ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3546/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial

sub nr. 56292/299/2010, reclamanta SC Banca C.R.A.V.I.G. SA a chemat în judecată

pe pârâții Comuna S. prin Primar și Consiliul Local al Comunei S., solicitând instanței

ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata

sumei de 3.178,84 RON cu titlu de despăgubire, la care se adaugă dobânda legală

calculată de la data de 16 octombrie 2009 până la achitarea integrală a debitului,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că la data de 24 aprilie 2009, autoturismul, proprietatea asiguratului

său casco, SC M.S. SRL cu polița din 14 februarie 2008, condus de M.E., a fost avariat

în timp ce circula pe raza localității S., jud. Argeș, pe un drum comunal, datorită

unei gropi din carosabil, nesemnalizată.

A mai precizat

reclamanta că a plătit persoanei păgubite suma de 3.178,84 RON cu titlu de despăgubire,

subrogându-se în drepturile asiguratului dezdăunat contra celui răspunzător de producerea

pagubei.

În drept, cererea

a fost întemeiată pe disp. art. 22, art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, Ordinul

CSA nr. 113133/2006, O.U.G. nr. 195/2002, art. 10 alin. (4) și (12), art. 274,

art. 720

1

și urm. C. proc. civ.

Prin sentința

civilă nr. 11819 din 17 iunie 2011 Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC Baca C.R.A.V.I.G. SA, fiind obligați pârâții la plata

sumei de 3.178,84 RON cu titlu de despăgubire, și a sumei de 279,90 RON reprezentând

dobânda legală aferentă.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recursuri pârâții Comuna S. prin Primar și Consiliul Local

al Comunei S., care au fost admise prin decizia civilă nr. 979 din 27 aprilie 2012

pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, fiind casată sentința

recurată și trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Câmpulung, reținând

că în raport de obiectul acțiunii, reparare prejudiciu suferit de reclamantă urmare

unei fapte ilicite, legiuitorul a reglementat competența instanței de soluționare

a cererii prin art. 10 pct. 7 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 31 iulie 2012 sub nr. 56292/299/2010.

Reclamanta a formulat

cerere precizatoare, prin care, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a solicitat introducerea

în cauză a C.N.A.D.N.R. București, în calitate de pârâtă, instanța luând act de

completarea cadrului procesual pasiv în acest sens la termenul de judecată din 09

octombrie 2012.

Prin sentința

civilă nr. 1942 din 20 noiembrie 2012, Judecătoria Câmpulung a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Comuna S. prin Primar și Consiliul Local

al Comunei S., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpulung,

invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la

data de 31 ianuarie 2013 sub nr. 5139/299/2013.

Instanța a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comuna S. și a Consiliului

Local al Comunei S., față de obiectul cererii, în raport și de dispozițiile cuprinse

în H.G. nr. 540/2000, privind aprobarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor

publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice, din care

reiese că drumul Pitești-Brașov este drum național - DN 73 - aflat în administrarea

Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, companie

ce-și desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

S-a mai reținut

că, în raport de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților

Comuna S. și a Consiliului Local al Comunei S., singurul pârât în cauză, este Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, ce are sediul în București,

sector 1 și cum potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului

pârâtului, competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria sector 1 București.

Judecătoria sectorului

1 București prin sentința civilă nr. 12972 din 6 iunie 2013, a admis excepția necompetenței

sale teritoriale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Câmpulung, după care constatând existența conflictului negativ de competență a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței

a reținut că, Judecătoria Câmpulung, greșit în prealabil, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Comuna S. prin Primar și Consiliul Local

al Comunei S., în condițiile în care aceasta nu mai putea pune în discuție problema

competenței sale teritoriale, câtă vreme aceasta fusese stabilită în mod irevocabil

în favoarea sa prin decizia instanței de control judiciar, nr. 979 din 27

aprilie 2012 a Tribunalului București, fiind astfel nesocotite prevederile imperative

ale art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele

și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență,

în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au

declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art.

20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau

mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece

aceeași pricină.

Verificând dacă

sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență,

Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Câmpulung și Judecătoria

sectorului 1 București, s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile,

că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel

puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Pentru emiterea

regulatorului de competență este esențial de precizat că, în speță, se pune în discuție

competența teritorială, reglementată de norme cu caracter relativ.

Potrivit dispozițiilor

art. 7 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea împotriva unei persoane juridice de

drept privat se face la instanța sediului ei principal".

Potrivit art.

10 pct. 8 C. proc. civ., în vigoare la momentul sesizării instanței de judecată,

pentru cererile care izvorăsc dintr-un fapt ilicit, este competentă, pe lângă instanța

de la domiciliul pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel

fapt.

Norma de competență

teritorială are caracter relativ.

Pentru toate cazurile

în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide

care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizată revine exclusiv reclamantului,

potrivit art. 12 C. proc. civ. (reclamantul are alegerea între mai multe instanțe,

deopotrivă competente).

În speță, cum

reclamanta SC O.V.I.G. SA, a formulat cerere precizatoare, prin care, în temeiul

art. 132 C. proc. civ., a solicitat introducerea în cauză a C.N.A.D.N.R. București,

în calitate de pârâtă, instanța luând act de completarea cadrului procesual pasiv

în acest sens la termenul de judecată din 09 octombrie 2012, și a menționat faptul

că înțelege să se judece cu C.N.A.D.N.R., în calitate de pârâtă, cererea se îndreaptă

la instanța domiciliului pârâtului, potrivit art. 5 C. proc. civ., raportat la prevederile

art. 12 și art. 10 pct. 8 C. proc. civ., deoarece, situația de fapt pe care o descrie

în cerere identifică ca temei de drept o răspundere legală, în baza art. 54 din

Legea nr. 136/1995, căreia i se aplică regulile răspunderii civile delictuale.

Așa fiind, în

considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., cum sediul pârâtei C.N.A.D.N.R.,

se află în București, pe raza sectorului 1, Înalta Curte urmează a stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Văzând și dispozițiile

art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 octombrie 2013.