ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Cabinet Avocat D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Vrancea și Uniunea Națională a Barourilor din România, constatarea nulității absolute a convocării Adunării Generale a Avocaților Baroului Vrancea din 16 decembrie 2011, a procesului-verbal al Adunării Generale din 16 decembrie 2011 și a convocării de către consiliul nou ales a turului al II-lea al Adunării Generale a Avocaților din 20 ianuarie 2012 și suspendarea executării acestor hotărâri.

La termenul din 26 aprilie 2012, reclamantul și-a completat acțiunea solicitând și constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Avocaților din 29 martie 2012, cât și a deciziei nr. 395/2012 a Uniunii Naționale a Barourilor din România de respingere a plângerii sale. 2. Apărările pârâților și procedura derulată în fața instanței de fond Pârâtul Baroul Vrancea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția prematurității privind atacarea procesului-verbal și a Adunării Generale a Avocaților Baroului Vrancea din 16 decembrie 2011 și excepția inadmisibilității în ce privește anularea convocărilor și a adunării generale.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Excepția necompetenței materiale a fost respinsă de prima instanță, reținând că reclamantul a contestat și decizia pronunțată în plângerea prealabilă de Uniunea Națională a Barourilor din România, autoritate publică centrală. 3. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 330 din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului Cabinet Avocat D.C. pentru lipsa calității procesuale active. A reținut prima instanță, în esență, dispozițiile art. 50 și art. 52 din Legea nr. 51/1995 și faptul că reclamantul cabinet individual de avocatură reprezintă o formă de exercitare a profesiei, iar nu un membru al Baroului Vrancea, astfel că nu este îndreptățit să solicite anularea actelor emise de barou.

4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamantul Cabinet Avocat D.C. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare. Motivează recurentul-reclamant că nu putea fi reținută lipsa calității procesuale active întrucât există identitate între persoana reclamantului, Cabinet individual de avocatură D.C., și persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecății, avocat D.C., conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitare profesiei de avocat, potrivit căruia cabinetul individual este definit prin numele avocatului titular urmat de sintagma cabinet individual.

A mai invocat și prevederile art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 conform cărora persoana fizică autorizată este acea persoană autorizată, în speță, prin Legea specială nr. 51/1995 modificată, să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă, și dispozițiile Legii nr. 51/1995, respectiv art. 1 alin. (1) și alin. (2) privind definiția profesiei de avocat, și art. 5 alin. (2) care definește cabinetul individual ca formă de exercitare a profesiei. II. Decizia instanței de recurs 1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu soluția atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Dispozițiile art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, nu sunt incidente cauzei, având în vedere că, în materia organizării și exercitării profesiei de avocat, există prevederi normative speciale, Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat. Potrivit art. 1 alin. (1) și alin. (2) din legea menționată, dispoziții la care face referire și recurentul în cererea de recurs, „(1) Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.

(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România (...).”, iar potrivit art. 5 alin. (1) și alin. (2), „(1) Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile profesionale sau societăți profesionale cu răspundere limitată. (2) În cabinetul individual își poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alți avocați colaboratori.” În ce privește componența baroului, art. 50 alin. (1) prevede că „Baroul este constituit din toți avocații dintr-un județ sau din Municipiul București”, iar, conform art. 52 alin. (1l), „Adunarea generală este formată din toți avocații înscriși în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei”.

Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că nu există identitate între titularul dreptului afirmat, avocatul, și persoana reclamantului, cabinet individual de avocat care este o formă de exercitare a profesiei de avocat. La adunările generale ale avocaților au dreptul să participe avocații înscriși în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, și nu formele de exercitare a profesiei în care sunt organizați avocații, cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile profesionale sau societăți profesionale cu răspundere limitată. Prin urmare, numai avocații pot contesta modul de organizare și de desfășurare a adunărilor și hotărârile luate. Față de aceste argumente, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

În ce privește cererea intimatei-pârâte Uniunea Națională a Barourilor din România de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte urmează a o admite, reținând culpa procesuală a recurentului. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul legal al acesteia Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, și va obliga recurentul-reclamant la plata a 500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Cabinet Avocat D.C. împotriva sentinței civile nr. 330 din 5 iulie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul-reclamant la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2014.