ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6299/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 26 din 22 septembrie 2011 a Curții de Conturi a României - Departamentul VIII, a deciziei nr. 7 din 08 august 2011 a Curții de Conturi a României, Departamentul VIII, cu privire la pct. 1; suspendarea aplicării prevederilor menționate în Decizia nr. 7 din 08 august 2011 la punctul I, până la soluționarea acțiunii în anulare.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011 a Curții de Conturi A României, Departamentul VIII s-a respins contestația sa împotriva Deciziei nr. 7 din 08 august 2011 a Curții de Conturi a României, Departamentul VIII, act administrativ prin care s-a decis la punctul I „Aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora „Identificarea și punerea în aplicare a măsurilor care se impun în scopul stabilirii certe și recuperării prejudiciului, care figurează în evidențele contabile ca debit în sumă de 162.339,05 lei, în sarcina SC C.C. SRL, având în vedere deficiențele semnalate de Curtea de Conturi în activitatea C.N.SA S. și care au avut ca efect nerecuperarea debitului în termenul legal de prescripție.

Termen de realizare: 31 decembrie 2011. ” Reclamanta a susținut, în esență, că motivele nulității țin de faptul că instituția reclamantă nu mai poate întreprinde nici un fel de măsură pentru recuperarea prejudiciului creat de societatea debitoare, iar pe de altă parte, de cuantumul debitului cu care s-a reținut că C.N.S.A.S. figurează în contabilitate. Prin sentința civilă nr. 1332 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, atât în ceea ce privește cererea de anulare, cât și în ceea ce privește cererea de suspendare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că autoritatea pârâtă, în urma acțiunii desfășurate de auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României - Departamentul VIII privind „Verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie” și „Auditul financiar al contului de execuție și al bilanțului contabil încheiate la 31 decembrie 2010”, la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S), a constatat existența unui prejudiciu în sumă totală de 162.339,05 lei, produs ca urmare a neîndeplinirii unor obligații contractuale de către executantul unor lucrări constând în amenajarea a doua hale pentru depozitarea arhivei C.N.S.A.S de la Popești Leordeni (SC T.R.

SRL, transformată ulterior în SC C.C. SRL). Analizând modul în care C.N.S.A.S a acționat în vederea recuperării creanței, autoritatea pârâtă a constatat că instituția verificată nu a urmărit desfășurarea executării silite, nu a insistat la executare și nu a manifestat prudență împotriva riscului ca societatea debitoare să fie insolvabilă și, pe cale de consecință, să nu poată recupera prejudiciul de la aceasta, consecința modului în care s-a acționat pentru recuperarea prejudiciului, precum și a lipsei de interes în executare, fiind aceea că prejudiciul nu a mai putut fi recuperat pe calea executării silite. La finalul acțiunii de verificare efectuate în anul 2010, Curtea de Conturi a dispus instituției verificate prin Decizia nr. 5 din 06 septembrie 2010: luarea măsurilor legale pentru lichidarea debitului în sumă de 162.339,05 lei, aflat în evidența contabilă a instituției, creat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către societatea SC C.C.

SRL și a neluării tuturor măsurilor pentru recuperarea prejudiciului în termenul legal de prescripție. Ca urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că, după emiterea Deciziei nr. 5 din 06 septembrie 2010, C.N.S.A.S nu a efectuat niciun demers în vederea aplicării măsurii dispuse. Ulterior s-a emis Decizia nr. 7 din 08 august 2011 prin care, la pct. l, s-a dispus în sarcina conducerii entității verificate următoarea măsură: identificarea și punerea în aplicare a măsurilor care se impun în scopul stabilirii certe și recuperării prejudiciului, care figurează în evidențele contabile ca debit în sumă de 162.339,05 lei, în sarcina SC C.C. SRL, având în vedere deficientele semnalate de Curtea de Conturi în activitatea C.N.S.A.S.

și care au avut ca efect nerecuperarea debitului în termenul legal de prescripție - termen de realizare: 31 decembrie 2011. Entitatea verificată a formulat contestație, respinsă prin încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor. Examinând actele contestate, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a dat dovadă de diligentă în urmărirea executării contractului de lucrări și valorificării n, în desfășurarea procedurii de executare, care a fost lăsată în grija biroului de executori judecătorești timp de 3 ani, fără ca reclamanta să insiste în executare, așa cum avea obligația legala și contractuală, în condițiile în care reclamanta trebuia să acționeze de urgență pentru adoptarea tuturor căilor legale pentru recuperarea prejudiciului în termenul legal de prescripție.

