ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2863/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

60693/3/2010, pe rolul Tribunalului București la 15 decembrie 2010, reclamanta

SC E.C.T. SRL a chemat în judecată SC A. SA și A.V.A.S., solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora să transforme

Contractul de închiriere nr. AA/2003 în contract de leasing cu clauză

irevocabilă de vânzare-cumpărare, la un preț ce urmează a fi negociat, în

temeiul unui raport de evaluare, întocmit de un expert acceptat de părțile

contractante, conform art. 12, art. 13 și art. 14 din Legea nr. 346/2004.

În motivarea cererii

s-a arătat că reclamanta deține spre folosință un spațiu în suprafață de 240 mp

din depozitul de carte situat în București, sector 1, aflat în administrarea SC

A. SA.

În temeiul dispozițiilor

Legii nr. 346/2004, reclamanta a solicitat locatorului și acționarului unic al

acestuia A.V.A.S., cumpărarea spațiului închiriat sau a întregului activ.

Cu încălcarea

dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. c) Legea nr. 346/2004, SC A. SA a refuzat

transformarea Contractului de închiriere nr. AA din 19 septembrie 2003 în

contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare.

S-a susținut

întrunirea condițiilor impuse de lege: activul fiind disponibil în sensul

prevăzut de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 346/2004.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 12, art. 13 și art. 14 din Legea nr. 346/2004.

Prin Sentința civilă

nr. 21124 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată

cererea.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut neîntrunirea uneia dintre condițiile cerute de lege,

și anume existența unui contract în derulare, de felul celor prevăzute expres

și limitativ prin Legea nr. 346/2003 și O.U.G. nr. 88/1997. În cursul

procesului, termenul Contractului de închiriere nr. AA din 19 septembrie 2003,

modificat prin act adițional nr. 11, s-a împlinit la 31 octombrie 2011.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel, în termen legal, reclamanta SC E.C.T. SRL, pentru

motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă

nr. 266 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a

respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă SC E.C.T. SRL.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a apreciat că există identitate între persoana acționată

în judecată și titularul dreptului dedus judecății.

Instanța a reținut că

formularea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 346/2004 impune societății comerciale, în cauză cu capital integral

de stat, prin acționarul unic A.V.A.S., să întreprindă demersurile necesare,

prevăzute de art. 14 din lege, respectiv să adopte hotărârea privind vânzarea

activelor cu informarea prealabilă a ministerelor de resort, a celorlalte

autorități publice implicate. Aceasta, în cazul în care solicitantul întrunește

cumulativ condițiile impuse de art. 12 - 13 din Legea nr. 346/2004, și anume să

fie o întreprindere mică sau mijlocie în sensul prevăzut de art. 4 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 346/2004, care definește întreprinderea mică, societatea

comercială care are între 10 și 49 de salariați și realizează o cifră de

afaceri de 10.000.000 euro; existența unui contract de tipul celui expres și

limitativ prevăzut de lege; activul să fie disponibil în sensul art. 13 alin.

(2) Legea nr. 346/2004 și art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997, condițiile

impuse prin legea specială nefiind excluse ci, dimpotrivă, completate;

realizarea unor investiții la imobil, în valoare de 15%, conform art. 109 alin.

(3) din H.G. nr. 577/2002, condiție prealabilă perfectării contractului de

leasing imobiliar. Din probatoriul administrat, respectiv bilanțul aferent

anului 2010, contul de profit și pierderi și date informative rezultă că

reclamanta are un singur salariat; o cifră de afaceri netă/exercițiul financiar

2010 de 28.638 RON, înregistrând un sold total de 214.902 la 31 decembrie 2010,

prin urmare societatea nu are calitatea de întreprindere mică în sensul Legii

nr. 346/2004. Activul nu este disponibil, neîntrunind condițiile art. 13 alin.

(2) din Legea nr. 346/2004 și art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997. Se

consideră active disponibile, activele care nu sunt utilizate de regiile

autonome sau societățile comerciale cu capital comercial majoritar de stat,

pentru o perioadă de cel puțin 3 luni, condiție îndeplinită în cauză, însă nu

suficientă. Aceasta pentru că dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 346/2004 nu exclud condițiile impuse prin art. 3 lit. d) din O.U.G. nr.

88/1997, ci adaugă la acestea. Pentru a fi disponibil activul trebuie să întrunească

și caracteristicile prevăzute de art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997, în

sensul că trebuie să fie un bun ce poate fi separat și organizat să funcționeze

independent, distinct de restul activității persoanelor juridice, inclusiv

distinct de terenul destinat acesteia. A rezultat că activul îl constituie un

depozit în suprafață totală de 5.234 m

2

înregistrat în fișa de

inventar în integralitatea sa, cu destinația de depozit carte. Prin Adresa nr.

