AFFAIRE DRAGNE ET AUTRES c. ROUMANIE

AFFAIRE DRAGNE ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2006)

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA DRAGNĂ ȘI ALTELE c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 78047/01) HOTĂRÂREA satisfacției echitabile STRASBURG 16 noiembrie 2006 DEFINITIVF 16/02/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președinte Hedigan Biersan Zagrebelsky Gyulumyan dnii Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 24 octombrie 2006, Rend Hotărârea pe care o prezintă, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 78047/01) îndreptată împotriva României și dintre care șase resortisanți ai acestui stat, domnul meu Filofteia Dragne, Smaranda Branescu, Smaranda Matei, Maria Neagoe și Iulia Orban, precum și domnul Vasile Galbeneanu ( decembrie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (inclusiv Convenia privind drepturile omului și libertăile fundamentale) printr-o hotărâre din 7 aprilie 2005 (adică hotărârea din acțiunea din acțiunea principală), Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenie și a articolului 1 din Protocolul 1 din cauza neexecutării de către autorităile locale a hotărâri judecătorești definitive prin care se dispune punerea în posesia reclamanților a unui teren de 33,5 hectare (hotărârea din 28 iunie 1995 a tribunalului departamental din Olt), precum și plata sumei de 762 535 lei românești (ROL) ca despăgubiri pentru imposibilitatea de a cultiva terenul respectiv în 1996 1997 și a sumei de 150 000 ROL ca cheltuieli de judecată (hotărârea din 10 noiembrie 1997 a tribunalului departamental din Olt) (Dragă și altele România, nr 78047/01, 7 aprilie 2005). Pe lângă punerea în posesie a terenului lor, reclamanții solicitau, invocând art. 41 din convenție, o satisfacție echitabilă în valoare de 4 756 098 400 ROL pentru prejudiciul material suferit. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de avarie materială, Curtea a rezervat-o și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea la cunoștință orice acord la care ar putea ajunge (a se vedea punctul 4 din dispozitivul hotărârii din acțiunea principală. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații de mai multe ori. DEFINIȚIE O descriere a faptelor ulterioare datei pronunțării hotărârii din acțiunea principală figurează în continuare. La 4 octombrie 2005, reclamanții au fost plasați în posesia terenului de 33,5 hectare. La 24 octombrie 2005, titlul de proprietate aferent le-a fost eliberat. Prin scrisoarea din 16 noiembrie 2005, guvernul a informat Curtea cu privire la punerea în posesie, precum și cu privire la demersurile autorităților locale în vederea plății sumei actualizate alocate reclamanților prin hotărârea din 10 noiembrie 1997. La 29 decembrie 2005, reclamanții au primit 9 776,25 de noi lei românești (și anume 97 762) 500 RON) ca daune-interese, reprezentând suma alocată ca despăgubiri prin hotărârea din 10 noiembrie 1997. ÎN DREPT 10. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Acri conform hotărârii definitive pronunțate în speță. 12. Ei au solicitat, de asemenea, suma de 4 756 098 400 ROL în ceea ce privește prejudiciul material care reprezintă pierderea de câștig pentru anii în care nu au putut utiliza terenul în lipsa executării hotărârilor prin care se dispune restituirea. Această sumă reprezintă valoarea actualizată a daunelor-interese atribuite prin hotărârea din 10 Noiembrie 1997 înmulțit cu zece, și anume numărul de ani în care obligația de restituire a terenului agricol a rămas neexecutată. 13. La 15 septembrie 2005, ei au trimis o nouă evaluare a deficitului de câștigat, în conformitate cu aceleași principii, având în vedere faptul că încă nu au obținut posesia terenului la acea dată. Ei au solicitat 5 912 678 100 ROL sau 164 241 EUR (EUR). 14. Ei nu au solicitat o sumă din cauza prejudiciului moral. 15. Pe baza concluziilor unei expertize efectuate în acest caz, guvernul consideră că valoarea actualizată reală a daunelor la dobândă acordate prin hotărârea din 10 noiembrie 1997 având în vedere inflația este de 481 871 535 ROL. 16. Curtea amintește că hotărârile definitive pronunțate în speță au rămas neexecutate timp de zece ani, în ceea ce privește punerea în posesia reclamanților și cel puțin opt ani în ceea ce privește plata daunelor-interese. De asemenea, Curtea amintește că plata din 29 decembrie 2005 nu acoperă actualizarea sumelor alocate. Cu privire la acest aspect, Curtea amintește jurisprudența sa potrivit căreia caracterul adecvat al unei despăgubiri ar scădea dacă plata acestuia ar lua în considerare elemente care ar putea reduce valoarea acesteia, cum ar fi scurgerea unui interval de timp (rafinarii grecești Stran și Stratis Andreadis Grecia, Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A n 301 B, p. 90, § 82). Prin urmare, Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu material ca urmare a neexecutării, pentru o lungă perioadă de timp, a hotărârilor judecătorești pronunțate în speță 18. Cu toate acestea, în ceea ce privește lipsa de câștig cauzată de imposibilitatea de a se bucura de terenul lor, Curtea constată că, deși au fost informați la 31 octombrie 2003, reclamanții nu și-au însoțit revendicările cu privire la cerințele prevăzute la art. 60 din Regulamentul privind satisfacția echitabilă. Astfel, ei nu au trimis nici expertiză, nici, eventual, o hotărâre care să ateste valoarea prejudiciului. În plus, calculul propus de solicitanți (a se vedea punctul 12 de mai sus) nu poate fi acceptat de Curte, deoarece nu constituie o determinare rezonabilă a lipsei de câștig, din moment ce nu ia în considerare valoarea reală a fiecărei recolte nerealizate, ci se limitează la a multiplica de zece ori valoarea recoltei pe un an. Cu privire la acest ultim aspect, Curtea amintește că instanțele interne au stabilit daunele-interese numai pentru recoltarea anului 1996-1997. Prin urmare, în lipsa unor dovezi pertinente, aceasta nu poate specula cu privire la valoarea deficitului de câștigat pentru anii 1997-1997. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamanților o compensație în acest sens. 19. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și hotărând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, Curtea alocă împreună reclamanților suma globală de 9 000 EUR. Costuri și cheltuieli de judecată 20. Reclamanții nu au raportat cheltuieli suplimentare și cheltuieli de judecată în raport cu cele rambursate în hotărârea principală, motiv pentru care nu este necesar să li se acorde o sumă în acest sens. Interese moratoriu 21. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. DE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 9 000 EUR (9 mii EUR) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data regulamentului decât de la expirarea termenului menționat și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a Facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 noiembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE

DRAGNE ET AUTRES c. ROUMANIE

(Requête n

o

78047/01)

ARRÊT

(

satisfaction équitable

)

STRASBOURG

16 novembre 2006

DÉFINITIF

16/02/2007

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article

44 §

2 de la

Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l'affaire Dragne et autres c. Roumanie,

La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

B.M.

Zupančič

,

président

,

J.

Hedigan

,

C.

Bîrsan

,

V.

Zagrebelsky

,

M

me

A.

Gyulumyan

,

MM.

E.

Myjer,

David Thór

Björgvinsson,

juges

,

et de M. V.

Berger,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 24 octobre 2006,

Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n

o

78047/01) dirigée contre la Roumanie et dont six ressortissants de cet Etat, M

mes

Filofteia

Dragne, Smaranda Branescu, Smaranda

Matei, Maria

Neagoe et Iulia

Orban ainsi que M. Vasile Galbeneanu («

les requérants

»), ont saisi la Cour le 8

décembre 2000 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («

la

Convention

»).

2.

Par un arrêt du 7 avril 2005 («

l'arrêt au principal

»), la Cour a jugé qu'il y avait eu violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole

n

o

1 en raison de l'inexécution, par les autorités locales, des

décisions judiciaires définitives ordonnant la mise en possession des

requérants d'un terrain de 33,5 hectares (le jugement du 28

juin

1995 du tribunal départemental d'Olt) ainsi que le paiement de la

somme de

97

762

535 lei roumains (ROL) à titre de dommages

‑

intérêts pour l'impossibilité de cultiver ledit terrain en 1996

‑

1997 et de la somme de 150

000 ROL à titre de frais de justice (le jugement du 10

novembre

1997 du tribunal départemental d'Olt) (

Dragne et autres

c.

Roumanie

, n

o

78047/01, 7

avril 2005).

3.

Outre la mise en possession de leur terrain, les requérants réclamaient, en invoquant l'article

41 de la Convention, une satisfaction équitable d'un

montant de 4

756

098

400 ROL pour le préjudice matériel subi.

4.

La question de l'application de l'article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état pour le dommage matériel, la Cour l'a réservée et a

invité le Gouvernement et les requérants à lui soumettre par écrit, dans les

trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (voir point

4 du dispositif de l'arrêt au principal).

5.

Tant les requérants que le Gouvernement ont déposé des observations à plusieurs reprises.

EN FAIT

6.

Un descriptif des faits postérieurs à la date du prononcé de l'arrêt au principal figure ci-après.

7.

Le 4 octobre 2005, les requérants furent mis en possession du terrain de 33,5 hectares. Le 24 octobre 2005, le titre de propriété afférent leur fut délivré.

8.

Par une lettre du 16 novembre 2005, le Gouvernement informa la

Cour de la mise en possession ainsi que des démarches faites par les

autorités locales en vue du paiement de la somme réactualisée allouée aux requérants par le jugement du 10 novembre 1997.