Prima instanță a mai arătat, referitor la Decizia nr. 23/2005 a Curții de Conturi, că pârâta (Curtea de Conturi) nu a avut și nu are obligația legală de a indica și căile, modalitățile prin care măsurile dispuse pot fi puse în aplicare, această obligație revenind exclusiv entității auditate. A mai apreciat că suma identificată de Curtea de Conturi ca valoare a prejudiciului - 162.339,05 lei - a fost stabilită prin sentința arbitrală nr. 203 din 30 iunie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 511/2004, iar, apoi, Curtea de Conturi nu s-a pronunțat asupra componenței acestei sume, admițând că există, totuși, posibilitatea ca această suma să conțină în mod artificial valoarea bunului la care s-a făcut referire (cazanul), împrejurare care nu poate conduce la anularea deciziei contestate întrucât Curtea de Conturi a dispus numai „aplicarea masurilor pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia", fără ca pârâta să determine, în concret, prejudiciul.

Cererea privind suspendarea/aplicării prevederilor menționate în decizia nr. 7 din 08 august 2011 la punctul I, până la soluționarea acțiunii în anulare a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) la care art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere. Împotriva sentinței nr. 1332 din 27 februarie 2012 a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii în parte a cererii sale și anularea încheierii nr. 26 din 22 septembrie 2011 a Curții de Conturi a României - Departamentul VIII, precum și a Deciziei nr. 7 din 08 august 2011 a Curții de Conturi a României, Departamentul VIII.

În motivarea cererii de recurs, s-a reluat situația de fapt și contextul înregistrării debitului în valoare de 162.339,05 lei. Considerentele instanței de fond cu privire la lipsa de diligentă a recurentului au fost criticate cu motivarea că acesta a inițiat toate demersurile legale pentru recuperarea creanței, urmând toate formele de executare silită, dar că respectiva creanță nu a putut și nu ar fi putut fi recuperată, din considerentul că nu au fost identificate bunuri ale societății debitoare care să poată fi valorificate în acest scop.

A mai arătat recurentul că măsura privind atragerea răspunderii persoanelor din vina cărora s-au efectuat plăți fără corespondent în lucrările executate nu poate fi realizată întrucât această răspundere probabil s-a prescris; că în mod eronat a reținut instanța de fond faptul că obligația luării măsurilor de recuperare a prejudiciului revine exclusiv entității auditate, interpretare apreciată ca excesivă; că actul atacat a stabilit o valoare nereală a prejudiciului, aspect de natură a-i atrage nulitatea. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ măsura dispusă de Camera de Conturi a României prin Decizia nr. 7 din 08 august 2011, menținută prin Încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011, anume identificarea și punerea în aplicare a măsurilor care se impun în scopul stabilirii certe și recuperării prejudiciului care figurează în evidențele contabile ca debit în sumă de 162.339,05 lei, în sarcina SC C.C. SRL, având în vedere deficiențele semnalate de Curtea de Conturi în activitatea CNSAS și care au avut ca efect nerecuperarea debitului în termenul legal de prescripție. „Termen de realizare: 31 decembrie 2011. ” În esență, s-a reproșat entității controlate modul în care a înțeles să aducă la îndeplinire responsabilitatea recuperării prejudiciului suferit ca urmare a contractării și achitării integrale a unor lucrări care nu au fost efectuate.

Prima instanță a examinat detaliat toate susținerile reclamantului ajungând la concluzia că acestea nu au aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază actele administrative atacate, soluție amplu și detaliat motivată în considerentele sentinței, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor juridice incidente speței în raport cu baza factuală rezultată din proba cu înscrisuri administrată în cauză. Răspunzând punctual la criticile recurentului, Înalta Curte reține, mai întâi, că autoritatea intimată a acționat și emis actele contestate în deplină conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, anume „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt.

Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.” Intimata nu putea să acționeze în afara cadrului legal, atribuțiilor și mandatului astfel conferit, rămânând responsabilitatea exclusivă a recurentului, pe care aceasta era dator să și-o asume, în virtutea răspunderii pe care o deține în utilizarea fondurilor publice, de a stabili răspunderea concretă a fiecărei persoane și a lua măsurile care se impun în scopul stabilirii certe și recuperării prejudiciului. Este evident faptul că valoarea de 162.339,05 lei a fost indicată de către intimată doar ca fiind suma care figurează aparent în evidențele contabile ale recurentului, cu titlu de debit nerecuperat în sarcina SC C.C.

SRL, constatările intimatei neavând însă caracter de pronunțare finală asupra valorii prejudiciului, așa cum susține recurentul. Înalta Curte mai constată, față de situația de fapt conturată atât de înscrisurile depuse, cât și de susținerile recurentului, că în mod corect au fost reținute, de către intimată, deficiente în activitatea CNSAS care au avut, ca rezultat, înregistrarea unui debit care nu a fost recuperat până la momentul emiterii actelor contestate. În aceste condiții, nu se poate aprecia că intimata a adoptat actele administrative supuse controlului instanței de judecată fără fundament sau cu încălcarea dispozițiilor legale incidente. Pentru considerentele astfel expuse, neputând fi identificate motive pentru reformarea sentinței atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul de fată ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1332 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.