ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5371/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2627 din 25 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și de R.R.C., în calitate de Președinte - Secretar de Stat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr. 181 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată și a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri intimata-reclamantă A.M.

a formulat cerere de revizuire, invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac formulate, revizuenta susține, în esență, că a fost împiedicată să participe la dezbaterea publică a dosarului, iar instanța a amânat pronunțarea soluției, fără a i se aduce la cunoștință această măsură. Analizând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, ținând cont de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ. Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă fondul, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326 C. proc. civ. Din economia reglementărilor în materie rezultă, așadar, că admisibilitatea revizuirii se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., respectiv, în speță, în cele redate de pct. 8 al art. 322, invocat ca temei legal. În cauza dedusă judecății, prin decizia atacată a fost evocat fondul cauzei, în condițiile în care Înalta Curte a admis recursurile declarate, a modificat sentința atacată și a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată și, astfel, prima condiție de admisibilitate este îndeplinită. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 8 C. proc.

civ., indicat de către revizuentă ca temei legal al cererii sale, „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [..] 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.” În speță, argumentele dezvoltate de către revizuentă nu se pot circumscrie ipotezei avute în vedere de art. 322 pct. 8 C. proc. civ. și, de altfel, niciuneia din situațiile limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Astfel, drepturile procesuale ale revizuentei nu au fost încălcate, în contextul în care instanța de recurs a amânat pronunțarea soluției, intimata-reclamantă având posibilitatea de a formula concluzii scrise în cauză.

Argumentele expuse în cererea de revizuire nu sunt de natură a justifica admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în care nu materializează situația de fapt avută în vedere de dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. și nu pot fi circumscrise niciunui alt motiv de revizuire prevăzut de art. 322. De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv și că numai erorile care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de principiul securității juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (cauza Sergey Petrov c. Rusiei, Hot. nr. 1861/2005 din 10 mai 2007, par.28; Pehenitehny c. Rusiei, Hot. nr. 30.422/2003 din 14 februarie 2008, par.26).

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată împotriva deciziei instanței de recurs, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.M. împotriva Deciziei nr. 2627 din 25 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012. Procesat de GGC - LM