303 din 5 iulie 2006, SC A. SA a încunoștințat reclamanta că vânzarea unei

suprafețe de 240 m

2

în incinta activului nu se circumscrie

prevederilor Legii nr. 346/2004 și O.U.G. nr. 88/1997. Partajarea activului în

scopul mai bunei administrări a acestuia nu echivalează cu separarea și

organizarea unei funcționări independente prevăzute de art. 3 lit. d) din

O.U.G. nr. 88/1997, care ar justifica înstrăinarea, aceasta prin raportare și

la structurarea activității persoanei juridice, în unități, subunități de

producție, spații distinct delimitate. Or, în cauză activul se constituie

într-un tot unitar, un depozit ce nu poate fi valorificat decât ca atare. În

ceea ce privește condiția impusă prin art. 109 alin. (3) din H.G. nr. 577/2009,

din Adresa nr. 6 din 16 februarie 2007 a rezultat că reclamanta a realizat o investiție

constând în montarea unei plase sudate în suprafață de 276 m

2

a

cărei valoare se ridică la 2.070 RON. Din perspectiva celor mai sus reținute,

și a capătului de cerere subsidiar, s-a apreciat că ponderea investițiilor,

pentru a justifica perfectarea contractului se raportează la active în

integralitatea sa, nu la o parte a acestuia.

S-au reținut, ca

neîndeplinite, condițiile cerute de lege pentru încheierea contractului de

leasing cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare a activului în suprafață de

240 m

2

, cu atât mai puțin a întregului activ de 5.834 m

2

,

reclamanta nu are calitatea de întreprindere mică și suprafața de 240 m

2

nu constituie activ disponibil în sensul legii, iar faptul că spațiul comercial

în suprafață de 240 m

2

este deținut în temeiul unui contract de

închiriere cu termen 15 decembrie 2012 și locatarul în temeiul art. 12 alin.

(1) lit. c) a formulat cerere de cumpărare a activului, apar ca irelevante.

Prin dispozițiile Legii nr. 346/2004 legiuitorul a înțeles să protejeze interesele

întreprinderilor ce dețin o poziție semnificativă în circuitul comercial, cu un

potențial economic rezonabil, de natură a asigura valorificarea judicioasă a

activelor, societatea reclamantă neîntrunind aceste caracteristici.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC E.C.T. SRL, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

Instanța de apel a

omis faptul că la data pronunțării hotărârii - 11 iunie 2012 - intimata SC A.

SA se afla în procedura falimentului, cerere admisă la data de 31 mai 2012 de

Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Prin ignorarea acestui fapt,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 36 din Legea nr.

85/2006, conform căruia trebuia să se ia act de suspendarea de drept a

judecății cauzei. În condițiile în care o cauză este suspendată de drept,

instanța nu putea proceda la judecarea dosarului și implicit la pronunțarea

unei soluții.

Prin respingerea

apelului, recurenta a fost lipsită de posibilitatea de a valorifica un drept

conferit de Legea nr. 346/2004.

Fiind vorba de o

hotărâre definitivă și executorie de la data pronunțării ei, se impune

înlăturarea ei pe motiv de nulitate rezultată din încălcarea Legii nr. 85/2006.

Intimata SC A. SA a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta, în temeiul

prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. la data de 28 mai 2013 a invocat

excepția autorității de lucru judecat față de Decizia nr. 2801 din 10 noiembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ., și ale art. 166 C.

proc. civ., respectiv obiect, cauză și părți.

Recurenta a formulat

răspuns la întâmpinarea intimatei SC A. SA, solicitând anularea deciziei și

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, și obligarea pârâtei la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare în conformitate cu Legea nr.

346/2004.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Înalta Curte constată

că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat,

instanța de apel procedând legal la soluționarea apelului.

În speță nu se

justifică măsura suspendării de drept a judecării cauzei întrucât obiectul

litigiului poartă asupra unei cereri în obligație de a face - respectiv de

obligare la transformarea Contractului de închiriere nr. AA din 19 septembrie

2003, în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, care nu se

înscrie în sfera expres determinată de legiuitor pentru a-i fi aplicabile

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Acțiunea de față nu

urmărește valorificarea unei creanțe, nefiind incidente prevederile art. 36 din

Legea nr. 85/2006 și ca atare nu sunt îndeplinite condițiile art. 105 alin. (2)

C. proc. civ. coroborate cu art. 106 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește

excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că este nefondată.

În cauză nu sunt

îndeplinite cumulativ cele trei condiții impuse de art. 1201 C. civ. coroborate

cu art. 166 C. proc. civ. pentru a se constata autoritatea de lucru judecat,

pricinile având obiecte și cauze diferite.

În dosarul soluționat

irevocabil prin Decizia nr. 2801 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, obiectul a purtat asupra unei cereri în constatarea

încetării Contractului de închiriere nr. AA din 19 septembrie 2003, evacuare și

respectiv obligare la prelungirea contractului de închiriere, iar în prezentul

dosar obiectul poartă asupra unei cereri în obligație de a face - de obligare

la transformarea Contractului de închiriere nr. AA din 19 septembrie 2003, în

contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare.

În mod corect

instanța de apel a reținut, raportat la starea de fapt stabilită, că nu sunt

îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 346/2004 pentru încheierea

contractului de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare a activului,

reclamanta neavând calitatea de întreprindere mică, activul nu constituie activ

disponibil în sensul legii, iar valoarea investiției la imobil nu se încadrează

în dispoziția legală.

Pentru considerentele

expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc.

civ. se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC E.C.T. SRL București împotriva Deciziei

civile nr. 266 din 11 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 septembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