ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3326/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3326/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 788 din

28 septembrie 2011, Tribunalul Bacău. secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei C.C.

formulată împotriva pârâților SC A.Ț.A. SA București și SC A.Ț.A. SA -

Sucursala Bacău.

S-a reținut de

instanța de fond că:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 7188/110/2010, reclamanta C.C., în contradictoriu cu

pârâta SC A.T.A. SA București și SC A.T. SA sucursala Bacău, a solicitat ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata

sumei de 33.696 euro reprezentând despăgubiri pentru daună totală la

autoturismul asigurat C.A.S.C.O., la valoarea în lei la data plății și

obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Autoturismul,

asigurat cu polița de asigurare C.A.S.C.O. din 04 septembrie 2008, condus de

numitul C.C., a fost implicat la data de 04 mai 2009, ora 00,15, pe DN 11 pe

direcția Bacău - Onești intr-un eveniment rutier, când, neadaptând viteza la

condițiile de drum, a pierdut controlul volanului, datorită manevrei de evitare

a unui vehicul care venea din contrasens și care a intrat pe sensul său de

mers, a derapat, ieșind de pe partea carosabila a drumului, lovind un indicator

de circulație și ulterior frontal un parapet de sprijin din beton, autoturismul

fiind avariat.

Conducătorul

auto - numitul C.C., a completat la data de 04 mai 2009, avizarea de daună auto

depunând în susținere autorizația de reparație din 04 mai 2009, procesul -

verbal de contravenție din 04 mai 2009, iar pârâta a efectuat constatarea

daunelor auto, conform Notelor de constatare și reconstatare din data de 29 mai

2009 si 7 mai 2009, deschizându-se Dosarul de daună nr. CC/370407, în cadrul

căruia a fost inspectat autoturismul avariat, s-au efectuat fotografii, s-au luat

declarații părții implicate în evenimentul rutier și s-a dispus efectuarea unei

expertize tehnice care sa stabilească cauzele și împrejurările producerii

evenimentului rutier.

Deoarece

expertiza a stabilit o altă situație de fapt decât cea susținută de conducătorul

auto (traiectoria paralelă a autoturismului cu parapetul din beton și

imposibilitatea acroșării oblice a acestuia, neidentificarea nici unui

indicator rutier distrus sau dărâmat la locul accidentului, numărul de

înmatriculare care nu prezenta nici o urma de exfoliere a stratului de vopsea,

lipsa urmelor de rulare - derapare etc.) pârâta a refuzat plata despăgubirii,

invocând dispozițiile art. 85 lit. b) și Cap. XXIV, art. 91, din polița de

asigurare din 04 septembrie 2008.

Instanța a

reținut că aceleași aspecte sunt evidențiate și de expertiza efectuată în

cauza, la obiectivul n.4, experta menționând că „ există elemente de

incertitudine privind legătura de cauzalitate dintre unele avarii ale

autovehiculului și dinamica declarată a accidentului și declarațiile

conducătorului auto implicat: numărul de înmatriculare față al autoturismului

nu prezenta urme de deformație, urme care să poată fi coroborate cu avariile

părții frontale a vehiculului; nu există nici o legătura de cauzalitate între

avariile portierei din stânga aripii stânga spate, aripei dreapta spate,

loviturii de pe partea din dreapta a capotei motorului și de pe întăritura din

dreptul clopotului amortizorului față dreapta; la fața locului nu s-a

identificat nici un element care putea produce aceste avarii, cum ar fi un

indicator rutier, așa cum reiese din declarație. Pe de altă parte stâlpii

indicatorului rutier din zonă sunt construiți din tabla ambutisată subțire,

ușor deformabili. Poziționarea stâlpilor indicatoarelor rutiere nu coincide cu

amprenta avariei prezente pe autoturism".

Din declarația

martorului audiat în cauză - C.C. conducătorul auto la data producerii

evenimentului rutier la data de 14 septembrie 2011 - fila 177, rezultă că

acesta a menționat că, inițial a lovit un indicator de circulație fixat pe un

postament, pagubele fiind cauzate de acest indicator și nu de lovirea

parapetului, susținere infirmată de raportul de expertiza privind existenta

vreunui indicator rutier la locul accidentului precum și materialul din care sunt

confecționate indicatoarele din zonă.

