ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3491/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea în parte a încheierii nr. 11 din 29.03.2013 emise de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită în cadrul Curții de Conturi a României și a Deciziei nr. XII/2 din 18.01.2013/D1 a Departamentului XII al Curții de Conturi, vizând înlăturarea deficientelor constatate și consemnate în Raportul de control nr. x din 27.12.2012.

- Măsura nr. II.1 din Decizia nr. XII/2 din 18 ianuarie 2013/D1, în ce privește debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) aflați în insolvență/faliment la pct. 1, 4-7, 10, 11, 13- 18, 22, 24, 26, 27, 29, 30, 32 și 33;

- Măsura nr. II.3, în ce privește: A- debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) prescriși ca urmare a neexecutării în termenul legal la pct. 1, 2, 13 și 14, respectiv B.-debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) prescriși și care nu au fost acționați în instanță în termenele legale la pct. 1 și 9;

- Măsura nr. II.6, în ce privește sumele evidențiate în Situația sumelor în curs de clarificare (Anexa nr. 11), la pct. 2;

- Măsura nr. II.7;

- Măsura nr. II.8;

- Măsura nr. II.9;

- Măsura nr. 11.10, în ce privește studiile de fezabilitate evidențiate în Situația studiilor de fezabilitate neaprobate în C.T.E. la pct. 2 - penitenciar Bistrița, "Garaj și ateliere auto", pct. 4 - penitenciar Jilava - "Modernizare și sistematizare complex Jilava", pct. 11 - penitenciar Pelendava, "Modernizare atelier carmangerie", și la pct. 12 - penitenciar Ploiești - "Corp A";

- Măsura nr. B15.

De asemenea, Curtea de apel a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a dispozițiilor din încheierea nr. x/29.03.2013 și Decizia nr. XII/2 din 18 ianuarie 2013/D1, care privesc următoarele măsuri:

- măsura nr. II.1 din Decizia XII/2 din 18 ianuarie 2013/D1, în ce privește debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) aflați în insolvență/faliment la pct. 2,3, 8, 9,19-21, 23, 25, 28, 31 și 34.

- Măsura nr. II.2;

- Măsura nr. II.3, în ce privește: A.- debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) prescriși ca urmare a neexecutării în termenul legal la pct. 3-12 și 15-19, respectiv B.-debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) prescriși și care nu au fost acționați în instanță în termenele legale la pct. 2-8 și 10-20.

- Măsura nr. II.4.

- Măsura nr. II.5.

- Măsura nr. II.6, în ce privește sumele evidențiate în Situația sumelor în curs de clarificare (Anexa nr. 11), la pct. 1, 2-51.

- Măsura B5.

- Măsura nr. 11.10, în ce privește studiile de fezabilitate evidențiate în Situația studiilor de fezabilitate neaprobate în C.T.E. la pct. 1, parțial 2 (cu excepția s.f. "Garaj și ateliere auto"), pct. 3, parțial 4 (cu excepția s.f. "Modernizare și sistematizare complex Jilava"), 5-10, parțial 11 (cu excepția s.f. "Modernizare atelier carmangerie") și pct. 13-17.

- Măsura nr. 11.11.

- Măsura nr. 11.12.

- Măsura nr. 11.13.

Totodată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de Penitenciarul București Rahova.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 2851 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor, pârâta Curtea de Conturi a României și intervenientul Penitenciarul București Rahova.

I. În recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor s-a criticat soluția instanței de fond pentru că ar fi netemeinică (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În cadrul motivelor de recurs a fost criticată soluția instanței de fond în privința următoarelor:

- Măsura II.1 - constatarea nr. 2 (neevidențierea și neurmărirea corespunzătoare a conturilor de clienți/debitori pentru 1 an, aflați în insolvabilitate/faliment la data de 31.12.2011

În legătură cu aceste afirmații, instanța de fond care a constatat că reclamanta nu a făcut dovada efectuării demersurilor legale pentru recuperarea creanțelor împotriva debitorilor B. S.R.L., au fost invocate adresele, cererile, procesele-verbale, sentințele, somațiile întocmite cu privire la aceste creanțe.

Și cu privire la debitul împotriva S.C. C. S.R.L., Penitenciarul Târgu Jiu fiind creditor, la creanțele Penitenciarului Coldea împotriva debitorului S.C. D. și S.C. E., creanțele Penitenciarului Botoșani împotriva debitorului S.C. F. S.A. și S.C. H., au fost prezentate probe care în opinia recurentei dovedesc demersurile făcute pentru recuperarea creanțelor.

Măsura II.2 - constatarea nr. 3 (neevidențierea și neurmărirea corespunzătoare a conturilor de clienți/debitori peste 1 an, radiați la data de 31.12.2011

Au fost depuse la dosar înscrisuri care, susține recurenta, dovedesc că Penitenciarul Codlea a încercat recuperarea debitului de la S.C. Locativa S.R.L.

- Măsura II.10 - constatarea 20 (ANP a achitat din fonduri publice în perioada 1995- 2011, studii de fezabilitate în sumă de 792.641,90 RON neaprobate de Consiliul Tehnico-Economic al entității).

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că nu se pot aplica prevederile OMJ nr. 1270/2008 unor documentații elaborate anterior apariției acestuia, coroborat cu H.G. nr. 28/2008, care a schimbat fundamental conținutul cadru de realizare a acestor documentații, mai mult, au apărut documentații separate pentru obiective de investiții noi și pentru obiective de investiții structurate diferite.

Potrivit legislației în vigoare, respectiv Legea nr. 500/2002, H.G. nr. 28/2008, OMJ nr. 1270/2008, există documentații care fac obiectul avizării de către CTE al ANP.

Au existat și documentații analizate, în curs de actualizare pentru a fi aprobate în CTE al ANP, documentații aprobate și în curs de execuție.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.

