Decizia nr. 4006/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 210/2014 a Curții de Apel Galați

Obiectul litigiului și cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.05.2014, sub nr. x/44/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) și Baroul Brăila, constatarea îndeplinirii criteriilor legale prevăzute de art. 291 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat privind înscrierea sa pe Tabloul avocaților din cadrul Baroului Brăila și obligarea pârâților la înscrierea pe Tabloul avocaților conform dispozițiilor Statutului profesiei de avocat. La data de 05.09.2014, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând și anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013, prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva adresei Consiliului Baroului Brăila nr. 729 din 09 decembrie 2013.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 210 din 21 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Brăila, având ca obiect "obligația de a face", astfel cum a fost completată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 210 din 21 octombrie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Criticile subsumate acestui motiv de nelegalitate vizează, în esență, următoarele aspecte: Refuzul Baroului Brăila din data de 09.12.2013 este nelegal, întrucât: - trebuia emis de Consiliul Baroului și nicidecum de decanul acestuia; - nu există o hotărâre de constatare a caducității Deciziei UNBR nr. 8823 din 14 iunie 2013; - în cauză nu sunt incidente prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat, întrucât nu s-a aflat și nu se află în stare de incompatibilitate. Prima instanță a reținut în mod eronat că Decizia Curții Constituționale nr. 297/2014 nu este incidentă în cauză, cu toate că se referă exact la situația juridică referitoare la reclamantă. Decizia Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 produce efecte retroactive întrucât se referă și la situații juridice născute în trecut, respectiv la decizia UNBR emisă în privința reclamantei. Decizia de numire în profesie este definitivă și nu poate fi desființată decât pe cale judecătorească, iar nu prin acte interne ale profesiei. Prima instanță a ignorat faptul că valorificarea caducității unei hotărâri de primire în profesie se face pe baza unei deciziei individuale, decizie care nu a fost emisă nici până la data pronunțării sentinței recurate. Art. 32 din Statutul profesiei de avocat prevede în mod expres procedura de declarare a caducității deciziei de primire în profesie. Prima instanță a reținut în mod greșit situația de fapt, făcând o calificare greșită a actului dedus judecății, întrucât nu este vorba de neînscrierea reclamantei în Barou, ci de înscrierea pe Tabloul avocaților, care este o altă noțiune. Forța juridică a Deciziei UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 este inferioară prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 și art. 32 din Statutul profesiei de avocat, astfel că prima instanță trebuia să facă aplicarea acestor acte normative, în detrimentul actului administrativ individual, mai ales că este vorba de un drept câștigat. Cu privire la art. 21 din Decizia UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007, recurenta a invocat prin cererea de recurs excepția de nelegalitate în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susținând că textul invocat adaugă la lege, respectiv la art. 32 din Statutul profesiei de avocat întrucât instituie o sancțiune neprevăzută de lege.

Apărările formulate în cauză 4.1 Intimata UNBR a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pentru următoarele motive: Prin Decizia nr. 8823 din 14 iunie 2002 a Consiliului UNBR, recurenta a fost primită în profesia de avocat ca urmare a promovării examenului de primire în profesie, dar nu a înțeles să solicite înscrierea sa în Baroul Brăila o perioadă de mai mulți ani. Solicitarea de înscriere în Tabloul avocaților a fost făcută abia în noiembrie 2013. Consiliul UNBR, prin Decizia nr. 268 din 22.09.2007, a adoptat Regulamentul - Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv care, la art. 21 alin. (1) stabilea că "Neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afișării rezultatului examenului, a candidatului declarat admis, atrage decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou", iar la alin. (2) al acestui articol se prevedea că "Pentru candidații declarați admiși în urma examenului organizat în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament termenul de decădere prevăzut la alin. (1) va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament". Această decizie a fost publicată atât pe site-ul UNBR, cât și pe site-ul Baroului Brăila, fiind adusă la cunoștința persoanelor interesate. Susținerea recurentei că decizia respectivă nu îi este aplicabilă pentru că nu poate retroactiva în ce o privește nu este întemeiată pentru că, chiar dacă a fost primită în profesia de avocat în anul 2003, art. 21 alin. (2) din Regulament face referire tocmai la persoanele aflate în situația acesteia, care trebuiau să ceară înscrierea în barouri într-un termen de maxim 2 ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului, sub sancțiunea de a fi decăzute din dreptul de a solicita