ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2014

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

acțiunii deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamantul Cabinet Avocat D.C. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Baroul Vrancea și Uniunea Națională a Barourilor din România,

constatarea nulității absolute a convocării Adunării Generale a Avocaților

Baroului Vrancea din 16 decembrie 2011, a procesului-verbal al Adunării

Generale din 16 decembrie 2011 și a convocării de către consiliul nou ales a

turului al II-lea al Adunării Generale a Avocaților din 20 ianuarie 2012 și

suspendarea executării acestor hotărâri.

La termenul din

26 aprilie 2012, reclamantul și-a completat acțiunea solicitând și constatarea nulității

absolute a hotărârii Adunării Generale a Avocaților din 29 martie 2012, cât și a

deciziei nr. 395/2012 a Uniunii Naționale a Barourilor din România de respingere

a plângerii sale.

și procedura derulată în fața instanței de fond

Pârâtul Baroul

Vrancea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale

a Curții de Apel Galați, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,

excepția prematurității privind atacarea procesului-verbal și a Adunării Generale

a Avocaților Baroului Vrancea din 16 decembrie 2011 și excepția inadmisibilității

în ce privește anularea convocărilor și a adunării generale. Pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Excepția necompetenței

materiale a fost respinsă de prima instanță, reținând că reclamantul a contestat

și decizia pronunțată în plângerea prealabilă de Uniunea Națională a Barourilor

din România, autoritate publică centrală.

de fond

Prin sentința

civilă nr. 330 din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal a respins acțiunea reclamantului Cabinet Avocat D.C. pentru lipsa calității

procesuale active.

A reținut prima

instanță, în esență, dispozițiile art. 50 și art. 52 din Legea nr. 51/1995 și faptul

că reclamantul cabinet individual de avocatură reprezintă o formă de exercitare

a profesiei, iar nu un membru al Baroului Vrancea, astfel că nu este îndreptățit

să solicite anularea actelor emise de barou.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, reclamantul Cabinet Avocat D.C. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei

aceleiași instanțe spre rejudecare.

Motivează recurentul-reclamant

că nu putea fi reținută lipsa calității procesuale active întrucât există identitate

între persoana reclamantului, Cabinet individual de avocatură D.C., și persoana

care este titular al dreptului în raportul dedus judecății, avocat D.C., conform

art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitare

profesiei de avocat, potrivit căruia cabinetul individual este definit prin numele

avocatului titular urmat de sintagma cabinet individual.

A mai invocat

și prevederile art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 conform cărora persoana fizică

autorizată este acea persoană autorizată, în speță, prin Legea specială nr. 51/1995

modificată, să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind

în principal forța sa de muncă, și dispozițiile Legii nr. 51/1995, respectiv

art. 1 alin. (1) și alin. (2) privind definiția profesiei de avocat, și art. 5

alin. (2) care definește cabinetul individual ca formă de exercitare a profesiei.

II. Decizia instanței

de recurs

Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu soluția atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Dispozițiile

art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice

de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile

familiale, nu sunt incidente cauzei, având în vedere că, în materia organizării

și exercitării profesiei de avocat, există prevederi normative speciale, Legea

nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.

Potrivit art.

1 alin. (1) și alin. (2) din legea menționată, dispoziții la care face referire

și recurentul în cererea de recurs,

„(1) Profesia

de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în

condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.

(2) Profesia de

avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte,

barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România (...).”,

iar potrivit

art. 5 alin. (1) și alin. (2),

„(1) Formele de

exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete individuale, cabinete asociate,

societăți civile profesionale sau societăți profesionale cu răspundere limitată.

(2) În cabinetul

individual își poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună

cu alți avocați colaboratori.”

În ce privește

componența baroului, art. 50 alin. (1) prevede că „Baroul este constituit din toți

avocații dintr-un județ sau din Municipiul București”, iar, conform art. 52

alin. (1l), „Adunarea generală este formată din toți avocații înscriși în tabloul

baroului cu drept de exercitare a profesiei”.

Astfel, în mod

corect prima instanță a reținut că nu există identitate între titularul dreptului

afirmat, avocatul, și persoana reclamantului, cabinet individual de avocat care

este o formă de exercitare a profesiei de avocat.

La adunările generale

ale avocaților au dreptul să participe avocații înscriși în tabloul avocaților cu

drept de exercitare a profesiei, și nu formele de exercitare a profesiei în care

sunt organizați avocații, cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile

profesionale sau societăți profesionale cu răspundere limitată.

Prin urmare, numai

avocații pot contesta modul de organizare și de desfășurare a adunărilor și hotărârile

luate.

Față de aceste

argumente, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost

învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor

legale incidente.

În ce privește

cererea intimatei-pârâte Uniunea Națională a Barourilor din România de obligare

a recurentului la plata cheltuielilor de judecată de 500 RON, reprezentând onorariu

de avocat, Înalta Curte urmează a o admite, reținând culpa procesuală a recurentului.

de recurs și temeiul legal al acesteia

Pentru aceste

considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 274 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, și va obliga recurentul-reclamant

la plata a 500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Uniunea

Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Cabinet Avocat D.C. împotriva sentinței civile nr. 330 din 5 iulie 2012

a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant

la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor

din România.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 5 februarie 2014.