II. În recursul declarat de Curtea de Conturi s-a considerat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, în sensul art. 488 pct. 6 (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază) și ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În cadrul motivelor de recurs a fost criticată soluția instanței de fond în privința măsurilor ce au fost anulate de către aceasta.

- Măsura nr. II.3 - pct. 1 și 9 (debite evidențiate în situația clienți/debitori - peste 1 an - prescrise și care au fost acționați în instanță în termenele legale)

Soluția instanței de fond a fost criticată pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină atunci când apreciază ca fiind pertinente și relevante o serie de înscrisuri a căror forță probatorie este îndoielnică din moment ce nici măcar nu prezintă număr de înregistrare la instanța de judecată sau dovada expedierii prin poștă către instanță.

Entitatea nu a prezentat argumente și documente noi care să probeze că sunt incorecte sau nereale deficiențele constatate și înscrise în raportul de control.

Prin "noile" documente invocate în fața instanței, susține recurenta, că, de fapt, reclamanta a avut în vedere aceleași înscrisuri care au fost prezentate în timpul controlului și care nu au calitatea unor documente care să poată proba acțiunile formulate în instanță de ANP pentru recuperarea creanțelor, fiind constatate cazuri când, deși instituția avea sentință civilă privind recuperarea creanței, ea nu a întreprins niciun demers în acest sens.

S-au prezentat documente ce reprezintă: fie aceleași documente probatorii care nu întruneau calitatea de document justificativ; fie documente care nu prezentau date de identificare, neputând proba demersul instituției pentru recuperarea creanțelor; fie documente care nu aveau nicio legătură cu constatarea.

Având în vedere că documentele prezentate de reclamantă nu fac dovada că ANP s-ar fi înregistrat la masa credală la societățile care se află în insolvență/faliment și că ANP ar fi întreprins toate demersurile legale pentru recuperarea creanței datorate, înainte ca societățile să fie radiate și, de aceea, s-a solicitat respingerea susținerilor de nelegalitate ale reclamantei în ceea ce privește măsurile de la pct. II.1 și II.3 din Decizia nr. II/2 din 18.02.2013.

- Măsura nr. II.6 din decizia contestată - pct. 2, în ceea ce privește sumele evidențiate în "situația sumelor în curs de calificare"

Constatarea instanței de fond că suma de 11.830,70 RON (reprezentând ajustări/daune interese calculate de I. pentru rezilierea contractului încheiat între Penitenciarul Timișoara și I.) nu a fost recunoscută de reclamată, iar colectorul de creanțe al I. - J. a hotărât acționarea în instanță a Penitenciarului Timișoara pentru recuperarea debitului pretins, este o presupunere a instanței ce nu poate constitui o dovadă în sensul clarificării acestui debit.

Măsura nr. II.7

S-a considerat că instanța de fond în mod eronat a aplicat dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 26/1994, întrucât:

- din prevederile art. 6 alin. (1) din acest act normativ rezultă că la nivelul ANP (aparat central) în perioada verificată nu putea funcționa o popotă/bucătărie;

- popota/bucătăria a funcționat fără a exista un act administrativ al ordonatorului de credite de înființare a acestei structuri.

Nu sunt incidente prevederile potrivit cărora cheltuielile de organizare și funcționare aferente bucătăriei de unitate/popotă nu se includ în prețul produselor vândute personalului propriu, fiind suportate din creditele bugetare aprobate, întrucât nu au fost respectate condițiile legale de înființare a popotei.

Măsura nr. II.8 din decizie

Recurenta a arătat, în privința acestei măsuri, că A., în calitate de autoritate contractantă, nu a impus furnizorului de energie electrică S.C. K. S.A. să constituie garanție de bună execuție, astfel încât achizitorul să se asigure de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în perioada cuvenită, înscrisă în documentația de atribuire și în acordul-cadru nr. T2/21834 din 2.06.2011.

În loc să încheie contracte subsecvente pentru fiecare din cei 41 de beneficiari pentru o perioadă de 24 luni, autoritatea contractantă a procedat la încheierea de contracte subsecvente lunare, încheiate numai prin A. cu constituirea garanției de bună execuție aferentă numai valorii lunare a acestora și nu a valorii întregului acord-cadru pentru care a fost organizată procedura de atribuire.

S-a considerat că instanța de fond avea obligația să observe răspunsul Ministerului Justiției transmis către ANP cu adresa nr. x/2012 și că din documentele aflate la dosar, rezultă o încălcare clară a prevederilor art. 89 din H.G. nr. 925/2006 al cărui scop este ca autoritatea contractantă să se asigure de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în perioada cuvenită a contractului de către cocontractant prin obligarea acestuia să depună garanția de bună execuție.

Măsura nr. II.9 din decizie

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 26/1994, art. 36 din OMJ nr. 1691/C/2006, art. 81 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, precum și Convenția înregistrată sub nr. 84343 din 25.07.2011 și nr. 67269 din 1.08.2011 și că se impune ca instanța de fond să facă aplicarea prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din ordinul menționat, dispoziții conform cărora personalul din afara sistemului penitenciar, pe lângă contra-valoarea alimentelor servite, trebuia să suporte în plus și o cotă de 15% reprezentând cheltuieli de transport, aprovizionare și depozitare, prevedere ce nu s-a respectat, deoarece Penitenciarul București-Jilava a practicat o cotă de 8%, în loc de 15%.

Prin nesocotirea acestor prevederi, personalul a suportat prin prețul plătit numai valoarea alimentelor folosite pentru prepararea mesei de prânz, nu și cheltuielile de organizare și funcționare ale bucătăriei de entitate/popotă ale Penitenciarului București-Jilava, respectiv diferența de cotă de 7% reprezentând cheltuieli de transport - aprovizionare și depozitare, acestea fiind suportate din alocațiile bugetare ale Penitenciarului.

