ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1020/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.03.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub număr x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București a solicitat anularea în tot a deciziei Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 191/17.12.2016 cât și a deciziei Baroului București nr. 1919/3.11.2015 și obligarea pârâților la reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei începând cu data de 07.06.2017, suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea prezentei cereri în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum și plata daunelor materiale și morale pentru zile întârziere în cuantum de 100 de ron până la înscrierea în tabloul avocaților.

Reclamantul a depus la data de 19.06.2017 o cerere modificatoare prin care a invocat necompetența Consiliului Baroului București în pronunțarea deciziei nr. 1919/3.11.2015 de excludere din profesia de avocat și a modificat sub aspectul probatoriului acțiunea, solicitând administrarea probatoriului cu martori, respectiv citarea membrilor Consiliului Baroului București.

La data de 10.11.2017, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (5) și art. 53 din Constituția României, cu trimitere la sintagma "încetarea calității de avocat".

Prin sentința nr. 4828 din data de 08.12.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, cererea de suspendare și acțiunea modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București și ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Împotriva sentinței nr. 4828 din data de 08.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, a declarat recurs reclamantul A. arătând că motivele recursului le va depune la dosarul cauzei printr-un memoriu separat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Prin declarația de recurs recurentul-reclamant a supus controlului judiciar sentința nr. 4828 din data de 08.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu trimitere la sintagma "încetarea calității de avocat".

Înalta Curte, verificând cu prioritate data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost pronunțată la data de 08.12.2017, iar termenul de recurs de 48 de ore a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, celei în care a fost pronunțată sentința.

Având în vedere că, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, ultima zi în care se putea înregistra cererea de recurs este data de 11 decembrie 2017, orele 00

00

.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

În raport de aceste considerente și având în vedere faptul că hotărârea a fost pronunțată în ședință publică, nu poate fi primită apărarea recurentului conform căreia termenul de recurs a început să curgă de la data la care a văzut soluția pe portalul instanței de judecată.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că declarația de recurs nu a fost înregistrată cu respectarea termenului legal, Înalta Curte admite excepția tardivității și va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 4828 din 8 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.