Mai mult decât

atât, declarația martorului este contrazisă și de adresa emisă de C.N.A.D.N.R -

D.R.D.P lași - S.N.D. Bacău, mențiunile din adresa din 29 septembrie 2010

precum și de pozele anexate (filele 110, 111, 112) în care se menționează că

poziția kilometrică reala a evenimentului rutier în stânga drumului național;

pe D.N. 11 stânga drumului național, la data de 03/04 mai 2009 nu a fost

avariat nici un indicator rutier; pe D.N. 11 în stânga drumului național, exista

un indicator, care nu este avariat, conform pozei anexate.

Instanța a

reținut că în conformitate cu ar. 3 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R - D.N.D.P.

și S.D.N. Bacău este singura instituție abilitată legal să verifice semnele

rutiere, iar obligația legală a acestora este de a controla zilnic și orice

modificare a stării de fapt se trece în jurnalul drumului.

De asemenea,

martorul a mai menționat că "înainte de a pleca la drum mașina nu era

avariata", susținere contrazisă de asemenea de raportul de expertiză, în

care se menționează care sunt avariile care nu rezultă ca urmare a

evenimentului rutier din data de 04 mai 2009 și anume: lovitura de pe partea

din dreapta a cotei motorului, lovitura de pe întăritura din dreptul clopotului

amortizorului față dreapta, portiera din stânga, aripa stânga spate, aripa

dreapta spate.

Ca urmare,

având în vedere aspectele reținute instanța a constatat că între evenimentul

rutier care a avut loc la data de 04 mai 2009 și declarațiile existente la

dosarul cauzei nu există nici o legătură de tip cauza-efect, reclamanta nefiind

îndreptățită să beneficieze de asigurare - în baza contractului încheiat cu

pârâta, reclamanta încălcând clauzele contractuale - art. 79 din polița de

asigurare din 04 septembrie 2008, respectiv să nu comunice date inexacte sau

incomplete, iar dacă o face, asigurătorul are dreptul, după producerea riscului

asigurat să refuze plata despăgubirii (art. 79.lit b), precum și art. 91 din

Cap. XXIV „Dispoziții finale" care prevede că „respectarea riguroasa a

obligațiilor ce-i revin asiguratului, precum și presupunerea că declarațiile și

răspunsurile acestuia sunt adevărate, vor fi o condiție ce prevede orice

răspundere ce revine asiguratului".

Împotriva

hotărârii pronunțate de Tribunalul Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat apel reclamanta C.C., în esență

considerând-o nelegală motivat de faptul că:

În mod greșit

instanța a reținut că între evenimentul rutier și declarațiile existente la

dosarul cauzei nu ar exista nici o legătură de tip cauză-efect și ca atare a

făcut trimitere la dispozițiile art. 79 din (Condițiile generale).

Așa cum a

precizat, dispozițiile art. 79 nu conțin nici o prevedere cu privire la modul

de producere în concret a riscului asigurat și nici o sancțiune cu privire la

unele date inexacte ce s-ar declara după producerea evenimentului rutier.

Prevederile din

art. 79 se referă numai la situații anterioare producerii riscului asigurat.

Opinia

instanței privind lipsa legăturii de tip cauza efect, între eveniment rutier și

declarațiile existente la dosar, a fost canalizată numai pentru aplicarea

acestor dispoziții „din art. 79, forțându-se realitatea și ignorându-se

celelalte elemente decisive și necesare pentru angajarea răspunderii

asigurătorului. în lipsa dispozițiilor art. 79 care nu au aplicare în cauză, nu

cunoaște care alte obligații nu au fost îndeplinite, astfel ca asigurătorul să

refuze plata despăgubirii.

În primul rând,

la dosar există procesul - verbal seria din 04 mai 2009, care a constatat

modalitatea producerii accidentului. în procesul-verbal se consemnează că s-a

pierdut controlul autoturismului, s-a părăsit partea carosabilă și s-a intrat

în coliziune cu un parapet de beton, avariindu-se autoturismul.

A susținut că

există o certitudine că autoturismul a intrat în coliziune cu un parapet de

beton, lucru evidențiat în procesul - verbal de contravenție, în cele două

lucrări de expertiza tehnică, conform planșelor foto și în declarațiile

conducătorului auto. Astfel, în planșele fotografice, din „expertiza

tehnică" judiciară, se evidențiază ca loc al impactului parapetul din

beton fiind evidențiate și resturi din piesele autoturismului și este

evidențiata și starea autoturismului, cu vedere față frontal.

