ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5371/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5371/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 2627 din 25 mai 2012, Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a
admis recursurile declarate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și
pentru Siguranța Alimentelor și de R.R.C., în calitate de Președinte - Secretar
de Stat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța
Alimentelor împotriva Sentinței nr. 181 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel
Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată
și a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca
neîntemeiată.
Împotriva acestei
hotărâri intimata-reclamantă A.M. a formulat cerere de revizuire, invocând ca
temei legal dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac formulate, revizuenta susține, în esență, că a fost împiedicată să
participe la dezbaterea publică a dosarului, iar instanța a amânat pronunțarea
soluției, fără a i se aduce la cunoștință această măsură.
Analizând decizia a
cărei revizuire se solicită, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor
legale incidente, ținând cont de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte
constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Revizuirea este o
cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi
exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute
de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestor
dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive
în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de
recurs când evocă fondul, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute
de text.
Cererea de revizuire
se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în
judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la
faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326 C. proc. civ.
Din economia
reglementărilor în materie rezultă, așadar, că admisibilitatea revizuirii se
apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin
definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei;
criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322
C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele redate de pct. 8 al art. 322,
invocat ca temei legal.
În cauza dedusă
judecății, prin decizia atacată a fost evocat fondul cauzei, în condițiile în
care Înalta Curte a admis recursurile declarate, a modificat sentința atacată
și a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca
neîntemeiată și, astfel, prima condiție de admisibilitate este îndeplinită.
Potrivit
dispozițiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., indicat de către revizuentă ca
temei legal al cererii sale, „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele
cazuri: [..] 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și
să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de
voința sa.”
În speță, argumentele
dezvoltate de către revizuentă nu se pot circumscrie ipotezei avute în vedere
de art. 322 pct. 8 C. proc. civ. și, de altfel, niciuneia din situațiile
limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Astfel, drepturile
procesuale ale revizuentei nu au fost încălcate, în contextul în care instanța
de recurs a amânat pronunțarea soluției, intimata-reclamantă având
posibilitatea de a formula concluzii scrise în cauză.
Argumentele expuse în
cererea de revizuire nu sunt de natură a justifica admisibilitatea cererii de
revizuire, în condițiile în care nu materializează situația de fapt avută în
vedere de dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. și nu pot fi circumscrise
niciunui alt motiv de revizuire prevăzut de art. 322.
De altfel, în
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că revizuirea nu
poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui
proces soluționat definitiv și că numai erorile care nu au devenit vizibile
decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de
principiul securității juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin
exercitarea căilor ordinare de atac (cauza Sergey Petrov c. Rusiei, Hot. nr.
1861/2005 din 10 mai 2007, par.28; Pehenitehny c. Rusiei, Hot. nr. 30.422/2003
din 14 februarie 2008, par.26).
Față de
considerentele expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge cererea de revizuire formulată împotriva deciziei instanței
de recurs, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de A.M. împotriva Deciziei nr. 2627 din 25 mai 2012 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 decembrie 2012.
Procesat de GGC - LM