Din analiza prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor rezultă că personalul din Ministerul Justiției nu face parte, per ansamblu, din sistemul penitenciar, ci doar ANP și unitățile subordonate reprezintă instituții publice de apărare, ordine publică și siguranță națională ale statului și constituie sistemul administrației penitenciare.

Convențiile înregistrate sub nr. 84343 din 25.07.2011 și nr. 67269 din 1.08.2011 au fost încheiate între Ministerul Justiției și ANP - Penitenciarul București-Jilava pentru hrănirea zilnică a personalului din cadrul M.J. și nu exclusiv a funcționarilor publici cu statut special.

Măsura nr. II.10 din decizie

Referitor la studiile de fezabilitate evidențiate în Situația studiilor de fezabilitate neaprobate în CTE la pct. 2 - Penitenciar Bistrița - Garaj și atelier autor", pct. 4 - Penitenciar Jilava - "Modernizare și sistematizare complex Jilava", pct. 11 - Penitenciar Pelendava - "Modernizare atelier carmangerie" și la pct. 12 - Penitenciar Ploiești Corp A, recurenta a arătat că în încheierea de soluționare a contestației administrative s-a avut în vedere că nu constituie prejudiciu comandarea și elaborarea studiilor de fezabilitate în condițiile legii, în schimb, unele studii de fezabilitate au fost condamnate și întocmite fără a fi necesare potrivit prevederilor legale, sens în care se impune analiza fiecărui studiu de fezabilitate în parte și încadrarea cheltuielii prilejuite de efectuarea lui în baza H.G. nr. 28/2008.

Măsura nr. B15 din decizie

Față de soluția instanței de fond care a reținut că executarea celor două hotărâri a rămas fără obiect, recurenta a considerat că s-au nesocotit prevederile art. 14 alin. (2) și (3), art. 52 alin. (5) și (6) din Legea nr. 500/2002, art. 20 și 72 din Legea nr. 293/2004, Cap. II din Anexa 1 la OMJ nr. 2790/C/2004, întrucât Penitenciarul București-Jilava a achitat în mod nejustificat toate obligațiile datorate către reclamant (104.110 RON) din disponibilitățile penitenciarului (conform Notelor contabile nr. 15 din 21.03.2012 și nr. 302 din 21.03.2012) contrar sentinței nr. 194 din 19.01.2012.

Conform acestei sentințe, pârâții L., M., chestor de penitenciare-director general al ANP și Penitenciarul București - Jilava trebuiau să achite contravaloarea drepturilor salariale în natură și în bani și cheltuielile de judecată, astfel că Penitenciarul Jilava a înregistrat nejustificat pe cheltuieli suma de 104.110 RON.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și, pe cale de consecință, să se respingă în tot cererea de anulare a încheierii nr. x din 29.03.2013 și a Deciziei nr. XII/2 din 18.01.2013/D1, acte administrative emise de Curtea de Conturi a României, precum și cererea de intervenție principală a A. din subordinea ANP, cu menținerea soluției de respingere a cererii de intervenție formulată de Penitenciarul București - Rahova.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., pct. 44 alin. (2), pct. 63 din RODCAS și alte acte normative invocate.

III. În recursul declarat de Penitenciarul București - Rahova a fost criticată soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în fond, să se admită cererea de intervenție în nume propriu.

În motivele de recurs s-a arătat că recurenta a formulat cererea de intervenție în nume propriu pentru anularea încheierii nr. 11 din 29.03.2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor și a Deciziei nr. XII/2 din 18.01.2013 a Departamentului XII al Curții de Conturi vizând înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de control nr. x din 27.12.2012 numai cu privire la constatarea nr. 25 din decizie, dar instanța de fond a constatat că este justificată obligația impusă prin actele contestate, soluția fiind considerată netemeinică și nelegală.

Măsura 25 vizează "Neîndeplinirea în totalitate de către antreprenorul general al obligației prevăzute la Anexa 3 - Clauze speciale pct. 6 din Contractul de executări lucrări nr. 554 din 31.10.1990 încheiat de ANP, fapt ce a nesocotit cheltuieli suplimentare în sumă de 2.192.320 RON, stabilită prin sentința comercială nr. 2978 din 23.02.2009".

Referitor la această măsură s-a arătat că la 28.05.2008 Penitenciarul Rahova a acționat în instanță S.C. N. S.A. pentru a obliga pârâta la desființarea organizării de șantier.

Prin sentința nr. 2978 din 23.02.2009, rămasă definitivă și irevocabilă, învestită cu titlu executoriu, instanța a obligat pârâta la desființarea organizării de șantier, în cazul neîndeplinirii obligației la plata sumei de 2.192.320 RON.

Prin adresa din 25.08.2008 ONRC a comunicat Penitenciarului Rahova că firma este în stare de insolvență din data de 25.09.2006, iar la data de 11.01.2008 a intrat în faliment, iar contestația a fost a respinsă de către Curtea de Conturi cu motivarea că entitatea trebuie să contacteze lichidatorul judiciar pentru a se analiza și stabili posibilitățile de recuperare a drepturilor de creanță și nu a făcut dovada unui asemenea demers.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond și cele reținute în actele contestate și, după indicarea art. 61-62 din Legea nr. 85/2006, a susținut că cele două termene (25.09.2006, deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei și 11.01.2008 deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată) pentru depunerea creanțelor erau demult depășite. Mai mult, Penitenciarul București - Rahova nu avea un drept de creanță asupra debitului și era vorba doar de o acțiune de obligația de a face, fără ca la acea dată să fie stabilită o sumă certă, lichidă și exigibilă, iar tribunalul a respins cererea de suspendare formulată de recurentă în temeiul art. 36 din Legea nr. 35/2006.

