ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2994/2013

Deliberând, asupra recursului din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC K.G.I.E. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC R.B. SRL la plata sumei de 819.477,88 RON, reprezentând contravaloarea neîncasată a facturilor nr. AA, BB, CC și DD emise la data de 30 septembrie 2008. Prin Sentința civilă nr. 4303 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă acțiunea reclamantei SC K.G.I.E. SRL, prin administrator judiciar S. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.B. SRL, ca neîntemeiată. S-a luat act că pârâta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivare, prima instanță a reținut, în esență, că, între reclamanta SC K.G.I.E. SRL, în calitate de executant, și pârâta SC R.B. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de execuție "La cheie" a lucrărilor de amenajare fațade Vatra Dornei, având ca obiect executarea de către executant, cu materialele sale și pe riscul său a lucrărilor de amenajare fațade principale și laterale la halele existente (hala metalică și hala din prefabricate beton), hala rezervoare tampon, cabină poartă, conform Proiectului nr. 1/04/2007 executat de SC O.P. SRL și acceptat de beneficiar.

Prima instanță a reținut că potrivit mențiunilor din facturile fiscale a căror contravaloare o solicită reclamanta, factura fiscală nr. AA din 30 septembrie 2008 în valoare de 233.631,66 RON a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor privind structura din aluminiu și placare cu etalbond conform actul adițional nr. 6, factura fiscală nr. BB din 30 septembrie 2008 în valoare de 311.677,57 RON a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor de instalații electrice - sanitare PSI, fără instalații de încălzire (Anexa 3), factura fiscală nr. CC din 30 septembrie 2008, în valoare de 296.720,99 RON, a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor de instalații electrice PSI, scurgeri pluviale, și canalizare exterioară, iar factura fiscală nr. DD din 30 septembrie 2008 în sumă de 199.530,32 RON a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor privind montarea structurii de aluminiu și placare cu etalbond - suplimentar, respectiv 649 mp.

În raport de prevederile contractuale și probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a dovedit executarea, în conformitate cu prevederile contractuale a lucrărilor a căror contravaloare o solicită, astfel că, în temeiul art. 969 și art. 970 C. civ., a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 819.477,88 RON, ca neîntemeiat. Pe cale de consecință, tribunalul a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului având în vedere caracterul accesoriu al acestor pretenții în raport cu debitul principal și principiul accesorium sequitur principale. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC K.G.I.E.

SRL, prin administrator judiciar S. SPRL, a declarat apel, care prin Decizia civilă nr. 358 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins, ca tardiv formulat, motivat de faptul că a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile instituit de prevederile art. 284 C. proc. civ., deoarece sentința apelată a fost comunicată la data de 27 iunie 2012. În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurenta-reclamantă susține, în esență, că adresa/sediul la care s-a realizat comunicarea hotărârii apelate este eronată, întrucât conform dovezii de comunicare, hotărârea a fost comunicată la adresa din București, str. H.B., sector 3. Precizează că sediul profesional declarat al reclamantei este în București, sector 2, str. V.C., iar aceasta nu a solicitat, nici în scris și nici oral, ca actele procedurale să fie comunicate la o altă adresă. Susține că adresa la care s-a comunicat hotărârea instanței de fond este menționată în obiecțiunile depuse la dosarul cauzei de către debitor, prin administrator special, obiecțiuni pe care administratorul judiciar nu și le-a însușit, aprobat sau semnat.

Pe de altă parte, arătă că, întrucât hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată la sediul profesional, reclamanta a efectuat demersuri pentru obținerea unei copii de pe sentința de la Arhiva secției a VI-a civilă, Tribunalul București, în acest sens fiind atașată la dosarul tribunalului cererea ce poartă data de înregistrare de 28 iunie 2012. Ori în această situație, deși la acel moment cererea de emitere a unei copii de pe hotărâre a fost doar înregistrată, nu și soluționată, întrucât dosarul se afla deja la beciul instanței și a fost programat pentru o altă zi în vederea obținerii unei copii xerox de pe sentință, apreciază că instanța de apel trebuia să ia în considerare ca dată de comunicare a hotărârii, data de 28 iunie 2012. Astfel, calculând termenul de 15 zile pentru declararea apelului, din data de 28 iunie 2012, în condițiile art. 101 alin. (1) C. proc.

civ., termenul se împlinea la data de 14 iulie 2012, care este într-o zi nelucrătoare - serviciul instanței fiind suspendat, ca atare, termenul pentru depunerea apelului s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, respectiv 16 iulie 2012. Conchizând, susține că administratorul judiciar a formulat și a depus cererea de apel, prin poștă, la data de 16 iulie 2012, deci înlăuntrul termenului de 15 zile pentru formularea apelului. Recursul este fondat. Potrivit art. 284 C. proc. civ., "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", acest termen urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art. 101 C. proc. civ., care la alin. (5) prevăd că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

În speță, verificând modul de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței apelate, Înalta Curte constată că în cuprinsul procesului-verbal întocmit de agentul procedural, respectiv dovezii de comunicare a sentinței tribunalului de la data de 27 iunie 2012, este menționată adresa din București, str. H.B., sector 3. Or, din actele aflate la dosar rezultă că sediul profesional declarat al reclamantei este în București, sector 2, iar aceasta nu a solicitat, nici în scris și nici oral, ca actele procedurale să fie comunicate la o altă adresă. Prin urmare, având în vedere că hotărârea apelată a fost comunicată la data de 28 iunie 2012, la solicitarea S. SPRL lichidator al SC K.G.I.E., iar cererea de apel a fost înaintată prin poștă la data de 16 iulie 2012, raportat la dispozițiile art. 284, cu referire la art. 101 alin. (5) C. proc.

civ., se constată că apelul a fost declarat în termen. Comunicarea actului de procedură la o adresă greșită i-a cauzat reclamantei SC K.G.I.E. SRL - prin administrator judiciar S. SPRL o vătămare, constând în respingerea apelului ca tardiv formulat, vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., împrejurare ce atrage în cauză incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind fondate criticile recurentei vizând greșita admitere a excepției tardivității apelului promovat. Distinct de cele reținute, se constată că instanța de apel, analizând "recursul" declarat în cauză, apreciază că acesta a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile instituit de prevederile art. 284 C. proc.

civ. și reține ca fiind tardiv formulat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova împotriva Sentinței civile nr. 24213 din 9 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 54801/3/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.C. SRL, în condițiile în care părți în litigiul pendinte (Dosar nr. 51545/3/2010) sunt reclamanta SC K.G.I.E. SRL - prin administrator judiciar S. SPRL și pârâta SC R.B. SRL București, calea de atac este cea a apelului, care este declarat împotriva Sentinței civile nr. 4303 din 3 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, existând astfel contradicție între considerente și dispozitiv.

Față de considerentele expuse, constatând că se confirmă motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționare pe fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC K.G.I.E. SRL - prin administrator judiciar S. SPRL împotriva Deciziei civile nr. 358 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2013. Procesat de GGC - AZ