ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2994/2013

Deliberând, asupra

recursului din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel

cum a fost precizată, reclamanta SC K.G.I.E. SRL a solicitat obligarea pârâtei

SC R.B. SRL la plata sumei de 819.477,88 RON, reprezentând contravaloarea

neîncasată a facturilor nr. AA, BB, CC și DD emise la data de 30 septembrie

2008.

Prin Sentința civilă

nr. 4303 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

civilă, a fost respinsă acțiunea reclamantei SC K.G.I.E. SRL, prin

administrator judiciar S. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.B. SRL, ca

neîntemeiată. S-a luat act că pârâta va solicita cheltuieli de judecată pe cale

separată.

În motivare, prima

instanță a reținut, în esență, că, între reclamanta SC K.G.I.E. SRL, în

calitate de executant, și pârâta SC R.B. SRL, în calitate de beneficiar, s-a

încheiat Contractul de execuție "La cheie" a lucrărilor de amenajare

fațade Vatra Dornei, având ca obiect executarea de către executant, cu

materialele sale și pe riscul său a lucrărilor de amenajare fațade principale

și laterale la halele existente (hala metalică și hala din prefabricate beton),

hala rezervoare tampon, cabină poartă, conform Proiectului nr. 1/04/2007

executat de SC O.P. SRL și acceptat de beneficiar.

Prima instanță a

reținut că potrivit mențiunilor din facturile fiscale a căror contravaloare o

solicită reclamanta, factura fiscală nr. AA din 30 septembrie 2008 în valoare

de 233.631,66 RON a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor privind

structura din aluminiu și placare cu etalbond conform actul adițional nr. 6,

factura fiscală nr. BB din 30 septembrie 2008 în valoare de 311.677,57 RON a

fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor de instalații electrice - sanitare

PSI, fără instalații de încălzire (Anexa 3), factura fiscală nr. CC din 30

septembrie 2008, în valoare de 296.720,99 RON, a fost emisă pentru

contravaloarea lucrărilor de instalații electrice PSI, scurgeri pluviale, și

canalizare exterioară, iar factura fiscală nr. DD din 30 septembrie 2008 în

sumă de 199.530,32 RON a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor privind

montarea structurii de aluminiu și placare cu etalbond - suplimentar, respectiv

649 mp.

În raport de

prevederile contractuale și probatoriul administrat în cauză, instanța de fond

a apreciat că reclamanta nu a dovedit executarea, în conformitate cu

prevederile contractuale a lucrărilor a căror contravaloare o solicită, astfel

că, în temeiul art. 969 și art. 970 C. civ., a respins capătul de cerere

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 819.477,88 RON, ca neîntemeiat.

Pe cale de

consecință, tribunalul a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei

la plata dobânzii legale aferente debitului având în vedere caracterul

accesoriu al acestor pretenții în raport cu debitul principal și principiul

accesorium sequitur principale.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta SC K.G.I.E. SRL, prin administrator judiciar S. SPRL, a

declarat apel, care prin Decizia civilă nr. 358 din 27 septembrie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins, ca

tardiv formulat, motivat de faptul că a fost declarat cu depășirea termenului

de 15 zile instituit de prevederile art. 284 C. proc. civ., deoarece sentința

apelată a fost comunicată la data de 27 iunie 2012.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare,

recurenta-reclamantă susține, în esență, că adresa/sediul la care s-a realizat

comunicarea hotărârii apelate este eronată, întrucât conform dovezii de

comunicare, hotărârea a fost comunicată la adresa din București, str. H.B.,

sector 3.

Precizează că sediul

profesional declarat al reclamantei este în București, sector 2, str. V.C., iar

aceasta nu a solicitat, nici în scris și nici oral, ca actele procedurale să

fie comunicate la o altă adresă.

Susține că adresa la

care s-a comunicat hotărârea instanței de fond este menționată în obiecțiunile

depuse la dosarul cauzei de către debitor, prin administrator special,

obiecțiuni pe care administratorul judiciar nu și le-a însușit, aprobat sau

semnat.