În expertiza

extrajudiciară în anexa foto 1, este evidențiat autoturismul cu vedere față,

distrus total, iar în foto 5, este evidențiat parapetul din beton și restul de

piese în urma impactului.

A precizat că,

deși instanța de fond într-o altă alcătuire decât instanța care a pronunțat

hotărârea a respins probele pârâtelor prin care încercau să determine dinamica

producerii accidentului, instanța argumentând în încheierea de ședință că nu a

fost atacat procesul -verbal de contravenție și deci cele consemnate în acest

proces - verbal nu pot fi contrazise atâta timp cât el nu a fost anulat,

instanța într-o altă alcătuire a ignorat acest aspect și a motivat hotărârea

tocmai pe argumente care vizau dinamica producerii accidentului, argumente

aduse în dosar de către parate și de expertiza extrajudiciară.

Motivația

pârâtelor pentru a nu plăti despăgubirea se întemeiază pe faptul că pe

declarația dată, conducătorul auto ar fi dat niște explicații nereale.

A arătat că,

așa cum se știe foarte bine, momentele care preced un accident auto sunt

percepute diferit de conducătorii auto cu privire la viteză, condiții de

trafic, circulația celorlalți participanți la trafic, manevrele făcute pentru

evitare, distanța, posibilități de evitare, etc.

Ceea ce ar

trebui să intereseze asigurătorul este că s-a produs un accident din vina sau

fără a conducătorului auto și că autoturismul a suferit o avarie care poate

constitui o daună totală sau parțială. Nu există motiv de exonerare de

răspundere civilă pentru asigurător, dacă conducătorul auto a declarat spre

exemplu că el era singur în autoturismul de 5 locuri, deși în realitate mai era

cu o persoană, că s-a izbit într-un singur șanț, deși el s-a izbit și în șanț

și într-un parapet, că s-a rostogolit de 3 ori deși el se rostogolise o singură

dată, etc. Aceste elemente nu sunt de natură a influența asupra despăgubirii,

deoarece unele neconcordanțe nu sunt de natură să demonstreze o intenție de

fraudă în ceea ce privește angajarea răspunderii.

Nu suntem în

fața unui test poligraf, pe care să îl trecem sau nu și în baza rezultatului,

asigurătorul să plătească sau nu despăgubirea.

În expertiza

auto efectuată în fața instanței, expertul nu a avut ca obiectiv stabilirea

dinamicii producerii accidentului ci el a determinat piesele care s-au putut

deteriora în accident și piesele care au rămas intacte, pentru stabilirea

valorii reparațiilor.

Faptul că a

constatat și existența unor deformări sau lovituri și în partea opusă

coliziunii, nu confirmă poziția împărtășită de instanța de fond, ci aceste

deformări pot proveni de la manevrele de degajare, transport,

încărcare-descărcare, etc.( fila 6 expertiza).

Prin Decizia civilă

nr. 66 din 2 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul formulat de

reclamanta C.C. împotriva sentinței civile nr. 788 din 28 septembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a schimbat, în parte, sentința în sensul că

s-a admis, în parte, acțiunea și au fost obligate intimatele să plătească

apelantei echivalentul în lei a sumei de 26.071,60 euro; au fost obligate

intimatele să plătească apelantei suma de 11.229,42 lei cheltuieli de judecată

reprezentând cheltuieli efectuate la instanța de fond și în apel; s-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea

deciziei s-a constatat că instanța de fond a respins acțiunea reclamantei,

reținând prin considerente faptul că aceasta a prezentat o altă situație de

fapt, în realitate neexistând niciun indicator rutier distrus sau dărâmat la

locul accidentului; nu s-a constatat o urmă de exfoliere a stratului de vopsea

de pe numărul de înmatriculare; lipsa urmelor de rulare, derapare.

S-a mai reținut

de instanța de fond că din declarația martorului a rezultat că anterior

evenimentului rutier, autoturismul prezenta anumite avarii. Din raportul de

expertiză efectuat atât la instanța de fond cât și apel, stabilindu-se dinamica

accidentului s-a precizat de expert care anume pagube s-au produs ca urmare a

acestuia.

