ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1016/2017

Decizia nr. 1016/2017

Asupra cererii de completare de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 224 din 15 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012, au fost anulate recursurile declarate de recurentul-pârât A. prin reprezentanți B. și C. și de recurenta-pârâtă D., împotriva Deciziei civile nr. 186A din 29 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca netimbrate. A fost respinsă excepția nulității recursurilor formulate de recurenții-pârâți E., F., G., de recurentul-pârât H. și de recurentul-pârât Municipiul București prin Primar General, invocată de intimata-reclamantă SC I. SA. A fost respins recursul declarat de recurenții-pârâți E., F., G., împotriva încheierii din 22 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. A fost respins recursul declarat de recurenții-pârâți E., F., G., împotriva Deciziei civile nr. 186A din 29 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Respinge recursul declarat de recurentul-pârât H., împotriva încheierii din 22 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. A fost respins recursul declarat de recurentul-pârât H., împotriva Deciziei civile nr. 186A din 29 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. A fost respins recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul București prin Primar General, împotriva Deciziei civile nr. 186A din 29 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la 6 martie 2017, sub nr. x, petenta SC I. SA a solicitat, în contradictoriu cu părțile din recurs, completarea dispozitivului Deciziei nr. 224 din 15 februarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul acordării cheltuielilor de judecată efectuate în faza procesuală a recursului.

În motivarea cererii de completare, petenta a arătat că, prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și, totodată, a făcut dovada acestor cheltuieli înainte de închiderea dezbaterilor în fond.

În drept, petenta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Analizând cererea de completare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unui cereri de completare a hotărâri judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauza.

Totodată, se constată că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., motiv pentru care instanța se poate pronunța asupra cererii de completare prin hotărâre separată.

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părții câștigătoare și atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres în etapa procesuală în care le-a efectuat, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Prin raportare la aceste considerații, se constată că petenta SC I. SA a solicitat, prin întâmpinarea depusă la Dosarul nr. x/3/2012, obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Totodată, se reține că petenta a făcut dovada existenței și a întinderii cheltuielilor de judecată, acestea regăsindu-se la dosarul de recurs.

Astfel, conform dovezilor existente la dosarul de recurs, rezultă că cheltuielile de judecată sunt în cuantum total de 6190,21 lei și constau în onorariu de avocat în cuantum de 4540 lei, cheltuieli de deplasare în cuantum de 1402,7 lei și cheltuieli de cazare în cuantum de 247,51 lei.

Observând dispozitivul Deciziei nr. 224 din 15 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se constată că părțile căzute în pretenții față de SC I. S.A., în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în Dosarul nr. x/3/2012, sunt recurenții H., D., E., F., G., A. prin reprezentanți B. și C. și Municipiul București prin Primar General, astfel încât, pentru considerentele anterior menționate, Înalta Curte va dispune obligarea acestora la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6190,21 lei către petenta din prezenta cauză.

Cu privire la intimații J., K., L., M. și N., se constată că recursurile formulate în contradictoriu cu aceștia au fost respinse.

Astfel, nefiind părți căzute în pretenții, în sensul art. 271 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de obligare a acestor intimați la plata cheltuielilor de judecată, solicitate în legătură cu Dosarul nr. x/3/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta SC I. SA.

Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 224 din 15 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul că obligă recurenții H., D., E., F., G., A. prin reprezentanți B. și C. și Municipiul București prin Primar General la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată în sumă de 6190,21 lei.

Respinge cererea formulată de petentă cu privire la obligarea intimaților J., K., L., M. și N. la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN