ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6299/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea

încheierii nr. 26 din 22 septembrie 2011 a Curții de Conturi a României -

Departamentul VIII, a deciziei nr. 7 din 08 august 2011 a Curții de Conturi a

României, Departamentul VIII, cu privire la pct. 1; suspendarea aplicării prevederilor

menționate în Decizia nr. 7 din 08 august 2011 la punctul I, până la

soluționarea acțiunii în anulare.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011 a Curții de Conturi A

României, Departamentul VIII s-a respins contestația sa împotriva Deciziei nr. 7

din 08 august 2011 a Curții de Conturi a României, Departamentul VIII, act

administrativ prin care s-a decis la punctul I „Aplicarea următoarelor măsuri

pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora

„Identificarea și punerea în aplicare a măsurilor care se impun în scopul

stabilirii certe și recuperării prejudiciului, care figurează în evidențele

contabile ca debit în sumă de 162.339,05 lei, în sarcina SC C.C. SRL, având în

vedere deficiențele semnalate de Curtea de Conturi în activitatea C.N.SA S. și

care au avut ca efect nerecuperarea debitului în termenul legal de prescripție.

Termen de realizare: 31 decembrie 2011.

”

Reclamanta a susținut, în esență, că

motivele nulității țin de faptul că instituția reclamantă nu mai poate

întreprinde nici un fel de măsură pentru recuperarea prejudiciului creat de

societatea debitoare, iar pe de altă parte, de cuantumul debitului cu care s-a

reținut că C.N.S.A.S. figurează în contabilitate.

Prin sentința civilă nr. 1332 din 27

februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, atât în

ceea ce privește cererea de anulare, cât și în ceea ce privește cererea de

suspendare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că autoritatea pârâtă, în urma acțiunii desfășurate de auditorii

publici externi din cadrul Curții de Conturi a României - Departamentul VIII

privind „Verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin

decizie” și „Auditul financiar al contului de execuție și al bilanțului

contabil încheiate la 31 decembrie 2010”, la Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S), a constatat existența unui

prejudiciu în sumă totală de 162.339,05 lei, produs ca urmare a neîndeplinirii

unor obligații contractuale de către executantul unor lucrări constând în

amenajarea a doua hale pentru depozitarea arhivei C.N.S.A.S de la Popești

Leordeni (SC T.R. SRL, transformată ulterior în SC C.C. SRL).

Analizând modul în care C.N.S.A.S a

acționat în vederea recuperării creanței, autoritatea pârâtă a constatat că

instituția verificată nu a urmărit desfășurarea executării silite, nu a

insistat la executare și nu a manifestat prudență împotriva riscului ca

societatea debitoare să fie insolvabilă și, pe cale de consecință, să nu poată

recupera prejudiciul de la aceasta, consecința modului în care s-a acționat

pentru recuperarea prejudiciului, precum și a lipsei de interes în executare,

fiind aceea că prejudiciul nu a mai putut fi recuperat pe calea executării

silite.

La finalul acțiunii de verificare

efectuate în anul 2010, Curtea de Conturi a dispus instituției verificate prin

Decizia nr. 5 din 06 septembrie 2010: luarea măsurilor legale pentru lichidarea

debitului în sumă de 162.339,05 lei, aflat în evidența contabilă a instituției,

creat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către societatea SC

C.C. SRL și a neluării tuturor măsurilor pentru recuperarea prejudiciului în

termenul legal de prescripție.

Ca urmare a verificărilor efectuate,

s-a constatat că, după emiterea Deciziei nr. 5 din 06 septembrie 2010,

C.N.S.A.S nu a efectuat niciun demers în vederea aplicării măsurii dispuse.

Ulterior s-a emis Decizia nr. 7 din 08

august 2011 prin care, la pct. l, s-a dispus în sarcina conducerii entității

verificate următoarea măsură: identificarea și punerea în aplicare a măsurilor

care se impun în scopul stabilirii certe și recuperării prejudiciului, care

figurează în evidențele contabile ca debit în sumă de 162.339,05 lei, în

sarcina SC C.C. SRL, având în vedere deficientele semnalate de Curtea de

Conturi în activitatea C.N.S.A.S. și care au avut ca efect nerecuperarea

debitului în termenul legal de prescripție - termen de realizare: 31 decembrie 2011.

Entitatea verificată a formulat

contestație, respinsă prin încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011 emisă de

Comisia de soluționare a contestațiilor.

Examinând actele contestate, instanța

de fond a apreciat că reclamantul nu a dat dovadă de diligentă în urmărirea

executării contractului de lucrări și valorificării n, în desfășurarea

procedurii de executare, care a fost lăsată în grija biroului de executori

judecătorești timp de 3 ani, fără ca reclamanta să insiste în executare, așa

cum avea obligația legala și contractuală, în condițiile în care reclamanta

trebuia să acționeze de urgență pentru adoptarea tuturor căilor legale pentru

recuperarea prejudiciului în termenul legal de prescripție.

Prima instanță a mai arătat, referitor

la Decizia nr. 23/2005 a Curții de Conturi, că pârâta (Curtea de Conturi) nu a

avut și nu are obligația legală de a indica și căile, modalitățile prin care

măsurile dispuse pot fi puse în aplicare, această obligație revenind exclusiv

entității auditate.