S-a apreciat că

instanța de fond a concluzionat în mod eronat că nu există legătură de

cauzalitate între impactul produs și avariile existente, făcând referire la

răspunsul expertului la această întrebare -fila 120 dosar fond; or, expertul a

precizat că nu pot fi luate în calcul următoarele avarii: lovitura de pe partea

dreaptă a capotei; lovitura de pe întăritura din dreapta clopotului

amortizorului față dreapta; portiera din stânga, aripa stângă și aripa dreapta

spate (fila 120).

La instanța de

apel s-a dispus și efectuat o expertiză având ca obiectiv dinamica producerii

accidentului și viteza de deplasare a autovehiculului - (fila 54 - 56) și prin

care s-a precizat că avariile ce nu au legătură cu accidentul sunt în valoare

de 19.294,16 euro.

Astfel, s-a

apreciat că suma la care este îndreptățită reclamanta-apelantă este de 26.071,60

euro în care nu a fost cuprinsă suma de 19.294,16 euro și în legătură cu care

instanța de fond nu face nici o referire, deși este precizată de expert la fila

120 ca daună totală după, așa cum s-a menționat, s-a scăzut ceea ce reprezintă

avariile ce nu au legătură 'de cauzalitate cu evenimentul rutier.

De asemenea,

instanța a solicitat scăderea contravalorii epavei, așa cum prevede art. 45 lit.

b) din Contract (fila 89 fond), însă nu a făcut nici o dovadă că a înștiințat

proprietarul pentru ridicarea acesteia.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC A.T.A. SA și SC A.T.A. SA -

Sucursala Bacău, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Recurentele -

pârâte arată că din cercetarea administrativă desfășurată de reprezentanții SC A.Ț.A.

SA, s-a constatat o altă stare de fapt decât cea reținută de Poliția Luizi

Călugăra, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care

să stabilească cauzele și împrejurările producerii evenimentului rutier

-expertiza tehnică A.S., ce a concluzionat motivat, printre altele, că la la

fata locului nu s-a identificat niciun indicator rutier distrus sau dărâmat așa

cum arată conducătorul auto.

La termenul din

14 septembrie 2011 a fost audiat martorul C.C. care a susținut în continuare,

sub prestare de jurământ că circulând pe direcția Bacău spre Onești, a lovit

inițial un indicator de circulație - curbă la stânga- amplasat pe partea

dreapta a drumului si ulterior frontal un parapet de sprijin din beton,

avariind autoturismul.

Dar acest lucru

este contrazis în mod cert de C.N.A.D.N.R.-D.R.D.P lași, S.D.N. Bacău din 29

septembrie 2010 - fila 110, 111, 112 dosar fond, care menționează următoarele:

- poziția

kilometrică reală a evenimentului rutier este stânga drumului național.

- pe D.N. 11 stânga

drumului național la data de 03/04 mai 2009 nu a fost avariat nici un indicator

rutier.

- pe D.N. 11

stânga drumului național există un indicator care nu este avariat, conform

pozei anexate.

Menționează

recurentele că C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P lași, S.D.N. Bacău este singur instituție

abilitată legal să verifice semnalistica rutieră iar obligația legală a

acestora este de a controla zilnic și orice modificare a stării de facto se

trece în jurnalul drumului, conform art. 3 din O.U.G. nr. 84/2003.

De asemenea,

același aspect a fost sesizat de expertul judiciar auto N.D.l., care a efectuat

expertiza în cauză, respectiv răspunsul la obiectivul nr. 4 - fila 8 din

expertiză:

- există

elemente de incertitudine privind legătura de cauzalitate dintre unele din

avariile vehiculului și dinamica declarată a accidentului rutier și declarațiile

conducătorului auto implicat respectiv: nr.  de/ înmatriculare față a auto nu prezintă

urme de deformații, urme care să poată fi coroborate cu avariile părții frontale

ale auto.

- nu există

nicio legătură de cauzalitate între avariile portierei din stânga, aripii

stânga spate, aripii dreapta spate, loviturii de pe partea din dreapta a

capotei motorului si de pe întăritura din dreptul clopotului amortizorului față

dreapta.

Recurentele -

pârâte susțin că la fața locului nu s-a identificat niciun element care putea

produce aceste avarii, cum ar fi un indicator rutier, așa cum reiese din

declarații. Poziționarea stâlpilor indicatoarelor rutiere nu coincide cu

amprenta avariei prezente pe autoturism.

