ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 461/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 82 din 8 mai 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.L.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Dâmbovița, a anulat hotărârea din 20 februarie 2009 emisă de aceasta din

urmă și a obligat-o să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a

dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, din dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

rezultă că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să

beneficieze toți cetățenii români care au suferit consecințele persecuției din

motive etnice atât în mod nemijlocit, cât și indirect, astfel cum este cazul

copiilor născuți în perioada refugiului părinților, interpretare ce rezultă și

din aplicarea dispozițiilor Codului familiei în ceea ce privește exercitarea

drepturilor și îndatoririlor părinților față de minor.

Reținând și

împrejurarea că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi

instanța a concluzionat că aceasta beneficiază, începând cu data nașterii sale,

de drepturile acordate prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea recurată a fost comunicată

Casei Județene de Pensii Dâmbovița la data de 23 iunie 2009, iar recursul

acesteia a fost declarat la data de 14 iulie 2009.

Cum, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de declarare a

recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă,

rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen.

Având în vedere

natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru

exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea

decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc.

civ.

Constatând că recursul

nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, Curtea urmează să dea

eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus indicate și să dispună în

sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 82

din 8 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2010.