înscrierea în barouri. Prin simpla împrejurare că nu s-a respectat termenul de 2 ani prevăzut în Regulament, decizia de primire în profesie a devenit caducă, în temeiul Regulamentului, nemaifiind necesar să se emită o altă decizie de constatare a caducității acesteia sau să fie necesară intervenția justiției pentru constatarea caducității ei. În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat pentru ca acestea privesc starea de incompatibilitate, iar nu solicitarea înscrierii în barouri. Cum corect a reținut și prima instanță, adresa Baroului Brăila prin care i s-a adus la cunoștință recurentei-reclamante că i s-a respins cererea de înscriere în Tabloul avocaților al Baroului Brăila s-a emis în baza deciziei Consiliului baroului luată în ședința acestuia din data de 04.12.2013 și era normal să fie semnată de decan, care a avut și calitatea de președinte al ședinței, semnând adresa respectivă în exercitarea atribuțiilor legale și statutare. Tot corect a reținut prima instanță că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2014 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Trebuie avut în vedere că neînscrierea recurentei-reclamante pe tabloul avocaților a fost determinată de faptul că aceasta nu a înțeles să o solicite în interiorul termenului de 2 ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului - Cadru adoptat prin Decizia Consiliului UNBR nr. 268/2007, pe când situația avută în vedere în decizia Curții Constituționale este cu totul alta, ea privind rezolvarea stării de incompatibilitate în termen de două luni de la emiterea deciziei de avocat. Referitor la excepția de nelegalitate a prevederile art. 21 din Regulamentul - Cadru, intimata UNBR a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ținând seama că Regulamentul - Cadru adoptat prin Decizia Consiliului UNBR nr. 268/2007 este un act administrativ cu caracter normativ, emis pentru un anumit domeniu și pentru persoane nederminate și anume cele care au fost declarate admise la examenele de primire în profesia de avocat, precum și acelea care urmau să fie admise în această profesie. 4.2 Intimatul Baroul Brăila a formulat concluzii scrise la 16.10.2017 și 12.11.2017, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nefondat, iar, în subsidiar admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru a se discuta natura actului juridic contestat de reclamantă, respectiv adresa din 9 decembrie 2013 ce i-a fost comunicată de decanul Baroului Brăila. În opinia intimatului-pârât, instanța trebuie să analizeze cu prioritate admisibilitatea acțiunii cu care reclamanta a înțeles să investească instanța și să constate că actul care a făcut obiectul contestației prealabile și, apoi, al dosar nr. x/2014 îl constituie adresa decanului Baroului Brăila nr. 729 din 9 decembrie 2013. Or, acest înscris nu este un act administrativ care poate face obiectul controlului de legalitate, nici din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, acesta nefiind apt să creeze, să modifice sau să stingă raporturi juridice, dar nici din perspectiva dispozițiilor speciale ale art. 46 din Statutul profesiei de avocat, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995. În continuare, s-a precizat că actul care a produs efecte juridice a fost Decizia Consiliului Baroului Brăila din data de 4.12.2013 consemnată în Registrul de ședință și despre care a fost informată prin adresa decanului Baroului Brăila nr. 729 din 9 decembrie 2013, act care i s-a și comunicat ulterior, în ședința publică din data de 17.10.2017 și pe care nici până în prezent reclamanta nu a înțeles să îl conteste. Referitor la critica ce vizează faptul că refuzul de înscriere pe tabloul avocaților trebuia emis de Consiliul Baroului Brăila și nu de decanul acestuia, intimatul-pârât a susținut că este nefondată, întrucât decizia a fost luată de Consiliul Baroului, în exercitarea prerogativelor legale instituite de art. 46 din Statutul profesiei de avocat, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995, aspect asupra căruia recurenta-reclamantă a fost informată prin adresa emisă de decanul Baroului Brăila cu nr. 729 din 9 decembrie 2013. În ceea ce privește critica potrivit căreia art. 21 din Decizia UNBR nr. 268/2007 a fost anulat irevocabil prin Decizia Î.C.C.J. nr. 1084 din 10 martie 2013, apărările intimatului au fost în sensul că recurenta nu se poate prevala de efectele deciziei pronunțate de Î. C. civ..J. întrucât această decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial, pentru a produce efecte și față de terți. În situația în care se va aprecia că Decizia UNBR nr. 268/2007 nu are caracter de act normativ, ipoteză pentru care intimatul Baroul Brăila a opinat, s-a solicitat aplicarea art. 21 din această decizie, ținând seama de faptul că recurenta-reclamantă a renunțat la excepția de nelegalitate privind art. 21 din Decizia UNBR nr. 268/2007. Totodată, s-a solicitat să se observe că Decizia nr. 8823 din 14 iunie 2002 prevede, la art. 2, că Baroul Brăila va dispune înscrierea pe tablou după verificarea și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 13, 14, 15, 17, 18 și 19 din Lege, după îndeplinirea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 51/1995 și după depunerea jurământului. Or, recurenta-reclamantă a solicitat instanței înscrierea pe tablou, fără să precizeze dacă pe tabloul avocaților definitivi sau al celor stagiari (în condițiile în care persoanele care au exercitat alte profesii juridice, pentru a fi înscrise pe tabloul avocaților definitivi trebuie să facă dovada că au susținut și promovat examenul de definitivare în acele profesii), ceea ce este inadmisibil. În privința Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2014, intimatul Baroul Brăila a susținut că nu mai are incidență în cauză, având în vedere că prin Decizia UNBR nr. 994/2013, prin care a fost soluționată plângerea prealabilă, a fost schimbată motivarea refuzului înscrierii pe tabloul avocaților.