ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4335/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 25152 din 20 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a respins cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă SC P.H.F. SRL în contradictoriu cu pârâta - reclamantă SC I.T.M.A. SA ca neîntemeiată; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC I.T.M.A. SA împotriva reclamantei - pârâte SC P.H.F. SRL; a respins capetele de cerere 2 și 3 din cererea reconvențională ca inadmisibile; a obligat reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei -reclamante suma de 2.211,60 lei reprezentând penalități de întârziere; a respins pretențiile pârâtei - reclamante privind plata sumelor de 326.429,21 iei și respectiv de 21.248,97 lei ca neîntemeiate; a obligat reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante suma de 190,93 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele: Părțile au încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 20 februarie 2009, potrivit căruia, reclamanta, în calitate de furnizor s-a obligat către pârâtă, în calitate de beneficiar, să vândă instalațiile speciale concepute de reclamantă, în vederea montării și integrării acestora în produsul instalație sterilizare și măruntire deșeuri medicale, realizat de reclamantă. Potrivit contractului, fumizoarea și-a asumat obligația livrării către pârâtă, eșalonat, a unui prototip al sistemului de automatizare precum și a unui număr de 17 produse de serie ale acestui sistem. Recepția cantitativă se făcea în ziua livrării, iar recepția calitativă în termen de maxim 7 zile de la data livrării.

Potrivit art. 4, prețul prototipului sistem automatizare era de 17.320 euro fără T.V.A., care trebuia plătit în termen de 7 zile de la data recepționării calitative a prototipului de către beneficiar, iar prețul pentru produsele în serie era de 14.950 euro/bucată, fără T.V.A. Prin capătul 1 de cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să convoace reclamanta în vederea efectuării recepției calitative pentru sistemele de automatizare și încheierii proceselor - verbale aferente acestor recepții. Tribunalul a reținut că la produsele au fost aduse modificări de către un terț SC S. SRL, potrivit propriei soluții tehnice, diferită de cea a reclamantei, aceste sisteme de automatizare livrate inițial de reclamantă au fost modificate radical, condiții în care există o imposibilitate de efectuare a recepției calitative pentru sistemele de automatizare în discuție astfel cum fuseseră ele concepute și executate de către reclamantă.

Prima instanță a reținut că, potrivit art. 4.4 lit. b) din contract, plata pentru aceste produse în serie se va efectua în baza proceselor -verbale de recepție cantitativă și calitativă, iar exigibilitatea creanței era după împlinirea unui termen de maxim 5 zile de la data încasării parțiale în urma vânzării produselor, conform graficului de plăți estimat. Tribunalul a apreciat că o condiție necesară pentru ca pârâta să fie obligată la plata produselor de serie era dată de încheierea de către părți a unor procese - verbale de recepție cantitativă și calitativă. Pentru a putea cere plata produsului reclamanta trebuia să dovedească îndeplinirea propriei ei obligații asumate contractual, respectiv să livreze produsele de serie nu doar cantitativ, ci și calitativ.

Pârâta invocă deficiența calitativă a produsului livrat și a refuzat plata invocând excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă. S-a reținut că „exceptio non adimpleti contractus" invocată de către pârâtă este întemeiată, întrucât din probele administrate rezultă că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a livra produsul de serie conform din punct de vedere calitativ. în realitate, a existat o problemă de proiectare/implementare Soft, reclamanta nelivrând pârâtei un sistem de automatizare, ci doar părți componente. Pentru cele două produse nerecepționate de pârâtă, reclamanta a emis factura din august 2009, din care a fost achitată contravaloarea unui sistem, iar suma de 75.051 lei nu a fost achitată.