9.

Le 29 décembre 2005, les requérants perçurent 9

776,25

nouveaux

lei

roumains (à savoir 97

762

500 RON) à titre de dommages-intérêts, représentant la somme allouée à titre de dommages

‑

intérêts par le jugement du 10

novembre 1997.

EN DROIT

10.

Aux termes de l

'

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

11.

Les requérants ont réclamé l'attribution en possession du terrain de 33,5

hectares comme ordonné par les décisions définitives rendues en l'espèce.

12.

Ils ont aussi demandé la somme de 4

756

098

400 ROL au titre du préjudice matériel représentant le manque à gagner pour les années pendant lesquelles ils n'ont pu utiliser le terrain faute d'exécution des décisions ordonnant la restitution. Cette somme représente la valeur réactualisée des dommages-intérêts attribués par le jugement du 10

novembre 1997 multipliée par dix, à savoir le nombre d'années pendant lesquelles l'obligation de restitution du terrain agricole est restée inexécutée.

13.

Le 15 septembre 2005, ils ont envoyé une nouvelle évaluation du manque à gagner, selon les mêmes principes, compte tenu du fait qu'ils n'avaient toujours pas obtenu à cette date la possession du terrain. Ils ont réclamé 5

912

678

100 ROL ou 164

241 euros (EUR).

14.

Ils n'ont pas demandé de somme au titre du préjudice moral.

15.

S'appuyant sur les conclusions d'une expertise effectuée en l'espèce, le Gouvernement considère que la valeur réactualisé réelle des dommages

‑

intérêts octroyés par le jugement du 10 novembre 1997 compte tenu de l'inflation est de 481

871

535 ROL.

16.

La Cour rappelle que les décisions définitives rendues en l'espèce sont restées inexécutées pendant dix ans, en ce qui concerne la mise en possession des requérants, et au moins huit ans en ce qui concerne le

paiement des dommages-intérêts. Elle rappelle aussi que le paiement du 29

décembre 2005 ne couvre pas la réactualisation des sommes allouées.

Sur ce point, la Cour rappelle sa jurisprudence selon laquelle le caractère adéquat d'un dédommagement diminuerait si le paiement de celui-ci faisait abstraction d'éléments susceptibles d'en réduire la valeur, tel l'écoulement d'un laps de temps (

Raffineries grecques Stran et Stratis Andreadis

c.

Grèce

, arrêt du 9 décembre 1994, série

A n

o

301

‑

B, p. 90, §

82).

17.

La Cour estime, dès lors, que les requérants ont subi un préjudice matériel du fait de l'inexécution, pendant une longue période, des décisions judiciaires rendues en l'espèce.

18.

Cependant, s'agissant du manque à gagner causé par l'impossibilité de jouir de leur terrain, la Cour observe que, bien qu'ils aient été informés, le 31 octobre 2003, des exigences imposées par l'article 60 du Règlement de la Cour quant aux demandes de satisfaction équitable, les requérants n'ont pas accompagné leurs prétentions des justificatifs pertinents. Ainsi, ils n'ont envoyé ni expertise ni, éventuellement, de décision judiciaire attestant le

montant du préjudice. En outre, le calcul proposé par les requérants (voir paragraphe 12 ci-dessus) ne peut être accepté par la Cour, car il ne constitue pas une détermination raisonnable du manque à gagner, dès lors qu'il ne prend pas en compte la valeur réelle de chacune des récoltes non réalisées mais se borne à multiplier par dix la valeur de la récolte d'une année.

Sur ce dernier point, la Cour rappelle que les juridictions internes n'ont fixé les dommages-intérêts que pour la récolte de l'année 1996-1997.

Dès lors, en l'absence des justificatifs pertinents, elle ne saurait spéculer sur la valeur du manque à gagner pour les années 1997

‑

19.

Dans ces circonstances, eu égard à l'ensemble des éléments se trouvant en sa possession et statuant en équité, comme le veut l'article

41 de la Convention, la Cour alloue conjointement aux requérants la somme globale de 9

000 EUR.

B.

Frais et dépens

20.

Les requérants n'ont pas fait état de frais et dépens supplémentaires par rapport à ceux qui ont été remboursés dans l'arrêt au principal, raison pour laquelle il n'y a pas lieu de leur accorder une somme à ce titre.

C.

Intérêts moratoires

21.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le

taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,

1.

Dit

a)

que l

'

Etat défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article

44

§

2 de la Convention, 9

000 EUR (neuf mille euros) pour dommage matériel, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt, à convertir en lei roumains au taux applicable à la date du règlement

;

b)

qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la

facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

2.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 novembre 2006 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Vincent

Berger

Boštjan M.

Zupančič

Greffier

Président