ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 583/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 583/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele;
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor și Baroul Galați, să se dispună anularea Deciziilor nr. 47 din 23 martie 2012 și nr. 19 din 30 martie 2015 emise de Consiliul Baroului Galați, iar prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2015, reclamantul a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 47 din 23 martie 2012 a Consiliului Baroului Galați, până la pronunțarea instanței de fond.
Ulterior, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea art. 50 din Hotărârea privind adoptarea Statutului profesiei de avocat nr. 64/2011.
De asemenea, prin cererea din data de 24 septembrie 2015, reclamantul a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 18 din 5 septembrie 2015 emise de Consiliul U.N.B.R. prin care s-a respins plângerea ce viza constatarea nulității art. 50 din Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011.
Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 139 din C. proc. civ., curtea de apel a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2015, cauzele urmând a fi judecate împreună.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 4204 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:
- a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de suspendare a executării deciziei Consiliului Baroului Galați nr. 47 din 23 martie 2012;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a U.N.B.R invocată prin întâmpinare și a respins capetele de cerere privind anularea Deciziilor Consiliului Baroului Galați nr. 47 din 23 martie 2012 și nr. 19 din 30 martie 2015, formulate în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R, ca fiind introduse în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă;
- a admis excepția tardivității, invocată de pârâți și a respins cererea de anulare a Deciziei Consiliului Baroului Galați nr. 47 din 23 martie 2012, ca fiind tardiv formulată;
- a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâți, ca nefondată;
- a admis în parte cererile conexe, astfel cum au fost completate și modificate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Baroul Galați și Uniunea Barourilor din România;
- a anulat decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 18 din 5 septembrie 2015, a anulat art. 50 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011 și, în consecință a anulat art. 1 din Decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 55 din 12 decembrie 2015 și decizia Consiliului Baroului Galați nr. 19 din 30 martie 2015;
- a respins cererea pârâtei U.N.B.R. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cererile de recurs
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și recurs incident pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Galați, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La data de 15 ianuarie 2018, recurentul-reclamant A. a depus cerere de renunțare la judecata recursului, însoțită de declarație autentificată de Societatea Profesională Notarială, B.", solicitând să se ia act de renunțare și să se constate că recursul incident formulat de pârâți este inadmisibil. În cuprinsul declarației autentificate de renunțare la calea de atac a recursului, recurentul-reclamant a precizat că este de acord ca Sentința nr. 4204 din 22 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ să rămână definitivă.
Cu ocazia dezbaterilor în ședința publică, recurentul- reclamant a precizat că cererea de renunțare la judecata recursului este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ.
Față de temeiul de drept invocat, apărătorul recurenților - pârâți a solicitat, în situația admiterii cererii de renunțare, să se facă aplicarea prevederilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ. și să se dispună anularea Sentinței nr. 4204 din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu privire la soluția de anulare a Deciziei Consiliului U.N.B.R. nr. 18 din 5 septembrie 2015, a art. 50 din Statutul profesiei de avocat, a art. 1 din Decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 55 din 12 decembrie 2015 și a Deciziei Consiliului Baroului Galați nr. 19 din 30 martie 2015, soluție ce face obiectul recursului incident.
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor
Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
În prealabil, se reține că dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. indicate de către titularul cererii, drept temei juridic, nu sunt aplicabile în cauză de față, deoarece norma procedurală invocată reglementează doar renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată, care se poate face în fața instanței de fond sau în calea de atac, nu și la renunțarea la judecata căii de atac exercitată.
Prin înscrisul autentificat care constată voința părții, aflat la dosarului, rezultă în mod neechivoc că recurentul-reclamant A. a declarat că renunță la judecata recursului formulat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Galați și achiesează la hotărârea instanței de fond, astfel că deviind incidente dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează instituția achiesării la hotărâre.
Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".
Manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a recurentului-reclamant, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanței de fond.
Această manifestare de voință este neîndoielnică și neechivocă, astfel că, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentului-reclamant la judecata recursului exercitat în cauză.
Având în vedere că recurentul-reclamantul a renunțat la calea de atac exercitată, în ceea ce privește recursul incident formulat de către pârâți devin aplicabile dispozițiile art. 472 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 491 alin. (1) și art. 494 din C. proc. civ., în sensul că acesta rămâne fără efect și va fi respins ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cerere de renunțare la judecata recursului formulat de A. împotriva Sentinței nr. 4204 din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Respinge recursul incident formulat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 4204 din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2018.
Procesat de GGC - MM