ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4361/2012

Asupra cererii de completare de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2012, petenții S.O.A., S.N., C.A., S.D., F.S., B.M. și M.C. au solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 2626/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu dispoziția referitoare la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. Într-adevăr, prin decizia susmenționată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanții S.O.A., S.N., C.A., S.D., F.S., B.M. și M.C. împotriva sentinței nr. 685 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de recurs a modificat sentința atacată, în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocată de reclamanți, și a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 22 din 19 noiembrie 2008 a Plenului Curții de Conturi, omițând, însă, obligarea acestei intimate la plata cheltuielilor de judecată, deși acest lucru fusese solicitat expres de reprezentantul recurenților, prin concluziile puse în fața instanței, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 11 mai 2012. Constatând că, în cauză, intimata Curtea de Conturi a României a căzut în pretenții și că la dosarul cauzei se află chitanța nr. CH1. din 09 mai 2012, în valoare de 1500 RON, reprezentând onorariu de avocat plătit de recurenți, Înalta Curte, în temeiul art. 281 2 din C. proc.

civ. și făcând aplicarea art. 274 alin. (1) și (3) din același cod, urmează să admită cererea formulată de petenți, în sensul completării dispozitivului deciziei nr. 2626/2011 cu dispoziția obligării intimatei Curtea de Conturi a României la plata către recurenți a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Nu vor fi reținute apărările formulate de intimata Curtea de Conturi a României care, prin notele scrise depuse la dosar, susține, în esență, că - în raport cu atribuțiile și finalitatea acestei autorități publice - ar fi exceptată de la aplicarea dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ. referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta, întrucât dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc.

civ., conform cărora „ Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, nu fac nicio distincție între părțile care au „căzut în pretențiuni”, neprevăzând vreun criteriu în acest sens; or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu o poate face.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea formulată de S.O.A., S.N., C.A., S.D., F.S., B.M. și M.C. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2626 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Dispune completarea dispozitivului deciziei, în sensul că obligă intimata Curtea de Conturi a României la plata către recurenți a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012.