Prima instanță a considerat că pârâta nu datorează plata contravalorii sistemului și cu atât mai puțin a penalităților de întârziere, care au caracter accesoriu și urmează soarta cererii principale. În ceea ce privește capătul 1 din cererea reconvențională lit. a), tribunalul a constatat că pârâta solicită daune - interese, constând în sumele de bani plătite unui terț, SC S. SRL, pentru fiabilizarea sistemelor de automatizare pe care reclamanta i le livrase neconform din punct de vedere calitativ. Deși reclamanta nici nu a livrat sisteme de automatizare conforme și nici nu a remediat deficiențele, iar raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză concluzionează în sensul că era necesară noua soluție tehnică a terțului, care nu copia soluția reclamantei, astfel că sumele achitate de pârâtă terțului menționat apar ca fiind daune suferite de aceasta, tribunalul a respins pretențiile pârâtei.

S-a reținut că între părți exista un contract, care reglementa drepturile și obligațiile reciproce, inclusiv obligația imputată de către pârâtă reclamantei ca fiind neexecutată corespunzător, astfel că demersul judiciar al pârâtei în recuperarea pagubei cauzate prin executarea necorespunzătoare a obligației asumate de reclamantă trebuia să fie formulat pe calea unei acțiuni în răspundere contractuală, și nu pe calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală. Referitor la petitul b) din capătul 1 din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 21.248,97 lei reprezentând contravaloare manoperă de executare de către pârâtă în numele și pe seama reclamantei, tribunalul a apreciat neîntemeiate aceste pretenții, reținând că pârâta nu a administrat suficiente probe pentru a dovedi cuantumul concret al prejudiciului.

În ce privește petitul c) din capătul 1 din cererea reconvențională, prima instanță a avut în vedere dispozițiile clauzei penale de la art. 12.2 din contract și faptul că sistemele de automatizare livrate au avut deficiențe calitative, care nu au fost remediate de reclamantă, condiții în care subzistă culpa reclamantei în întârzierea livrării produselor către pârâtă, și se justifică acordarea penalităților de întârziere către pârâtă, în cuantum de 2.211,60 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți. Reclamanta pârâtă a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în tot a cererii principale și respingerii capătului din cererea reconventională privind penalitățile de întârziere în cuantum de 2.211,60 lei.

Prin apelul pârâtei - reclamante SC I.T.M.A. SA, declarat atât împotriva sentinței, cât și împotriva încheierii de ședință de la 25 mai 2010, se critică respingerea în parte a pretențiilor formulate în cererea reconventională. Prin Decizia civilă nr. 437 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a admis apelurile, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele: Tribunalul a calificat greșit cauza cererii reconvenționale ca fiind răspunderea delictuală, raportându-se doar la textele legale indicate de parte și fără a avea în vedere împrejurările de fapt și de drept pe care pârâta - reclamantă și-a întemeiat pretențiile.

Calificarea juridică ce rezulta din motivarea cererii reconvenționale precizate era răspunderea contractuală, iar instanța trebuia să soluționeze pe fond raportul juridic dedus judecății. Consecința greșitei stabili a cauzei cererii reconvenționale de către prima instanță a fost soluționarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului cererii cu care a fost învestită. Curtea a constatat că prima instanță a admis în mod greșit excepția inadmisibilității capetelor 2 și 3 din cererea reconventională, lăsând nesolutionat fondul. În condițiile speței, excepția de neexecutare invocată de pârâtă nu este de natură sâ înlăture obligația de plată a prețului. Curtea a stabilit că pretențiile de la capătul 2 al cererii principale sunt întemeiate, iar pe cale de consecință, se impune reanalizarea capetelor accesorii privind penalitățile.

Soluția de desființare în tot a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare se impune pentru o judecată unitară, întrucât: - instanța nu a intrat în cercetarea fondului cererii reconvenționale; - se impune reanalizarea cererii privind penalitățile în raport de constatarea temeiniciei capătului 2 al cererii principale, prima instanță reținând caracterul accesoriu al penalităților față de prețul sistemului; - în cazul admiterii primului capăt al cererii reconvenționale, se impune ca instanța să realizeze compensarea judecătorească a sumelor la care obligă părțile, cu atât mai mult cu cât pârâta - reclamantă a solicitat în mod expres, în cuprinsul întâmpinării, ca, în cazul admiterii cererii reclamantei, să încuviințeze compensarea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.T.M.A. SA, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității - art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Instanța a încălcat principiul prevăzut de art. 295 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță". Excepția de neexecutare a contractului a fost invocată de către pârâtă față de aspectul nefuncționării sistemului de automatizare al cărui preț se pretinde prin cererea de chemare în judecată. Deși instanța de apel nu verifică funcționarea acestuia, obligă pârâta la plata prețului.

Instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății - art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Aceasta a considerat că excepția de neexecutare nu se poate invoca de către pârâtă, deoarece a recepționat cantitativ sistemul, al cărui preț se pretinde prin cererea de chemare în judecată. Deși refuzul pârâtei de a efectua recepția calitativă a fost justificat, instanța a considerat că reclamanta - pârâtă este îndreptățită să încaseze prețul sistemului livrat, iar aceasta contravine dispozițiilor contractuale. Hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a Legii -art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a admis practic cererea de chemare în judecată fără a lua în considerare probele, fără a analiza temeinicia cererii, lăsând această sarcină primei instanțe la soluționarea cererii reconvenționale.

Instanța de apel, admițând al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, nu stabilește că reclamanta și-ar fi executat obligațiile, singura ipoteză în care o astfel de soluție s-ar fi putut pronunța. Instanța nu putea să oblige pârâta la plata unei contraprestații nedovedite a reclamantei. Cererea principală putea fi admisă doar în condițiile în care reclamanta ar fi dovedit în integralitate propria executare, ori acest lucru nu s-a realizat. Instanța de apel a admis capătul principal al cererii motivat exclusiv de existența cererii reconvenționale și de posibilitatea unei eventuale compensări, ori, o astfel de soluție este lipsită de temei legal. În cauză, intimata SC P.H.F. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Instanța de apel nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București au declarat apel ambele părți, astfel că instanța de apel a analizat toate criticile aduse sentinței și nu a încălcat principiul prevăzut de art. 295 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de Apel a făcut o analiză complexă sentinței apelate și în considerentele deciziei a arătat motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, s-a făcut referire la recepția calitativă a sistemului de automatizare și s-a considerat că efectuarea, respectiv neefectuarea acestei recepții nu are relevanță, precizându-se care sunt motivele pentru care este apreciază lipsa de relevanță a acesteia. Aceasta nu echivalează cu denaturarea clauzelor contractuale, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Instanța de apel a interpretat clauzele contractuale unele prin altele, arătând expresis verbis dispozițiile convenției la care s-a raportat, respectiv art. 7.2; art. 7.3 și art. 7.4. Potrivit clauzelor convenției, beneficiarul contractului avea dreptul de a refuza produsele care nu corespundeau standardelor de calitate convenite de părți, prestatorul având la rândul său obligația de a remedia aceste deficiente calitative semnalate de cocontractant.

Dacă produsele nu erau refuzate, beneficiarul avea obligația de a plăti acele produse. Instanța de apel a interpretat corect clauzele contractuale și nu a stabilit în sarcina recurentei, beneficiară a contractului, alte obligații decât cele convenite de părți prin convenția încheiată. În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea nefiind dată cu aplicarea greșită a legii. S-a reținut în mod corect faptul că pentru invocarea excepției de neexecutare, este necesară simultaneitatea de executare a obligațiilor. Beneficiarul ar fi fost în drept să invoce excepția de neexecutare și să suspende plata prețului în situația în care sistemul nu era livrat, nu și în cazul în care a fost recepționat în materialitatea lui.

în această situație, nu mai subzistă simultaneitatea obligațiilor interdependente, nefiind întrunite condițiile pentru invocarea excepției de neexecutare. Deficiențele calitative invocate de beneficiar dau dreptul acestuia la daune - interese, ca urmare a angajării răspunderii contractuale a furnizorului, pretenții ce fac obiectul cererii reconvenționale. Curtea de Apel a reținut în mod corect că se impune desființarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o judecată unitară. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.T.M.A. SA București împotriva Deciziei civile nr. 437 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.