Mai mult, susține recurenta, în același litigiu, pârâta, prin lichidator judiciar O., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Toate acestea duc la concluzia că Penitenciarul București - Rahova a luat toate măsurile legale și procesuale față de S.C. P. S.A. și s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Intervenienta A. din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor a formulat Întâmpinare la recursul formulat de recurenta Curtea de Conturi cu privire la constatarea nr. 14 din Raportul de control nr. x din 27.12.2012 și s-a solicitat respingerea recursului formulat de aceasta, iar recursul declarat de ANP și Penitenciarul București - Rahova să fie admis.

Curtea de Conturi a României a formulat Întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă ANP și de recurentul-intervenient Penitenciarul București-Rahova, iar, în subsidiar, să se respingă ca nefondate recursurile formulate și să fie menținută hotărârea recurată ca temeinică și legală, cu privire la soluția de respingere în parte a cererii de anulare.

Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat Întâmpinare și s-a solicitat respingerea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României ca nefondată, cu consecința menținerii în parte a sentinței civile nr. 2851/2013 a Curții de Apel București cu privire la anularea în parte a încheierii nr. 11 din 29.03.2013 și a Deciziei nr. XII/2 din 18.01.2013/D1 și anume la unele măsuri.

Penitenciarul București -Rahova a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de Curtea de Conturi.

Administrația Națională a Penitenciarelor a depus răspuns la întâmpinarea depusă de Curtea de Conturi.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 25.11.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia.

Prin încheierea din 18.05.2016 a ICCJ - SCAF au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamanta ANP, pârâta Curtea de Conturi a României și intervenientul Penitenciarul București -Rahova și a fost fixat termen pentru judecarea recursului cu citarea părților conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamanta ANP prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea în parte a încheierii nr. 11 din 29.03.2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și a Deciziei nr. II/2 din 18.01.2013/D1 a Departamentului XII al Curții de Conturi vizând înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de control nr. x din 27.12.2012.

Dintre măsurile dispuse prin Decizia nr. XAA/2 din 18.02.2013/D1 cu privire la care contestația administrativă a fost respinsă au fost contestate următoarele măsuri: măsura II.1, măsura II.2, măsura II.3, măsura II.4, măsura II.5, măsura II.6, măsura II.7, măsura B5, măsura II.8, măsura II.9, măsura II.10, măsura II.11, măsura II.12, măsura II.13 și măsura B.15.

Au fost formulate cereri de intervenție principală de către A. și de către Penitenciarul București - Rahova.

Prin sentința atacată în prezenta cauză a fost admisă în parte acțiunea reclamantei Administrația Națională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și a fost admisă cererea de intervenție principală formulată de A..

A fost anulată în parte încheierea nr. 11 din 29 martie 2013 și Decizia nr. XII/2 din 18.01.2013/D1, și anume dispozițiile care privesc: măsura nr. II.1 din Decizia nr. XII/2 din 18 ianuarie 2013/D1, în ce privește debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) aflați în insolvență/faliment la pct. 1, 4-7, 10, 11, 13- 18, 22, 24, 26, 27, 29, 30, 32 și 33; măsura nr. II.3, în ce privește: A - debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) prescriși ca urmare a neexecutării în termenul legal la pct. 1, 2, 13 și 14, respectiv B. - debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) prescriși și care nu au fost acționați în instanță în termenele legale la pct. 1 și 9; măsura nr. II.6, în ce privește sumele evidențiate în Situația sumelor în curs de clarificare (Anexa nr. 11), la pct. 2; măsura nr. II.7; măsura nr. II.8;măsura nr. II.9; măsura nr. II.10, în ce privește studiile de fezabilitate evidențiate în Situația studiilor de fezabilitate neaprobate în C.T.E. la pct. 2 - penitenciar Bistrița, "Garaj și ateliere auto", pct. 4- penitenciar Jilava- "Modernizare și sistematizare complex Jilava", pct. 11 - penitenciar Pelendava, "Modernizare atelier carmangerie", și la pct. 12 - penitenciar Ploiești- "Corp A"; măsura nr. B15.

Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a dispozițiilor din încheierea nr. x din 29 martie 2013 și Decizia nr. XII/2 din 18.01.2013/D1 care privesc următoarele măsuri:

- măsura nr. II.1 din Decizia XII/2 din 18 ianuarie 2013/D1, în ce privește debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) aflați în insolvență/faliment la pct. 2, 3, 8, 9, 19-21, 23, 25, 28, 31 și 34;

- măsura nr. II.2

- măsura nr. II.3, în ce privește: A.- debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) prescriși ca urmare a neexecutării în termenul legal la pct. 3-12 și 15-19, respectiv B.- debitele evidențiate în situația clienți/debitori (peste 1 an) prescriși și care nu au fost acționați în instanță în termenele legale la pct. 2-8 și 10-20;

- măsura nr. II.4.

- măsura nr. II.5.

- măsura nr. II.6, în ce privește sumele evidențiate în Situația sumelor în curs de clarificare (Anexa nr. 11), la pct. 1, 2-51;

- măsura B5.

- măsura nr. II.10, în ce privește studiile de fezabilitate evidențiate în Situația studiilor de fezabilitate neaprobate în C.T.E. la pct. 1, parțial 2 (cu excepția s.f. "Garaj și ateliere auto"), pct. 3, parțial 4 (cu excepția s.f. "Modernizare și sistematizare complex Jilava"), 5- 10, parțial 11 (cu excepția s.f. "Modernizare atelier carmangerie") și pct. 13-17;

- măsura nr. II.11.

- măsura nr. II.12.

- măsura nr. II.13.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de Penitenciarul București Rahova, cu sediul în București, Șoseaua Alexandriei nr. 154, sector 5.