În conformitate

cu expertiza tehnica auto efectuată de expert auto G.R., în faza de apel la

Curtea de Apel Bacău, s-au concluzionat următoarele:

- nu a putut fi

identificat stâlpul indicatorului de care face vorbire șoferul auto, imediat

după accident si nici la momentul expertizei.

- de asemenea,

expertul auto explică în concluzii dinamica producerii accidentului prin faptul

că auto Mercedes a acroșat ușor un parapet/metalic și ulterior intră în

parapetul de beton.

Recurentele

consideră că această concluzie a expertului nu poate fi primita pentru că în

dinamica producerii evenimentului așa cum a fost descrisă în procesul - verbal

cât și declarația conducătorului auto nu apare acest lucru, ci doar un impact

frontal cu un stâlp indicator. -avarii care nu au legătură cu evenimentul

rutier - a căror proveniență nu poate fi explicată prin dinamica descrisa de

șofer. Expertul auto cuantifica aceste reparații la suma de 19.294 lei.

Susțin

recurentele că decizia pronunțată de instanța de apel este criticabilă sub

aspectul motivării, în sensul că este în contradicție cu ansamblul probator

administrat în cauză, chiar intrând în contradicție cu expertiza întocmită de G.R.

- expertiza administrată din oficiu la Curtea de Apel Bacău, respectiv :

- deși expertul

în concluziile raportului de expertiza cu privire la piesele care nu au

legătură - nu provin din respectivul eveniment rutier și pe care le cuantifică

la suma de 19.294 lei, instanța de apel nu ține cont de poziția expertului și

menționează că aceste avarii pot proveni de la manevrele de degajare,

transport, încărcare-descărcare, fapt contrazis de pozițiile celor trei experți

și de amploarea acestor avarii. -cu privire la suma la care au fost obligate

recurentele, arată că din motivarea deciziei recurate nu rezultă modalitatea

prin care instanța de apel ajunge la suma de 26.071,60 euro, iar cu privire la

cealaltă sumă de 19.294,26 lei - stabilita de expertiză și necontestată de

părți, instanța o califică și o ia în calcul ca fiind suma în euro.

Concluzionând,

recurentele consideră că, configurația geometrică a locului accidentului auto

și direcția impactului principal sugerează o altă traiectorie decât cea care

rezultă din declarațiile conducătorului auto, cât și lipsa indicatorului rutier

distrus sau dărâmat, așa cum arată conducătorul auto.

Toate aceste

elemente duc la concluzia că fie, la volanul auto nu se afla conducătorul auto

C.C. fie că, între evenimentul rutier care face obiectul speței de fată și

declarațiile existente la dosarul cauzei nu există nicio legătură de tip

cauză-efect.

Deși reclamanta

arată că este îndreptățită să beneficieze de indemnizația de asigurare în baza

contractului încheiat cu societatea de asigurări, recurentele consideră că

reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel încât nu poate

pretinde îndeplinirea obligațiilor de câtre pârâte.

Prin încheierea

poliței de asigurare din 04 septembrie 2008 privind asigurarea autoturismului,

reclamanta s-a obligat sa nu comunice date inexacte sau incomplete iar dacă o

face, asigurătorul are dreptul, după /producerea riscului asigurat să refuze

plata despăgubirii conform art. 77, respectiv: „Dacă Asiguratul a comunicat

date inexacte sau incomplete asigurătorul are dreptul: .b) după producerea riscului

asigurat: . - să refuze plata despăgubirii".

Recurentele -

pârâte susțin că s-au încălcat prevederile Cap. XXIV Dispoziții finale, art. 91

din prezenta poliță de asigurare, respectiv faptul că "respectarea

riguroasă a obligațiilor ce-i revin asiguratului, precum si presupunerea că

declarațiile si răspunsurile acestuia sunt adevărate, vor fi o condiție ce

precede orice răspundere ce revine asigurătorului".

În subsidiar,

se arată că în conformitate cu condițiile contractuale daună se încadrează în

categoria daunelor totale (când valoarea reparațiilor/devizului depășește 75%

din suma asigurata - (75% x 33.696 euro) x 4,2 lei - 106.142 lei care este mai

mic decât 111.065 lei:

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 45 din Condiții de asigurare, în caz de daună

totală din suma asigurată se scad valoarea epavei, franșiza și rate rămase de

achitat.

Dar, conform art.

43 din Condiții: despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut

asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea reală a auto la data daunei.

