și 26 iunie 2020 ale Tribunalului Bihor.

Înalta Curte va înlătura criticile subsumate pct. 5 și 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin care autoarele căii de atac arată că instanța de apel nu a motivat soluția de respingere a apelului formulat împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2020 întrucât în considerentele deciziei recurate se reține, în mod corect, că singurul motiv invocat în cererea de recuzare formulată verbal la termenul de la 26 mai 2020 este revenirea judecătorului de fond asupra probei cu contraexpertiză. Celelalte susțineri referitoare la presupusa lipsă de imparțialitate a instanței manifestată prin acordarea de consultanță juridică, respingerea cererii de înlocuire a experților, precum și prin celelalte măsuri dispuse de tribunal, nu au fost menționate anterior formulării căii de atac, fiind aduse în atenția instanței direct în apel. În mod corect a reținut curtea de apel că dispozițiile art. 478 C. proc. civ. se opun analizei acestor argumente, limitele efectului devolutiv fiind determinate de ceea ce s-a supus judecății în primă instanță.

De asemenea, vor fi înlăturate și criticile prin care se arată că nu a fost analizată poziția părților și nici probele administrate deoarece curtea de apel a dezvoltat un raționament logico-juridic corect, în acord cu exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. În scopul corectei soluționări a cererii de recuzare, instanța de apel a reținut că, în lipsa indicării unui temei de drept, este incident cazul de incompatibilitate relativă reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 1 3 din același cod. Instanța a analizat această situație și a reținut, în mod judicios, că măsurile dispuse de tribunal în cursul cercetării procesului, cu respectarea normelor de procedură, nu reprezintă temeiuri care să nască o îndoială justificată cu privire la imparțialitatea instanței.

Referitor la criticile prin care se susține că încheierea de ședință din 26 mai 2020 conține motive contradictorii și motive străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că recurentele invocă, de fapt, o lipsă a raționamentului instanței de apel. Analizând susținerile recurentelor din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța supremă reține că din decizia recurată rezultă că instanța de prim control judiciar a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor prin prisma dispozițiilor art. 32 și art. 36 C. proc. civ.. Astfel, a fost avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum și prevederile art. 226 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, curtea de apel statuând că părțile raportului juridic care se naște în situația retragerii asociatului sunt societatea și asociatul. Identitatea de soluții și de rațiune juridică dintre hotărârile instanțelor de fond și de apel nu echivalează cu lipsa motivării deciziei, în condițiile în care curtea de apel a construit o argumentație suficientă, sprijinită pe texte de lege, în raport de care a reținut că pârâtele au calitate procesuală pasivă, soluția de respingere a apelului pe această chestiune fiind corectă.

Înalta Curte va înlătura și criticile prin care se arată instanța de apel nu a ținut cont de cele statuate prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2012 întrucât prin sentința nr. 239 din 7 mai 2013, rămasă definitivă, Tribunalul Bihor a admis cererea de retragere formulată de A. din societățile în care acesta deținea calitatea de asociat și a dispus atribuirea părților sociale deținute de acesta, conform cotelor de participare la capitalul social, celorlalți asociați. Plecând de la această soluție, recurentele încearcă să justifice o presupusă lipsă de calitatea procesuală pasivă a pârâtelor, argumentând că asociații rămași în respectivele societăți ar trebui obligați la plata drepturilor cuvenite reclamantului. În mod corect, instanța de apel a statuat că cele două dosare reprezintă două etape ale aceleiași proceduri, și anume retragerea asociatului din societate. Astfel, în dosarul nr. x/2012, instanța a aprobat această retragere și a dispus asupra distribuirii părților sociale către asociații rămași, iar în prezentul dosar, instanța este chemată a se pronunța asupra valorii drepturilor care se cuvin reclamantului, în urma părăsirii societății. Ca urmare, soluțiile din cele două dosare sunt accesorii și complementare, iar susținerea recurentelor în sensul că obligarea pârâtelor la plata sumelor solicitate de reclamant ar încălca efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârii prin care s-au redistribuit părțile sociale nu poate fi primită.

În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte va reține criticile subsumate pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care acesta susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 480 alin. (3) din același cod în sensul că a admis apelul pârâtelor și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, cu indicația de "a administra întreaga probațiune necesară stabilirii legale a drepturilor ce i se cuvin asociatului retras, inclusiv efectuarea unui raport de expertiză."

Conform dispozițiilor art. 480 alin. (2) C. proc. civ., în caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea atacată.

Alin. (3) al aceluiași articol statuează că instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe o singură dată în cursul procesului, în situația în care cel puțin una dintre părți a solicitat în mod expres acest lucru prin cererea de apel sau prin întâmpinare și dacă se regăsește într-una dintre următoarele sub-ipoteze: prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.

Per a contrario, în cazul în care prima instanță a cercetat fondul cauzei, în sensul că a administrat probe, a examinat cererile și apărările părților și a soluționat litigiul dedus judecății stabilind situația de fapt, iar părțile au fost legal citate, nu este necesară anularea sentinței și reluarea judecății de către prima instanță.

În virtutea rolului său devolutiv, curtea de apel are posibilitatea, dând eficiență prevederilor art. 476 și art. 478 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., să procedeze la o nouă judecată asupra fondului, în limitele stabilite de către autoarele căii de atac, pe baza probelor existente la dosar și care nu au fost invalidate, să încuviințeze și să administreze probe noi, precum și să schimbe hotărârea primei instanțe.

Față de efectele produse de casarea deciziei recurate determinată de încălcarea normelor de procedură a căror încălcare atrage sancțiunea nulității, instanța supremă apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici dezvoltate de recurentul-reclamant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte B. S.R.L. și E. S.R.L., iar în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021, pe care o va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte B. S.R.L. și E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 662/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2023.