Recurenta ANP și intimatul Penitenciarul București - Rahova au atacat sentința instanței de fond în privința soluției de respingere a acțiunii, iar recurenta Curtea de Conturi a criticat soluția instanței de fond în ceea ce privește măsurile pentru care a fost admisă acțiunea reclamantei, dar toate criticile sunt nefondate.

I. Recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor

Măsura II.1 a vizat "Analiza cauzelor care au condus la neevidențierea și neurmărirea corespunzătoare a debitelor cu o vechime între 3 și 14 ani, aferente unor debitori aflați în stare de insolvență/faliment, stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, calculul foloaselor necuvenite și încasarea acestora", iar constatarea 2 s-a referit la "Neevidențierea și neurmărirea corespunzătoare a costurilor de clienți/debitori peste 1 an, aflați în insolvabilitate/faliment la data de 31.12.2011".

Este adevărat că instanța de fond, în privința constatării 2, la pct. 8 și 9, a constat că reclamanta nu a făcut dovada efectuării demersurilor legale pentru recuperarea creanțelor împotriva debitorilor B. S.R.L..

În fața instanței de recurs recurenta ANP a depus o serie de înscrisuri din care rezultă solicitările făcute de Penitenciarul Turnu Severin către executorii judecătorești pentru executarea titlurilor executorii împotriva celor doi debitori, însă ce s-a reproșat a fost faptul că, după declanșarea procedurii insolvenței și falimentului, pentru aceste debite ANP nu s-a înscris la masa credală pentru a putea încerca recuperarea sumelor.

Oricum, în actele contestate s-a solicitat autorității publice să analizeze cauzele care au condus la neevidențierea și neurmărirea corespunzătoare a debitelor aferente unor debitori aflați în stare de insolvență, iar dacă în urma acestei analize se va constata că au existat cauze obiective ce au dus la imposibilitatea urmăririi corespunzătoare a debitelor, atunci acestea vor justifica măsurile ce vor fi dispuse.

Situația este oarecum identică și în privința criticilor soluției instanței de fond cu privire la măsura II.1, constatarea nr. 2, pct. 12, 19-21, 25, 23.

Astfel, la pct. 12 din sentință referitor la situația privind debitul împotriva S.C. C. S.R.L., instanța de fond a reținut că au fost depuse la dosar sentința civilă nr. 618 din 13.03.2009, cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc de creditorul Penitenciarul Tg. Jiu și sentința civilă nr. 1999 din 12.12.20112 a Tribunalului Gorj privind încheierea procedurii falimentului debitorului, dar că din aceste acte nu rezultă că creditorul s-ar fi înscris la masa credală.

În fața instanței de recurs a fost depusă, pentru susținerea demersurilor efectuate, cererea de înscriere a creanței în tabelul definitiv consolidat al debitorului S.C. C. S.R.L. datată 28.02.2012, solicitarea Penitenciarului Tg. Jiu către S.C. Q. SPRL (19.02.2014) și răspunsul datat 20.02.2014 prin care S.C. R. SPRL a comunicat Penitenciarului Tg. Jiu faptul că față de debitoarea S.C. C. Forest S.R.L. a fost închisă procedura falimentului la 12.12.2012, Penitenciarul Tg. Jiu a fost înscris la masa credală a debitoarei ca și creanță chirografară dar că în cursul procedurii, nefiind identificate bunuri în averea debitoarei sau creanța de recuperat, nu s-a distribuit nicio sumă către creditori.

După cum se poate observa, deși cererea de înscriere la masa credală este datată 28.02.2012, recurenta nu a depus-o în fața instanței de fond, nici nu a atașat-o contestației formulate, iar dovada că debitul a fost înscris la masa credală a fost obținut abia în anul 2014, după pronunțarea instanței de fond.

În privința acestei creanțe se constată că există necorelări față de cele reținute de instanța de fond.

Instanța de fond a făcut referiri la debitul împotriva S.C. C. S.R.L. (12.691,30 RON), iar actele depuse în recurs de recurentă se referă la S.C. C. S.R.L.

Oricum, chiar dacă se va dovedi că debitoarea este aceeași, actele depuse în recurs, obținute după pronunțarea instanței de fond, nu fac decât să confirme că la data întocmirii actelor conteste (2013) și al soluționării cauzei de către instanța de fond (2013) recurenta nu avea dovezi din care să rezulte că s-a înscris la masa credală, iar, după obținerea acestor dovezi, va putea să le consemneze când se va stabili modul de punere în executare al măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

În privința pct. 19-21 instanța de fond a reținut, în ceea ce privește creanțele Penitenciarului Coldea împotriva debitorilor D., T. și E., că reclamanta nu a făcut dovada cu actele depuse că s-a realizat urmărirea corespunzătoare a acestora. Astfel, procesul-verbal întocmit în 2010 în dosarul execuțional nr. x/2010 privește o creanță de 7.569,89 RON reprezentând creanță și cheltuieli de executare, iar creanța constatată la controlul Curții de Conturi este de 18.836,24 RON, împotriva acestui debitor s-a deschis procedura generală a insolvenței, conform Legii nr. 85/2006 și nu s-a făcut dovada că Penitenciarul Coldea a participat la această procedură în calitate de creditor.

Actele depuse de recurentă în cadrul dosarului de recurs nu dovedesc contrariul celor susținute de instanța de fond și nici nu au fost criticate susținerile acesteia.

Mai întâi, se poate observa că înscrisurile depuse se referă numai la debitoarele S.C. D. și S.C. E. și nu la T. și nu s-a făcut dovada că pentru cele trei societăți debitoare recurenta s-ar fi înscris la masa credală pentru sumele reprezentând debite, așa cum a reținut Curtea de Conturi, astfel că nu pot fi anulate actele întocmite pentru că s-a făcut numai dovada că s-a încercat executarea unor debite, dar în condițiile în care executarea silită nu a fost finalizată cu recuperarea debitelor, nu există dovada înscrierii la masa credală deși debitoarele au intrat în procedura insolvenței și falimentului.

Cu privire la creanța Penitenciarului Botoșani împotriva debitoarei S.C. F. S.A. instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta a făcut demersuri pentru executarea silită a creanței ce face obiectul Contractului nr. x din 13.06.2005 a Judecătoriei Suceava abia în 2008 și că s-a constatat la 18.11.2009 că nu există la ORC Suceava firma cu denumirea "Societatea F." și nici denumirea "F.".

Or, în fața instanței de recurs au fost depuse aceleași documente din care rezultă că cele reținute de instanța de fond sunt conforme cu situația de fapt, care nu a fost contestată de recurentă și nici nu a încercat să justifice de ce o creanță din 2005 nu a fost executată până în anul 2008, așa cum a susținut instanța de fond și cum rezultă din actele depuse.

Și instanța de fond a reținut că au fost făcute demersuri pentru executarea silită a creanței, dar, așa cum s-a reținut în actele contestate, demersurile au fost făcute după aproape 3 ani de la obținerea titlului executoriu și fără nicio finalitate, aspecte ce trebuie analizate și, de aceea, criticile recurentei sunt nefondate.

În legătură cu creanța Penitenciarului Botoșani împotriva debitoarei S.C. G. S.A., criticile recurentei sunt lipsite de interes deoarece conform dispozitivului sentinței au fost anulate actele referitoare la Măsura II.1, pct. 24, care se referă tocmai la acest debitor.

Instanța de fond a reținut că reclamanta a depus la dosar doar ordonanța de plată, fără a fi administrate dovezi cu privire la demersurile efectuate pentru executarea creanței, dar au fost depuse la dosar acte din care rezultă că s-a înscris la masa credală în dosarul nr. x/2001 al Tribunalului Botoșani, Penitenciarul Botoșani, figurând în calitate de creditor, astfel că dacă acțiunea a fost admisă nu mai există interes să o critice pe calea recursului în privința acestui debitor.

Măsura II.2 s-a referit la "Analiza cauzelor care au condus la neevidențierea și neurmărirea corespunzătoare a debitelor cu o vechime între 2 și 11 ani, aferente unor debitori care au fost radiați de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, calculul foloaselor nerealizate și încasarea acestora", iar constatarea nr. 3 - "neevidențierea și neurmărirea corespunzătoare a conturilor de clienți/debitori peste 1 an radiați de la data de 31.12.2011".

În privința acestei măsuri s-a reținut de către instanța de fond că situația debitorilor peste un an, radiați din data de 31.12.2011 este consemnată în Anexa nr. 6 la Raportul de control pct. 1-14 creditori Penitenciarul Timișoara, respectiv Penitenciarul Codlea, debitori U., V., W., X. S.R.L., Y., Z., AA. S.R.L., BB., CC., DD., EE. și FF. S.R.L.

Din actele depuse la dosar de reclamantă, referitoare la debitoarele S.C. Y. S.A. și S.C. GG. S.R.L., instanța de fond a considerat că nu rezultă că reclamanta a întreprins toate demersurile legale pentru recuperarea creanțelor în întregime cu referire la situația debitorului S.C. Y. S.A., fiind justificată măsura de analiză a cauzelor care au condus la această situație, stabilirea prejudiciului și recuperarea acestuia.

În cadrul dosarului de recurs, recurenta, în privința acestei măsuri, a depus o serie de înscrisuri referitoare la creditorul Penitenciarul Codlea și debitorul S.C. Locativa S.R.L., dar în privința celorlalte susțineri ale instanței nu a adus nicio critică, deși actele de control vizează mai mulți debitori.

Actele depuse în recurs dovedesc că, în privința debitorului S.C. AA. S.R.L. a fost formulată acțiunea și a fost obținut un titlu executoriu dar care nu a fost executat. În urma analizei ce se va efectua se vor putea stabili, eventual, măsuri pentru nerecuperarea debitului sau se va putea constata că au fost făcute toate demersurile necesare, dar nu se impune anularea actelor tocmai pentru că aceasta s-a și dispus prin actele contestate.

Măsura II.10 - s-a referit la "Stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, calculul foloaselor nerealizate și încasarea acestora", iar prin constatarea nr. 20 "ANP a achitat din fonduri publice, în perioada 1995-2011, studii de fezabilitate în sumă de 792.641,90 RON neaprobate de Consiliul Tehnico-Economic al entității".

Instanța de fond a anulat actele contestate în ceea ce privește studiile de fezabilitate evidențiate în situația studiilor de fezabilitate neaprobate în CTE la pct. 2 - Penitenciar Bistrița - "Garaj și ateliere auto", pct. 4 - Penitenciar Jilava - "Modernizarea și sistematizarea Complexului Jilava", pct. 11 - Penitenciar Pelendava - "Modernizare atelier carmangerie" și la pct. 12 - Penitenciar Ploiești - Corp A.

Pentru celelalte puncte a fost respinsă acțiunea reclamantei cu motivarea că pârâta a constatat dar nu a dispus vreo măsură cu privire la faptul întocmirii unei părți a studiilor de fezabilitate de către terți.

Criticile recurentei nu pot fi reținute, iar din cele indicate de către aceasta rezultă că există documentații analizate, în curs de actualizare pentru a fi aprobate în CTE al ANP și documentații aprobate și în curs de execuție, iar toate acestea dovedesc că se impune o analiză a tuturor studiilor de fezabilitate întocmite în perioada 1995 - 2011 și să se stabilească dacă acestea au fost aprobate în CTE sau nu, dacă există documentații care nu fac obiectul avizării de către CTE al ANP și dacă există documentații elaborate anterior emiterii Ordinului Ministerului Justiției nr. 1270/2008, iar în acest fel va fi pusă în executare și această măsură dispusă de Curtea de Conturi și se va putea stabili dacă există sau nu prejudiciu în raport de această constatare.