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea din data de 1 martie 2016 s-a constatat că raportul întocmit de magistratul-asistent în procedura de filtrare a recursului a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. și s-a dispus comunicarea acestuia, cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La data de 7.02.2017, recurenta-reclamantă a solicitat să se ia act că a revenit la numele avut anterior căsătoriei acela de B., sens în care a depus la dosarul cauzei în copie sentința civilă nr. 2133/2016 și actul de identitate. Prin încheierea din data de 7 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., s-a dispus admiterea în principiu a recursului declarat de reclamanta B. împotriva sentinței nr. 210/2014 din 21 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 30 mai 2017. În ședința publică din data de 30 mai 2017, instanța a luat act de renunțarea recurentei-reclamante la invocarea excepției de nelegalitate privind Decizia UNBR nr. 268/2007. Prin concluziile scrise înregistrate la instanță la data de 25.04.2016, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului împotriva sentinței civile nr. 210 din 21 octombrie 2014, iar în rejudecare după casare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâților la înscrierea pe Tabloul avocaților conform dispozițiilor Statutului profesiei de avocat. Suplimentar susținerilor din cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a învederat instanței următoarele: În urma promovării examenului organizat de UNBR în anul 2002 a dobândit dreptul personal nepatrimonial de a deține calitatea de avocat. Acest drept a fost constatat prin Decizia UNBR nr. 8823 din 14 iunie 2002. Acest drept câștigat, de a fi avocat, nu l-a pierdut și îl deține în continuare întrucât de la data obținerii lui și până în prezent nu s-a aflat în situațiile strict prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat, de natură a duce la pierderea acestuia. De asemenea, față de dreptul dobândit ca urmare a examenului de primire în profesia de avocat, confirmat prin Decizia nr. 8823/2002, nu a fost emisă o decizie de caducitate. Prima instanță face o confuzie între primirea în profesia de avocat, care se face prin decizia de primire în profesie, și înscrierea pe Tabloul avocaților. Primirea în profesie s-a făcut prin Decizia UNBR nr. 8823 din 14 iunie 2002, iar calitatea de avocat nu este condiționată de înscrierea într-unul dintre barourile de avocați. Prima instanță și-a motivat hotărârea pe dispozițiile unui act administrativ cu caracter normativ (pe care l-a catalogat greșit ca fiind act administrativ cu caracter individual), Decizia UNBR nr. 268/2007, act administrativ care adaugă la lege și retroactivează, fiind decăzută în mod greșit din dreptul dobândit prin decizia de primire în profesie, în condițiile în care Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat, la data promovării examenului, nu reglementau un termen de decădere. În sprijinul nelegalității acestui act administrativ cu caracter normativ pe care prima instanță și-a fundamentat hotărârea vine Decizia Î.C.C.J. nr. 1084/2015, pronunțată în dosar nr. x/2012*, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de UNBR împotriva sentinței civile nr. 1743 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fiind menținută această sentință prin care au fost anulate dispozițiile art. 24 din anexa Deciziei nr. 268 din 22 septembrie 2007 a Consiliului UNBR privind Regulamentul-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului de avocat definitiv. Anularea acestui act unilateral cu caracter normativ implică obligația autorităților administrative care nu mai pot aplica pe viitor acest text, întrucât prin Decizia nr. 10/2015, Î.C.C.J. a statuat că "Dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești". Referitor la starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat, invocată de intimată, se impune a se constata obligativitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2014 prin care s-a stabilit că sintagma "care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei" prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat este neconstituțională. La data de 12.10.2017 recurenta-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a reiterat susținerile anterioare și, în plus, a solicitat, cu privire la înscrierea în tabloul avocaților, ca această înscriere să fie ca avocat definitiv, ținând seama de data intrării în profesie (2002), schimbarea condițiilor de intrare în profesie prin modificarea legislației