ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5828/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4533 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de N.A. împotriva Deciziei nr. 1397 din 9 martie 2011 a aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că din economia art. 322 pct. 2 C. proc. civ. rezultă că legea prevede, cu caracter limitativ, două categorii de hotărâri judecătorești care pot fi supuse căii extraordinare de atac, respectiv: a) hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare și b) hotărârile pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

S-a mai reținut că hotărârile aparținând celei de-a doua categorii pot fi supuse revizuirii numai în cazurile în care soluția instanței de recurs a fost pronunțată în urma examinării cauzei sub aspectul fondului său, cu consecința reconsiderării stării de fapt, ca urmare fie a administrării probei cu înscrisuri noi, fie a reaprecierii probelor aflate la dosar. A constatat Înalta Curte că, în cauză, prin Sentința civilă nr. 271 din 19 mai 2010 Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea reclamantului ca fiind tardiv introdusă, iar prin decizia atacată cu revizuire a fost menținută această soluție, fiind respins recursul ca nefondat, astfel că decizia a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul pretenției dedusă judecății, cererea de revizuire fiind astfel inadmisibilă.

împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare N.A., în motivarea căii extraordinare de atac contestatorul N.A. învederând că, la data de 4 octombrie 2011, a depus la dosarul soluționat prin decizia atacată note de ședință, la acestea anexând Adresa M.A.N. nr. 2415 din 13 septembrie 2011, document prin care intimatul recunoaște că ordinul de trecere în rezervă nr. MC 133 din 4 octombrie 1985 a fost clasificat ca secret de stat începând de la data trecerii în rezervă, respectiv 4 octombrie 1985 și declasificat la data de 24 martie 2010, în timpul judecării cauzei din Dosarul nr. 1236/59/2009 al Curții de Apel Timișoara. A susținut contestatorul că depunerea documentului în speță nu a fost consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, instanța nesoluționând cererea sa relativă la depunerea înscrisului ca act nou.

Contestatorul a mai arătat că în cuprinsul deciziei atacate nu se regăsește vreo analiză sau referire la această probă, apreciind totodată că actul la care face referire ar fi fost hotărâtor în soluționarea cererii sale de revizuire. A mai opinat contestatorul că hotărârea pronunțată de instanța de revizuire reprezintă o eroare de procedură, întrucât cauza nu s-a judecat și pronunțat în raport cu actului depus în condiții de legalitate, conform reglementărilor Codului de procedură civilă. S-a mai susținut de asemenea că în fața Curții de Apel Timișoara au fost depuse nota de lichidare, livretul militar al contestatorului și o copie model a livretului militar al unei terțe persoane, care nu are legătură cu cauza și care a fost trecută în rezervă în anul 2004, instanța soluționând cauza pe baza acestor înscrisuri.

Contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în considerarea celor ce urmează: Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, fiind reglementată exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ., respectiv necompetentă sau vicii vizând procedura citării și art. 318 din același act normativ, ce are în vedere greșeala materială sau repronunțarea asupra unui motiv de recurs. Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Din lecturarea contestației formulate rezultă în mod evident că aspectele invocate nu vizează aceste două situații, neîncadrându-se în motivele reglementate în mod limitativ de textul de lege. Argumentele aduse de contestator vizează exclusiv depunerea la dosarul soluționat prin decizia atacată a notelor de ședință și a Adresei M.A.N. nr. 2415 din 13 septembrie 2011, document apreciat de acesta ca fiind hotărâtor în soluționarea cauzei și care, în opinia sa, nu a făcut obiectul analizei cu ocazia soluționării cererii de revizuire. Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din redactarea textului de lege rezultă fără echivoc faptul că această cale extraordinară de atac, de retractare, se poate exercita în cazurile anume prevăzute, însă numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs. Ca atare, pot face obiectul contestației în anulare specială o singură categorie de hotărâri și anume deciziile pronunțate cu prilejul exercitării controlului judiciar. Prin urmare, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea cererilor de revizuire, care la rândul ei face parte din categoria căilor extraordinare de atac, de retractare, nu pot fi atacate pe calea contestației în anulare speciale. Se constată că decizia ce face obiectul prezentei contestații a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de N.A.

împotriva Deciziei nr. 1397 din 9 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, această decizie, pentru considerentele anterior arătate, nefiind așadar susceptibilă de contestație în anulare specială. În concluzie, întrucât aspectele invocate de contestator nu se circumscriu motivelor limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ., iar hotărârea atacată nu este susceptibilă de contestația în anulare specială, calea extraordinară de atac exercitată de N.A. va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de N.A. împotriva Deciziei nr. 4533 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2013.