Cuantumul

daunei este 111.065 lei (valoare deviz de reparații) - 19.294,16 lei (avarii

care nu au legătură de cauzalitate cu dauna - expertiza G.R.) = 91.770,84 lei.

Consideră

recurentele că în speță, calculul este următorul:

- 91.770,84 lei

- 23.591 lei (valoare epavă/piese rămase neavariate pe auto -conf. exp. N.) - 0

ron (franșiza) - 3.307,5 lei (valoare ultimă rată din 04 iunie 2009 -

neachitată - 787,5 euro) = 64.872,34 lei.

În consecință,

recurentele - pârâte solicită admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta C.C. și

păstrarea sentinței de fond a Tribunalului Bacău ca legală și temeinică.

Reclamanta C.C.

a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea

întâmpinării, reclamanta susține, în esență, că în cauză s-a produs o daună

totală, iar pârâta a calculat în mod greșit contravaloarea ei. Precizează că

dauna totală este atunci când în conformitate cu dispozițiile art. 43 din

Condiții Generale, costul reparațiilor este egal sau mai mare decât 75 % din

suma asigurată, deci: 75 % x 33.926 euro x 4,2 lei = 106.142 lei.Suma de33.926

euro reprezintă suma asigurată.

Rezultă că suma

de 111.065 lei, sumă ce reprezintă reparațiile, deci dauna, este mai mare decât

75 % din suma asigurată.

Art. 45 din

Condițiile de Asigurare, prevede că din cuantumul despăgubirii se scade

valoarea epavei, franciza și rate rămase de achitat și nu din suma asigurată,

așa cum eronat susține recurenta.

În instanța de

apel a precizat ca o obiecțiune privind expertiza G.R. că suma de 19.294,16 lei

nu a fost cuprinsă în devizul de calcul în raport de expertiza N.D., care în

suplimentul de expertiză precizează expres în partea finală că: „Avariile ce nu

au legătură de cauzalitate nu au fost incluse în devizul de reparație stabilit

de expertiză", iar la fila 2 din supliment sunt evidențiate piesele și

manoperele respective.

Instanța de

apel a verificat acest aspect și a constatat că expertul G.R. în mod eronat a

afirmat că piesele ce nu au legătură cu accidentul ar fi fost înscrise în

devizul de 111.065 lei, calculat de expertiza N.D.

Calculele

efectuate de recurentă în motivele de recurs sunt total eronate și nu au nicio

legătură cu stabilirea daunei totale în raport de dispozițiile art. 43 din

Condiții. Aceste calcule sunt făcute cu intenția de a denatura adevărul,

încercând să emită teza că nu ar fi vorba de o despăgubire totală, acest lucru

îl susține recurenta în motivul din subsidiar.

Referitor la

dinamica producerii accidentului, reclamanta susține că aceasta trebuie interpretată

în raport de procesul - verbal de /contravenție care nu a fost contestat și

care atestă că locul impactului a fost corpul parapetului de beton.

Astfel,

reclamanta precizează că „din planșele foto existente la dosar, rezultă cu

certitudine că autoturismul a fost implicat într-o coliziune frontală cu acel

parapet de beton, după ce în prealabil s-a lovit de un parapet metalic existent

pe partea dreaptă a sensului de deplasare (parapet care nu este ușor, așa cum a

precizat expertiza G.R., ci este unul de forță, având piloni puternici din șine

de cale ferată).

Acest parapet a

putut fi interpretat de conducătorul auto ca fiind un semn de circulație, având

în vedere circumstanțele în care a avut loc accidentul (era noapte, iar

menevrele conducătorului auto au fost forțate și necesare pentru a evita o

coliziune cu un alt autoturism, parapetul metalic având și culoarea galbenă,

fluorescentă).

Recurenta

încearcă să plaseze apărarea ei pe inexistența unui semn de circulație pe

traiectorie, așa cum a declarat conducătorul auto, însă nu poate să plaseze

coliziunea în altă parte decât capul parapetului de beton.