din 25 iunie 2004, evoluția în timp a Legii nr. 51/1995, dar și faptul că, de la data formulării prezentei acțiuni și până la data soluționării acesteia au trecut cca. 3 ani, timp în care ar fi putut efectua perioada de stagiu. În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art. 492 din C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează. Litigiul dedus judecății vizează exercitarea controlului de legalitate asupra refuzului de înscriere a reclamantei în tabloul avocaților, refuz exprimat de Consiliul Baroului Brăila în ședința din data de 4.12.2013 și comunicat prin adresa din 09 decembrie 2013, precum și asupra Deciziei Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva adresei Consiliului Baroului Brăila nr. 729 din 09 decembrie 2013. Prin cererea înregistrată la Baroul Brăila sub nr. x din 18 noiembrie 2013, reclamanta a solicitat înscrierea în tabloul avocaților potrivit Deciziei Consiliului Uniunii Avocaților din România nr. 8823 din 14 iunie 2002, cu motivarea că până la acea dată și-a desfășurat activitatea ca și consilier juridic acumulând o experiență de peste 5 ani. Prin Decizia Consiliului Uniunii Avocaților din România nr. 8823 din 14 iunie 2002 s-a aprobat primirea reclamantei în profesia de avocat ca urmare a promovării examenului organizat în sesiunea 20-21 aprilie 2002 și s-a dispus ca Baroul Brăila să procedeze la înscrierea acesteia în barou "după verificare și aplicarea dispozițiilor art. 13, 14, 15, 17, 18 și 19 din Lege, făcând mențiuni corespunzătoare dispozițiilor legale susindicate în hotărârile de înscriere în barou, după îndeplinirea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 51/1995". Nici în cererea adresată Baroului Brăila la data de 18.11.2013 și nici în fața primei instanțe reclamanta nu a precizat dacă solicitarea sa vizează tabloul avocaților definitivi sau al celor stagiari. În aceste condiții, analiza instanței de control judiciar se va raporta exclusiv la cadrul procesual stabilit în primă instanță, ținând seama de conținutul cererii nr. x din 18 noiembrie 2013 și al Deciziei Consiliului Uniunii Avocaților din România nr. 8823 din 14 iunie 2002. (i) Referitor la inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ invocată de intimatul Baroul Brăila Conform art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din Lege pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative, tipice sau asimilate. În raport de prevederile art. 2 alin. (2) din Lege, este asimilat actului administrativ unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. La rândul său, art. 2 alin. (1) lit. i) definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Prin raportare la aceste prevederi legale și ținând seama de obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel cum a fost conturat în fața primei instanțe, respectiv refuz nejustificat de soluționare a cererii de înscriere în tabloul avocaților, Înalta Curte constată că demersul judiciar inițiat de reclamantă este admisibil, urmând să dispună respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de intimatul Baroul Brăila. (ii) Referitor la legalitatea refuzului Consiliului Baroului Brăila de înscriere a reclamantei în tabloul avocaților Acest refuz a fost exprimat de Consiliul Baroului Brăila în ședința din data de 04.12.2013, consemnat în Procesul-verbal al ședinței de la acea dată și comunicat reclamantei prin adresa din 9 decembrie 2013, semnată de decanul Baroului Brăila. Această împrejurare rezultă atât din Procesul-verbal al ședinței Consiliului Baroului Brăila din data de 04.12.2013, depus la dosarul cauzei în copie certificată și prezentat în original la termenul de judecată din data de 5.12.2017, cât și din conținutul adresei nr. x din 09 decembrie 2013. Prin urmare, este neîntemeiat motivul de nelegalitate potrivit căruia refuzul de soluționare a cererii trebuia emis de Consiliul Baroului și nu de către decanul acestuia. În justificarea refuzului de înscriere în tabloul avocaților, Consiliul Baroului Brăila a invocat prevederile art. 25 din Legea nr. 51/1995 și art. 32 din Statutul profesiei de avocat, dar și obligația reclamantei de a renunța la starea de incompatibilitate în termen de 2 luni de la data emiterii Deciziei nr. 8823/2002. O primă observație care se impune este aceea că însăși UNBR, în procedura administrativă de soluționare a contestației, prin Decizia Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013, a infirmat existența stării de incompatibilitate invocată de Consiliul Baroului Brăila, reținând că "din extrasul de pe carnetul de muncă (pag 12-13) reiese că petenta a fost angajată în funcția de consilie juridic la Primăria Făurei în data de 27.10.2003, după emiterea deciziei de primire în profesie, astfel că la această dată nu se afla în stare de incompatibilitate". Neexistând la data emiterii Deciziei nr. 8823 din 14 iunie 2002 o situație care să determine starea de incompatibilitate, în sarcina reclamantei nu exista obligația de a proceda la rezolvarea acesteia în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei de primire în profesie. De altfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 521 din 14 iulie 2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate privind art. 25 din Legea nr. 