II. Recursul declarat de Curtea de Conturi

Criticile recurentei au vizat soluția instanței de fond în privința măsurilor pentru care au fost anulate actele constatate.

Referitor la Măsura II.1 - pct. 1, 4-7, 10, 11, 13-18, 22, 24, 26, 27, 29, 30, 32 și 33 și Măsura II.3, instanța de fond a dispus anularea actelor contestate în urma analizei documentelor depuse de reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor și, punctual, s-a constatat în cazul debitorilor înscriși la punctele respective, că reclamanta a făcut dovada că s-a înscris la masa credală în cazul în care debitorii au intrat în insolvență sau faliment.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei potrivit cărora înscrisurile depuse nu au calitatea unor documente care să poată proba acțiunile reclamantei, deoarece nu prezintă relevanță dovada expedierii prin poștă a acestora în condițiile în care au fost prezentate dovezi emise de administratorul judiciar că sumele au fost înscrise în tabelul creanțelor.

Referitor la Măsura II.6 pct. 2, instanța de fond a anulat actele contestate în privința sumei de 11.830,70 RON rezultată din derularea contractului încheiat între Penitenciarul Timișoara și I., iar recurenta susține că aceasta a făcut simple presupuneri în legătură cu acționarea în instanță a Penitenciarului Timișoara de către J., colectorul de creanțe al I..

Însă, în fața instanței de fond a fost depus procesul-verbal de inventariere a patrimoniului Penitenciarului Timiș pe anul 2012 înregistrat sub nr. 46331 din 14.11.2012 și unde s-a reținut că "pentru suma de 11.830,70 RON reprezentând c/valoare factură convorbiri telefonice, având în vedere că Penitenciarul Timișoara se află în litigiu cu furnizorul de servicii de telefonie fixă S.C. I. S.A., comisia propune constituirea unui provizion pentru această sumă", astfel că soluția instanței de fond s-a bazat pe probe și nu pe presupuneri.

Măsura II.7 a vizat stabilirea de către ANP pentru anul 2011 a cheltuielilor directe și indirecte care nu au fost incluse în prețul preparatelor și recuperarea acestora și constatarea 10 - "ANP nu a recuperat prin prețul produselor vândute personalului propriu o parte a cheltuielilor de organizare și funcționare aferente bucătăriei de unitate/popotă care funcționează în incinta ANP, acestea fiind suportate din credite bugetare".

Instanța de fond a anulat această constatare în baza art. 6 din O.G. nr. 26/1994, dispoziții din care rezultă că cheltuielile de organizare și funcționare nu se includ în prețul produselor vândute personalului propriu, fiind suportate din creditele bugetare aprobate.

Criticile recurentei nu pot fi reținute în condițiile în care art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 26/1994 privind dreptul la hrană în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională face trimitere la instituțiile publice prevăzute la art. 1, instituții între care este indicat și Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor.

Măsura nr. II.8 - constatarea 14 - "A., în calitate de autoritate contractantă, nu a impus furnizorului de energie electrică S.C. "K. S.A., potrivit Cap. "Obligațiile părților" din acordul-cadru, să constituie garanția de bună execuție, astfel încât achizitorul să se asigure de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în perioada convenită, înscrisă în documentația de atribuire și respectiv în acordul-cadru nr. T2 21834 din 2.06.2011".

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și cererea de intervenție principală formulată de A., reținând că din dispozițiile legale și ale acordului-cadru nu rezultă obligația încheierii contractului subsecvent pentru fiecare unitate pentru o durată de 24 luni, iar garanția de execuție a fost corect stabilită în contracte subsecvente.

Criticile recurentei vor fi respinse.

Potrivit art. 89 din H.G. nr. 925/2006 de aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii:

"(1) Garanția de bună execuție a contractului se constituie de către contractant în scopul asigurării autorității contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în perioada convenită a contractului.

(2) Autoritatea contractantă are obligația de a stabili în documentația de atribuire modalitatea de constituire a garanției de bună execuție, precum și cuantumul acesteia, care însă nu trebuie să depășească 10% din prețul contractului, fără TVA.

(3) În cazul atribuirii unui contract de furnizare sau de servicii - cu excepția serviciilor de proiectare -, a cărui valoare estimată este mai mică decât valoarea prevăzută la art. 124 din ordonanța de urgență, precum și în cazul unui contract atribuit în urma aplicării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, autoritatea contractantă are dreptul de a nu solicita contractantului constituirea garanției de bună execuție".

Între A., în calitate de autoritate contractantă și furnizorul de energie termică S.C. K. S.A. s-a încheiat un Acord-cadru nr. T2 21834 din 2.06.2011, iar recurenta reproșează faptul că autoritatea contractantă nu a obligat furnizorul să constituie garanție de bună-execuție, însă, chiar art. VIII din acest acord-cadru se referă la constituirea garanției pentru fiecare contract subsecvent, aceasta neputând fi aplicabilă în cazul unui acord-cadru.

Nu pot fi neglijate nici aspectele legate de imposibilitatea încheierii de contracte de furnizare pentru o perioadă de 24 luni, în condițiile în care aprobarea bugetului fiecărei instituții publice se face anual prin legea bugetului de stat și, de aceea, nu sunt fondate susținerile recurentei referitoare la încheierea contractelor pe o durată de 24 luni și nu se poate reține încălcarea art. 89 din H.G. nr. 925/2006.