Ori atâta timp

cât accidentul a avut loc iar autoturismul are avarii reprezentând o daună

totală, nu are importanță precizarea conducătorului auto în sensul că înainte

de impactul cu parapetul de beton ar fi lovit și un indicator (care poate fi

parapetul metalic evidențiat în expertiza G.R.) atâta timp cât această

declarație nu este făcută pentru a ascunde un adevăr.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și

susținerile din întâmpinare reține următoarele:

La data de 04

mai 2009, ora 00,15, autoturismul, proprietatea reclamantei C.C., asigurat la

SC A.T.A. SA - Sucursala Bacău, conform poliței de asigurare C.A.S.C.O. din 04

septembrie 2008, a fost implicat într-un accident rutier, pe D.N. 11, din

direcția Bacău spre Onești, în timp ce era condus de C.C., soțul proprietarei.

În aceeași zi,

C.C. a completat avizarea de daună auto, în temeiul autorizației de reparație din

04 mai 2009, pârâta a efectuat constatarea daunelor și s-a deschis Dosarul de

daună nr. CC/370407.

Conducătorul

autoturismului, susține reclamanta în motivarea acțiunii, conform procesului -

verbal de constatare a contravenției, emis la data de 04 mai 2009, în timp ce

efectua un viraj într-o curbă periculoasă la stânga, a evitat impactul cu un

autoturism care se deplasa din sens invers și intrase pe sensul său de mers

însă din cauza acestei manevre a pierdut controlul volanului, a ieșit de pe

partea carosabilă și intrat în coliziune cu un parapet de beton.

Reclamanta

precizează în acțiune că în temeiul devizului de reparație emis de SC S.S. SRL

suma necesară pentru reparația autoturismului ar fi de 28.746 euro, reprezentând

peste 75 % din valoarea autoturismului nou astfel că în raport de dispozițiile art.

43 din condițiile generale, dauna se înscrie în conceptul de daună totală,

urmând ca asigurătorul să-i plătească suma de 33.696 euro.

Instanța de

fond a respins acțiunea reclamantei, dând eficiență dispozițiilor din

contractul de asigurare - art. 79 - care stipulează expres că după producerea

riscului asigurat, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii (cum

s-a întâmplat în cauză) dacă asiguratul a comunicat date inexacte sau

incomplete ori nu a informat pe asigurător despre orice modificare intervenită

în legătură cu datele luate în considerare la încheierea poliței, precum și

schimbarea împrejurărilor esențiale privind posibilitatea riscului asigurat.

Hotărârea

tribunalului s-a întemeiat pe analiza rezultată din coroborarea probatoriilor

administrate și anume declarația martorului C.C., cele două expertize efectuate

în cauză și înscrisurile depuse de părți privind daunele produse de autoturism.

În esență,

tribunalul și-a însușit concluziile expertizei care a stabilit o altă situație

de fapt decât cea susținută de conducătorul autoturismului și anume traiectoria

paralelă a autoturismului cu parapetul de beton și imposibilitatea acroșării

oblice a acestuia, neidentificarea niciunui indicator rutier distrus sau

dărâmat la locul accidentului, numărul de înmatriculare din fața autoturismului

care nu prezenta urme de exfoliere, lipsa urmelor de rulare - derapare.

De asemenea,

referitor la faptul că autoturismul prezenta urme de avariere pe ambele părți

laterale, a determinat expertul să conchidă că există elemente de incertitudine

privind posibilitatea producerii acestor avarii în raport de susținerile

conducătorului auto referitoare la modul de producere a impactului.

Spre deosebire

de sentința tribunalului din analiza căreia se înțelege raționamentul

instanței, în raport de care a pronunțat sentința, din considerentele deciziei

curții de apel nu numai că nu rezultă cum a ajuns la concluzia materializată în

dispozitiv în sensul admiterii în parte a acțiunii, dimpotrivă, se face vorbire

în aceste considerente de aspecte care nu numai că nu au legătură cu obiectul

dosarului, ba mai mult, sunt inadmisibile. Exemplificăm în acest sens aserțiunea

curții: „De asemenea, instanța a solicitat scăderea contravalorii epavei, așa

cum prevede art. 45 lit. b) din contract (fila 89 fond), însă nu a făcut nicio dovadă

că a înștiințat proprietarul pentru ridicarea acesteia".

Referitor la

acest aspect se impun trei precizări:

din ce trebuia scăzută contravaloarea epavei.

nu se face vorbire de deducerea valorii epavei din despăgubire deoarece s-a

respins acțiunea, pentru motivele anterior expuse, deci tribunalul nu s-a

pronunțat pe acordarea unei despăgubiri pentru a se analiza cuantumul ei.

avea niciun temei legal să „solicite scăderea contravalorii epavei", ci

avea doar obligația să se pronunțe pe acest aspect, la cererea părților, numai

în situația admiterii acțiunii.

