ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5828/2013

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4533 din

4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal,

a

fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de N.A. împotriva

Deciziei nr. 1397 din 9 martie 2011 a aceleiași instanțe.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că din economia art. 322 pct.

2 C. proc. civ. rezultă că legea prevede, cu caracter limitativ, două categorii

de hotărâri judecătorești care pot fi supuse căii extraordinare de atac,

respectiv: a) hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare și b) hotărârile pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul.

S-a mai

reținut că hotărârile aparținând celei de-a doua categorii pot fi supuse

revizuirii numai în cazurile în care soluția instanței de recurs a fost

pronunțată în urma examinării cauzei sub aspectul fondului său, cu consecința

reconsiderării stării de fapt, ca urmare fie a administrării probei cu

înscrisuri noi, fie a reaprecierii probelor aflate la dosar.

A

constatat Înalta Curte că, în cauză, prin Sentința civilă nr. 271 din 19 mai

2010 Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea reclamantului ca fiind tardiv

introdusă, iar prin decizia atacată cu revizuire a fost menținută această

soluție, fiind respins recursul ca nefondat, astfel că decizia a cărei

revizuire se solicită nu evocă fondul pretenției dedusă judecății, cererea de

revizuire fiind astfel inadmisibilă.

împotriva

acestei hotărâri a formulat contestație în anulare N.A.,

în motivarea căii extraordinare de

atac contestatorul N.A. învederând că, la data de 4 octombrie 2011, a depus la

dosarul soluționat prin decizia atacată note de ședință, la acestea anexând

Adresa M.A.N. nr. 2415 din 13 septembrie 2011, document prin care intimatul

recunoaște că ordinul de trecere în rezervă nr. MC 133 din 4 octombrie 1985 a

fost clasificat ca secret de stat începând de la data trecerii în rezervă,

respectiv 4 octombrie 1985 și declasificat la data de 24 martie 2010, în timpul

judecării cauzei din Dosarul nr. 1236/59/2009 al Curții de Apel Timișoara.

A

susținut contestatorul că depunerea documentului în speță nu a fost consemnată

în încheierea de ședință de la acea dată, instanța nesoluționând cererea sa

relativă la depunerea înscrisului ca act nou.

Contestatorul

a mai arătat că în cuprinsul deciziei atacate nu se regăsește vreo analiză sau

referire la această probă, apreciind totodată că actul la care face referire ar

fi fost hotărâtor în soluționarea cererii sale de revizuire.

A mai opinat

contestatorul că hotărârea pronunțată de instanța de revizuire reprezintă o

eroare de procedură, întrucât cauza nu s-a judecat și pronunțat în raport cu

actului depus în condiții de legalitate, conform reglementărilor Codului de procedură

civilă.

S-a mai

susținut de asemenea că în fața Curții de Apel Timișoara au fost depuse nota de

lichidare, livretul militar al contestatorului și o copie model a livretului

militar al unei terțe persoane, care nu are legătură cu cauza și care a fost

trecută în rezervă în anul 2004, instanța soluționând cauza pe baza acestor

înscrisuri.

Contestația

în anulare de față, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în considerarea

celor ce urmează:

Contestația

în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, fiind

reglementată exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ.,

respectiv necompetentă sau vicii vizând procedura citării și art. 318 din

același act normativ, ce are în vedere greșeala materială sau repronunțarea

asupra unui motiv de recurs.

Astfel,

potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile

pot fi atacate cu contestație în anulare:

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii și

hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență.

Din

lecturarea contestației formulate rezultă în mod evident că aspectele invocate

nu vizează aceste două situații, neîncadrându-se în motivele reglementate în

mod limitativ de textul de lege.

Argumentele

aduse de contestator vizează exclusiv depunerea la dosarul soluționat prin

decizia atacată a notelor de ședință și a Adresei M.A.N. nr. 2415 din 13

septembrie 2011, document apreciat de acesta ca fiind hotărâtor în soluționarea

cauzei și care, în opinia sa, nu a făcut obiectul analizei cu ocazia

soluționării cererii de revizuire.

Reglementând

contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, atunci când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din

redactarea textului de lege rezultă fără echivoc faptul că această cale

extraordinară de atac, de retractare, se poate exercita în cazurile anume

prevăzute, însă numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs.

Ca

atare, pot face obiectul contestației în anulare specială o singură categorie

de hotărâri și anume deciziile pronunțate cu prilejul exercitării controlului

judiciar.

Prin

urmare, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea cererilor

de revizuire, care la rândul ei face parte din categoria căilor extraordinare

de atac, de retractare, nu pot fi atacate pe calea contestației în anulare

speciale.

Se

constată că decizia ce face obiectul prezentei contestații a fost pronunțată în

soluționarea cererii de revizuire formulată de N.A. împotriva Deciziei nr. 1397

din 9 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, această decizie, pentru considerentele anterior

arătate, nefiind așadar susceptibilă de contestație în anulare specială.

În concluzie,

întrucât aspectele invocate de contestator nu se circumscriu motivelor

limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ., iar hotărârea atacată nu este

susceptibilă de contestația în anulare specială, calea extraordinară de atac

exercitată de N.A. va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de N.A. împotriva Deciziei nr. 4533 din 4

octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2013.