ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3823/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3823/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
completare a dispozitivului,
Analizând actele și
lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Decizia nr. 2862 de la 26 septembrie
2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a constatat
nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanții S.M.A. și S.S.M., cu
motivarea că simpla prezentare a motivelor de netemeinicie, reiterarea unor
situații de fapt și invocarea probatoriului administrat, în lipsa unei
argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de
modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de nelegalitate
de către instanța de recurs.
Petenta SC I.D.C. SA
a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei anterior menționate
în temeiul art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea
acesteia și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a
învederat că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a
cheltuielilor de judecată, deși aceasta a fost formulată atât pe cale orală,
cât și pe calea concluziilor scrise, iar temeiul juridic al cererii de completare
nu este de natură să excludă posibilitatea completării unei hotărâri pronunțate
în calea de atac a recursului.
Examinând cererea
formulată, Înalta Curte va dispune respingerea acesteia, având în vedere
următoarele:
Potrivit art. 281
2
C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe
asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri
conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen
în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri,
iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15
zile de la pronunțare".
Omisiunea instanței
de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se
circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care
aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de
completare.
Însă procedura
prevăzută de art. 281
2
C. proc. civ. se poate folosi doar în cazul
hotărârilor date în primă instanță și în apel.
Or, în cauză, nu ne
aflăm în niciuna din situațiile reglementate de textul de lege menționat,
astfel încât cererea formulată de petentă nu întrunește condițiile ipotezei
prevăzute de textul de lege invocat.
Distinct de cele
reținute, este de menționat că, în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de
judecată, legiuitorul a dat posibilitatea părții care a câștigat procesul să le
solicite și pe calea acțiunii separate, în termen de 3 ani de la data
soluționării litigiului.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va respinge cererea petentei SC I.D.C. SA Constanța
privind completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 2862 din 26 septembrie
2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,
în Dosarul nr. 40442/212/2010.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea
formulată de petenta SC I.D.C. SA Constanța privind completarea dispozitivului
Deciziei civile nr. 2862 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 40442/212/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 7 noiembrie 2013.
Procesat
de GGC - AZ