Măsura nr. II.9 - constatarea 19 "Penitenciarul București-Jilava nu a recuperat prin prețul produselor vândute personalului din afara sistemului penitenciar cheltuielile de organizare și funcționare aferente bucătăriei de unitate/popotă și o parte din cheltuielile de transport aprovizionate, acestea fiind suportate din credite bugetare".

Instanța de fond a anulat această măsură făcând referire la art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 26/1994 și la Convenția încheiată între ANP și Ministerul Justiției prin care se asigura masa pentru 80 de persoane din cadrul MJ, cu decontarea zilnică a cheltuielilor la prețurile practicate de ANP.

Recurenta a criticat această soluție, dar criticile sunt nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 1691/C/2006 personalul din afara sistemului penitenciar, pe lângă contravaloarea alimentelor cuvenite, trebuia să suporte în plus și o cotă de 15% reprezentând cheltuieli de transport, aprovizionare și depozitare, prevederi care nu s-ar fi respectat deoarece Penitenciarul București - Jilava a practicat o cotă de 8% în loc de 15%.

Însă, această cotă redusă de la 15% la 8% a fost justificată de faptul că în cadrul bufetului din sediul M.J. servesc masa și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor care beneficiază de prevederile art. 36 din OMJ nr. 1691/C/2006, iar aceștia funcționează tot în cadrul Ministerului Justiției ce a fost semnatar al convenției.

Măsura II.10 - pct. 2, 4, 11 și 12 au vizat Studiile de fezabilitate de la Penitenciarele Bistrița, Jilava, Pelendava și Ploiești.

Pentru aceste studii de fezabilitate instanța de fond a dispus anularea măsurii reținând că există dovada analizării CTE, iar recurenta a formulat critici generale și nu în special cu privire la aceste studii de fezabilitate.

Însă, așa cum s-a arătat și în motivarea respingerii recursului formulat de reclamantă ANP, tocmai fazele diferite dovedeau că se impune o analiză a tuturor acestor studii de fezabilitate, dar pentru cele indicate mai sus s-a făcut dovada că există dovada avizării CTE, aspect necontestat de recurenta Curtea de Conturi.

Măsura B.15 - constatarea 30 - "Neurmărirea și nerecuperarea debitului în sumă totală de 104.110,00 RON reprezentând contravaloarea salarii nete, compensare chirie, normă de hrană, onorarii executor judecătoresc, expert contabil, precum și cheltuieli de executare silită achitate în mod nejustificat din fonduri publice către HH., urmare a deciziei civile nr. 665 din 24.03.2011 privind nerespectarea deciziei civile nr. 194 din 19.01.2012 a CAB".

Instanța de fond a anulat această măsură reținând că, din considerentele hotărârilor ce s-au executat, persoanele fizice au fost chemate în judecată numai pentru opozabilitate.

Criticile recurentei nu pot fi reținute întrucât aceasta a făcut referiri numai la dispozitivul Deciziei nr. .194/19.01.2012 al Curții de Apel București pronunțată în Dosar nr. x/2010, fără a aminti că în considerentele acesteia, așa cum a reținut și instanța de fond, s-a precizat că "intimatul M. a fost parte în cauza soluționată prin sentința recurată" și reclamantul a menționat,, că înțelege să se judece în contradictoriu cu acesta pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești".

Mai trebuie precizat că litigiul soluționat prin Decizia nr. 194 din 19.01.2012 a Curții de apel București era al treilea, iar în primele două litigii (dosar nr. x/2009 și dosar nr. x/2010) nu au figurat ca pârâți L. și M., ci numai Penitenciarul București - Jilava, iar obligațiile bănești de 104.110 RON au fost achitate către II. în baza hotărârii judecătorești anterioare și nu în baza ultimei hotărâri.

III. Recursul declarat de intervenientul principal Penitenciarul București - Rahova vizează numai Măsura II.11, constatarea nr. 25 - "Neîndeplinirea în totalitate de către antreprenorul general a obligației prevăzute la Anexa 3 Clauze speciale pct. 6 din contractul de executări lucrări nr. 554 din 31 octombrie 1990, încheiat de ANP, fapt ce a necesitat cheltuieli suplimentare în sumă de 2.192.320 RON, stabilită prin sentința comercială nr. 2978 din 23.02.2009".

Criticile recurentei nu se referă la soluția instanței de fond ci acestea au vizat mai mult susținerile Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi.

Însă, așa cum a reținut și instanța de fond, fără a relua istoricul litigiului, se impune a se arăta că cele reținute de Curtea de Conturi cu privire la suma de 2.192.320 RON stabilită prin sentința comercială nr. 2978 din 23.02.2009 nu instituie în sarcina reclamantei obligația de a stabili această sumă ca fiind cheltuieli avansate de Penitenciarul București - Rahova, urmare a neexecutării de către antreprenorul general a obligației stipulate la pct. 6 din Anexa 3 - "Clauze speciale" la Contractul nr. x din 31.10.1990 și, astfel cum rezultă din această sentință, suma respectivă este stabilită prin estimarea cheltuielilor.

Toate demersurile făcute de către intervenient vor fi evidențiate chiar în cadrul măsurii dispuse pentru a se putea stabili modul de derulare al contractului, cauzele care au dus la nerealizarea obligațiilor contractuale având în vedere că terenul pe care era amplasată organizarea de șantier trebuia predată până la 30.09.2005.

Toate acestea dovedesc că nu prezintă relevanță numai înscrierea la masa credală, ci și dacă se putea face această înscriere, dar importantă este și situația anterioară obținerii sentinței comerciale nr. 2978/2009 a Tribunalului București, și, de aceea, nu vor fi reținute criticile formulate.

Apreciind că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor de drept material, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor, de pârâta Curtea de Conturi a României și de intervenientul Penitenciarul București Rahova împotriva sentinței civile nr. 2851 din 30 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2016.