A mai apreciat că suma identificată de

Curtea de Conturi ca valoare a prejudiciului - 162.339,05 lei - a fost

stabilită prin sentința arbitrală nr. 203 din 30 iunie 2005 pronunțată în Dosarul

nr. 511/2004, iar, apoi, Curtea de Conturi nu s-a pronunțat asupra componenței

acestei sume, admițând că există, totuși, posibilitatea ca această suma să

conțină în mod artificial valoarea bunului la care s-a făcut referire

(cazanul), împrejurare care nu poate conduce la anularea deciziei contestate

întrucât Curtea de Conturi a dispus numai „aplicarea masurilor pentru

stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia", fără ca

pârâta să determine, în concret, prejudiciul.

Cererea privind suspendarea/aplicării

prevederilor menționate în decizia nr. 7 din 08 august 2011 la punctul I, până

la soluționarea acțiunii în anulare a fost respinsă cu motivarea că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) la care art. 15 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 face trimitere.

Împotriva sentinței nr. 1332 din 27

februarie 2012 a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, solicitând modificarea în parte a acesteia în

sensul admiterii în parte a cererii sale și anularea încheierii nr. 26 din 22

septembrie 2011 a Curții de Conturi a României - Departamentul VIII, precum și

a Deciziei nr. 7 din 08 august 2011 a Curții de Conturi a României,

Departamentul VIII.

În motivarea cererii de recurs, s-a

reluat situația de fapt și contextul înregistrării debitului în valoare de

162.339,05 lei.

Considerentele instanței de fond cu

privire la lipsa de diligentă a recurentului au fost criticate cu motivarea că

acesta a inițiat toate demersurile legale pentru recuperarea creanței, urmând

toate formele de executare silită, dar că respectiva creanță nu a putut și nu

ar fi putut fi recuperată, din considerentul că nu au fost identificate bunuri

ale societății debitoare care să poată fi valorificate în acest scop.

A mai arătat recurentul că măsura

privind atragerea răspunderii persoanelor din vina cărora s-au efectuat plăți

fără corespondent în lucrările executate nu poate fi realizată întrucât această

răspundere probabil s-a prescris; că în mod eronat a reținut instanța de fond

faptul că obligația luării măsurilor de recuperare a prejudiciului revine

exclusiv entității auditate, interpretare apreciată ca excesivă; că actul

atacat a stabilit o valoare nereală a prejudiciului, aspect de natură a-i

atrage nulitatea.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, după cum permit

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Recurentul-reclamant Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a supus controlului de

legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ măsura dispusă de

Camera de Conturi a României prin Decizia nr. 7 din 08 august 2011, menținută

prin Încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011, anume identificarea și punerea

în aplicare a măsurilor care se impun în scopul stabilirii certe și recuperării

prejudiciului care figurează în evidențele contabile ca debit în sumă de

162.339,05 lei, în sarcina SC C.C. SRL, având în vedere deficiențele semnalate

de Curtea de Conturi în activitatea CNSAS și care au avut ca efect

nerecuperarea debitului în termenul legal de prescripție. „Termen de realizare:

31 decembrie 2011.

”

În esență, s-a reproșat entității

controlate modul în care a înțeles să aducă la îndeplinire responsabilitatea

recuperării prejudiciului suferit ca urmare a contractării și achitării

integrale a unor lucrări care nu au fost efectuate.

Prima instanță a examinat detaliat

toate susținerile reclamantului ajungând la concluzia că acestea nu au

aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază actele

administrative atacate, soluție amplu și detaliat motivată în considerentele

sentinței, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor juridice

incidente speței în raport cu baza factuală rezultată din proba cu înscrisuri

administrată în cauză.

Răspunzând punctual la criticile

recurentului, Înalta Curte reține, mai întâi, că autoritatea intimată a

acționat și emis actele contestate în deplină conformitate cu dispozițiile art.

33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, anume „în situațiile în care se constată

existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat

producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate

această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea

măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității

auditate.”

Intimata nu putea să acționeze în

afara cadrului legal, atribuțiilor și mandatului astfel conferit, rămânând

responsabilitatea exclusivă a recurentului, pe care aceasta era dator să și-o asume,

în virtutea răspunderii pe care o deține în utilizarea fondurilor publice, de a

stabili răspunderea concretă a fiecărei persoane și a lua măsurile care se

impun în scopul stabilirii certe și recuperării prejudiciului.

Este evident faptul că valoarea de

162.339,05 lei a fost indicată de către intimată doar ca fiind suma care

figurează aparent în evidențele contabile ale recurentului, cu titlu de debit

nerecuperat în sarcina SC C.C. SRL, constatările intimatei neavând însă

caracter de pronunțare finală asupra valorii prejudiciului, așa cum susține

recurentul.

Înalta Curte mai constată, față de

situația de fapt conturată atât de înscrisurile depuse, cât și de susținerile

recurentului, că în mod corect au fost reținute, de către intimată, deficiente

în activitatea CNSAS care au avut, ca rezultat, înregistrarea unui debit care

nu a fost recuperat până la momentul emiterii actelor contestate.

În aceste condiții, nu se poate

aprecia că intimata a adoptat actele administrative supuse controlului

instanței de judecată fără fundament sau cu încălcarea dispozițiilor legale

incidente.

Pentru considerentele astfel expuse,

neputând fi identificate motive pentru reformarea sentinței atacate, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

se va respinge recursul de fată ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile

nr. 1332 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 septembrie 2013.