ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5614/2023

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2023

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal la data de 31 mai 2021 sub nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, obligarea acestora din urmă, în baza contractelor de concesiune/subsecvente de prestări servicii, actelor adiționale și acordurilor cadru prin care s-a convenit prestarea unor servicii la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA (aferenta lunii august), respectiv dreptul exclusiv de creanță, dobândit în baza decontului justificativ, facturii și contractelor în vigoare atașate, aferente acțiunilor sanitar veterinare efectuate, în raza de competenta, în baza Ordonanței de Guvern nr. 117/2020, conform cărora pârâta ANSVSA prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și-a însușit prin semnătură și stampilă debitul pentru luna august 2020.

Prin sentința civilă nr. 396/16.09.2021 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman – DSVSA, ca nefondată.

Această sentință emisă de tribunal a fost recurată, cererea de recurs fiind înregistrată cu același număr de dosar pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Calea de atac a recursului promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 1374 de la data de 16 mai 2022.

Împotriva acestei din urmă decizii emise de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare, ce a fost anulată, ca netimbrată, de către aceeași instanță de judecată prin decizia civilă nr. 398 de la data de 13 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare judecătoriei, iar, în cazul în care instanța de control judiciar va aprecia că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, a solicitat casarea deciziei atacate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea căii de atac declarate de S.C. A. S.R.L., iar în subsidiar respingerea aceleiași căi de atac ca nefondată.

Intimata Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate de S.C. A. S.R.L. și a solicitat respingerea acestui demers inițiat de partea procesuală adversă, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs

Examinând cererea de recurs formulată în dosarul de față, în raport cu decizia atacată și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., prioritar, Înalta Curte urmează a se pronunța cu privire la excepția de inadmisibilitate a căii de atac promovate în cauză, invocată de către ambele intimate prin întâmpinarea de la dosar.

Înalta Curte reține situația particulară a speței, respectiv împrejurarea că decizia civilă care se atacă în prezenta cauză provine din soluționarea contestației în anulare și are, potrivit legii și mențiunilor din dispozitiv, caracter definitiv.

Având în vedere caracterul definitiv al deciziei atacate cu recurs, Înalta Curte urmează a se raporta în soluționarea prezentei căi de atac și la dispozițiile procedurale care reglementează contestația în anulare, dar și calea de atac ce se poate formula împotriva hotărârii emise în soluționarea contestației, care sunt:

Art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Totodată, pe lângă textele de lege arătate, relevanță în cauză prezintă și art. 457 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Din coroborarea textelor de lege anterior citate, Înalta Curte constată că o hotărâre prin care a fost soluționată o contestație în anulare este supusă recursului numai dacă legea prevede posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii care face obiect al contestației în anulare.

Înalta Curte reține că hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia nr. 1374/2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, are caracter definitiv, fiind emisă de instanță în soluționarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, caracterul definitiv al unei decizii emise în contencios administrativ implică faptul că aceasta nu mai poate face obiect al recursului.

Astfel, dacă decizia din recurs cu nr. 1374/2022 nu este supusă căii de atac a recursului, nici hotărârea care a fost pronunțată în cadrul contestației în anulare, cu nr. 398/2023, nu poate fi supusă căii de atac a recursului, deci are caracter definitiv.

În acest context, din aplicarea coroborată a art. 508 alin. (4) C. proc. civ. și a art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia nr. 398/2023, atacată în prezenta cauză de reclamanta S.C. A. S.R.L., are caracter definitiv și împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, deoarece legea procedurală nu prevede o astfel de posibilitate pentru părțile din proces.

Cu alte cuvinte și în considerarea celor deja citate, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei definitive nr. 398/2023 are caracter inadmisibil ca urmare a faptului că legea nu prevede posibilitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac pentru parte și, în acest context, se impune a fi respins.

Înalta Curte mai reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 499 C. proc. civ. care statuează că "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b),…în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.". În acest sens, față de soluția de admitere a excepției de inadmisibilitate a căii de atac, pentru motivele ce au fost anterior detaliate, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza pe fond a motivelor de casare invocate de S.C. A. S.R.L., respectiv cele de la art. 488 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ., așa cum au fost dezvoltate de parte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) coroborat cu art. 508 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 398 din 13 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare.

Respinge calea de atac formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 398/2023 din 13 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.