În motivarea

lapidară a deciziei, care cuprinde 9 alineate, din care în două se reiau

considerentele sentinței, curtea de apel nu demonstrează de ce a apreciat că

sunt îndeplinite condițiile art. 45 lit. b) din contract (precitate),deși nu a

analizat dinamica producerii accidentului, în raport de care să stabilească

aplicabilitatea sau inaplicabilitatea acestei reglementări. Referitor la

dinamica accidentului trebuie precizat că era o condiție sine qua non

analizarea ei, în raport de următoarele elemente:

acțiunii reclamantei care a menționat doar coliziunea cu un parapet de beton.

conducătorul auto care a precizat că inițial a lovit un indicator de

circulație, apoi a lovit frontal parapetul de beton.

depuse la dosar care menționează că la locul accidentului nu există indicator.

celor două expertize privind dinamica accidentului.

Deși nu a

stabilit modul de producere a coliziunii, curtea de apel a analizat doar

cuantumul despăgubirilor care se cuvin reclamantei, având în vedere că în

expertize se menționa faptul că la autoturism s-au constatat avarii care nu au

legătură de cauzalitate cu impactul, însă și referitor la acest aspect

motivarea este confuză, deoarece:

În acțiune

reclamanta face vorbire de valoarea de nou a autoturismului,la care trebuie

raportat cuantumul reparațiilor, deși în realitate trebuia să invoce valoarea

autoturismului de la data producerii accidentului, care trebuia calculată în

raport de valoarea stabilită de părți cu ocazia încheierii contractului de

asigurare, care s-a diminuat icorespunzător perioadei de timp cuprinsă între

data încheierii poliței de asigurare și data producerii coliziunii.

Fără a se

preocupa de stabilirea valorii autoturismului, potrivit celor expuse mai sus,

curtea de apel s-a limitat să analizeze doar contravaloarea daunelor care au

legătură cu coliziunea, în raport de toate avariile constatate la autoturism,

însă și aici face o confuzie deoarece precizează că „Suma la care este

îndreptățită reclamanta - apelantă este de 26.071 euro, în care nu a fost

cuprinsă suma de 19.294,16 euro și în legătură cu care instanța de fond nu face

nicio referire, deși este precizată de expert la fila 120, ca daună totală,

după, așa cum s-a menționat, s-a scăzut ceea ce reprezintă avariile ce nu au legătură

de cauzalitate cu evenimentul rutier". Astfel, potrivit expertizei este

vorba de suma de 19.294,16 lei și nu euro cum a reținut instanța de/ apel și de

asemenea, instanța de fond nu putea face referire la acest aspect pentru că a

pronunțat o soluție de respingere în totalitate a acțiunii și în consecință nu

avea cum să aprecieze sau să stabilească cuantumul despăgubirii.

Astfel fiind,

instanța de apel a încălcat obligația prevăzută de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., aceea de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, instanța

de recurs fiind în imposibilitate de a putea analiza justețea soluției adoptate

în întregul său, întrucât nu se poate aprecia concordanța dintre argumentele în

măsură să susțină soluția pronunțată cu înscrisurile existente la dosarul

cauzei. Această situație echivalează cu o nemotivare în înțelesul art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ. și atrage nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin.

(2) din același act normativ.

Este util de

subliniat că o astfel de decizie nu respectă nici exigențele art. 6 paragraful

1 din C.E.D.O., iar în jurisprudența Curții, noțiunea de proces echitabil

presupune ca instanța să examineze în mod real problemele esențiale care i-au

fost supuse spre analizare, obligația/ instanței fiind aceea „de a proceda la o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale

părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Virgil lonescu

contra României - Hotărârea din 28 iunie 2005).

În raport de

aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită apelul, să

caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Cu ocazia

soluționării apelului, instanța urmează să aibă în vedere considerentele

anterior expuse privind stabilirea dinamicii producerii evenimentului rutier,

în raport de care să facă aplicarea normelor legale și contractuale incidente

și să se pronunțe și cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de

părți, în toate fazele procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtele SC A.T.A. SA și SC A.T.A. SA - sucursala Bacău împotriva Deciziei

civile nr. 66 din 2 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a

ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013.