51/1995 și s-a constatat că sintagma "care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei" prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat este neconstituțională. Prin urmare, refuzul Consiliului Baroului Brăila de înscriere a reclamantei în tabloul avocaților este unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că sub acest aspect criticile recurentei sunt întemeiate. (iii) Referitor la legalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013 Prin această decizie a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantei împotriva adresei Consiliului Baroului Brăila nr. 729 din 09 decembrie 2013, motivat de faptul că, de la data primirii în profesie și până la data formulării cererii de înscriere în tabloul avocaților au trecut peste 11 ani, perioada în care nu a întreprins nimic în acest sens, astfel că a fost decăzută din dreptul de a solicita înscrierea în tabloul avocaților la expirarea termenului de 2 ani de la intrarea în vigoare a Deciziei Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007, respectiv 22 septembrie 2009. Au fost invocate în cuprinsul deciziei Consiliului UNBR prevederile art. 24 din Decizia nr. 268 din 22 septembrie 2007, în care se stipulează următoarele: "Art. 24-(1) Neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afișării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis atrage decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou. (2) Pentru candidații declarați admiși în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament termenul de decădere prevăzut la alin. (1) va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament". Preliminar, se observă că, în urma formulării contestației administrative, Consiliul UNBR nu s-a limitat la analiza legalității refuzului Consiliului Baroului Brăila de înscriere a reclamantei în tabloul avocaților, prin raportare la motivele invocate în justificarea acestuia, la punctul de vedere exprimat în cuprinsul contestației și la dispozițiile legale incidente, ci a invocat noi elemente de fapt și de drept care, în opinia Consiliului UNBR, ar putea constitui temeiul refuzului de înscriere în tabloul avocaților și al menținerii deciziei Consiliului Baroului Brăila. O astfel de conduită procedurală este însă nelegală, întrucât echivalează nu numai cu încălcarea dreptului la apărare, ci și cu nesocotirea principiului de drept non reformațio in peius. Examinând legalitatea deciziei Consiliului UNBR de respingere a contestației administrative prin raportare la temeiul de drept pe care aceasta s-a fundamentat, respectiv art. 24 din Decizia Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007, Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 1443 din 02 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2012*, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1084 din 10 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost anulate prevederile art. 24 din anexa Deciziei Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 prin care a fost adoptat Regulamentul - Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv. S-a stabilit astfel, cu putere de lucru judecat, că Decizia Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 este un act administrativ cu caracter normativ și că prevederile art. 24 din cuprinsul acesteia sunt nelegale, întrucât adaugă la normele legale cu forță juridică superioară prin reglementarea unui nou caz de încetare a calității de avocat. Relativ la efectele generate de această hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care a fost anulat în parte un act administrativ cu caracter normativ, are aplicabilitate Decizia nr. 10 din 11 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 458 din 25 iunie 2015. Prin această decizie s-a stabilit că: "Dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești". În considerarea caracterului obligatoriu al acestei decizii, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., instanța de control judiciar va ține seama în soluționarea prezentei cauze de interpretarea dată prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004. În consecință, va constata că hotărârea judecătorească irevocabilă de anulare a prevederilor art. 24 din Regulamentul adoptat prin Decizia Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 produce efecte și asupra Deciziei Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013, decizie contestată în cauză și întemeiată pe prevederile normative anulate. Intimatul Baroul Brăila nu se poate prevala de nepublicarea în Monitorul Oficial a hotărârii judecătorești irevocabile de anulare a prevederilor art. 24 din Regulament, întrucât UNBR a fost parte în acel proces, iar principiul puterii lucrului judecat se opune ca existența în realitatea juridică a acestei hotărâri judecătorești să fie ignorată în cursul proceselor generate de aplicarea dispozițiilor normative anulate. Prin urmare, Înalta Curte constată că Decizia Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013 este lipsită de suport legal, astfel că se impune anularea acesteia, criticile formulate de recurentă fiind întemeiate și sub acest aspect. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și admiterea acțiunii în contencios administrativ, astfel cum a fost modificată.