Pe de altă parte,

arătă că, întrucât hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată la sediul

profesional, reclamanta a efectuat demersuri pentru obținerea unei copii de pe

sentința de la Arhiva secției a VI-a civilă, Tribunalul București, în acest

sens fiind atașată la dosarul tribunalului cererea ce poartă data de

înregistrare de 28 iunie 2012.

Ori în această

situație, deși la acel moment cererea de emitere a unei copii de pe hotărâre a

fost doar înregistrată, nu și soluționată, întrucât dosarul se afla deja la

beciul instanței și a fost programat pentru o altă zi în vederea obținerii unei

copii xerox de pe sentință, apreciază că instanța de apel trebuia să ia în

considerare ca dată de comunicare a hotărârii, data de 28 iunie 2012.

Astfel, calculând

termenul de 15 zile pentru declararea apelului, din data de 28 iunie 2012, în

condițiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul se împlinea la data de 14

iulie 2012, care este într-o zi nelucrătoare - serviciul instanței fiind

suspendat, ca atare, termenul pentru depunerea apelului s-a prelungit până la

sfârșitul primei zile de lucru următoare, respectiv 16 iulie 2012.

Conchizând, susține

că administratorul judiciar a formulat și a depus cererea de apel, prin poștă,

la data de 16 iulie 2012, deci înlăuntrul termenului de 15 zile pentru

formularea apelului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 284 C.

proc. civ., "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel", acest termen urmând a fi calculat pe zile

libere, în conformitate cu dispozițiile art. 101 C. proc. civ., care la alin.

(5) prevăd că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau

când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de

lucru următoare.

În speță, verificând

modul de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței apelate, Înalta

Curte constată că în cuprinsul procesului-verbal întocmit de agentul

procedural, respectiv dovezii de comunicare a sentinței tribunalului de la data

de 27 iunie 2012, este menționată adresa din București, str. H.B., sector 3.

Or, din actele aflate

la dosar rezultă că sediul profesional declarat al reclamantei este în

București, sector 2, iar aceasta nu a solicitat, nici în scris și nici oral, ca

actele procedurale să fie comunicate la o altă adresă.

Prin urmare, având în

vedere că hotărârea apelată a fost comunicată la data de 28 iunie 2012, la

solicitarea S. SPRL lichidator al SC K.G.I.E., iar cererea de apel a fost

înaintată prin poștă la data de 16 iulie 2012, raportat la dispozițiile art.

284, cu referire la art. 101 alin. (5) C. proc. civ., se constată că apelul a

fost declarat în termen.

Comunicarea actului

de procedură la o adresă greșită i-a cauzat reclamantei SC K.G.I.E. SRL - prin

administrator judiciar S. SPRL o vătămare, constând în respingerea apelului ca

tardiv formulat, vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea

actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale, conform art. 105 alin. (2)

C. proc. civ., împrejurare ce atrage în cauză incidența dispozițiilor art. 304

pct. 5 C. proc. civ., fiind fondate criticile recurentei vizând greșita

admitere a excepției tardivității apelului promovat.

Distinct de cele

reținute, se constată că instanța de apel, analizând "recursul"

declarat în cauză, apreciază că acesta a fost declarat cu depășirea termenului

de 15 zile instituit de prevederile art. 284 C. proc. civ. și reține ca fiind

tardiv formulat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Prahova împotriva Sentinței civile nr. 24213 din

9 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în

Dosarul nr. 54801/3/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.C. SRL, în

condițiile în care părți în litigiul pendinte (Dosar nr. 51545/3/2010) sunt

reclamanta SC K.G.I.E. SRL - prin administrator judiciar S. SPRL și pârâta SC

R.B. SRL București, calea de atac este cea a apelului, care este declarat

împotriva Sentinței civile nr. 4303 din 3 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a civilă, existând astfel contradicție între

considerente și dispozitiv.

Față de

considerentele expuse, constatând că se confirmă motivele de nelegalitate

reglementate de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în

considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., va admite

recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță, pentru soluționare pe fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC K.G.I.E. SRL - prin administrator judiciar S. SPRL

împotriva Deciziei civile nr. 358 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a civilă. Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