ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3694/2012

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2129 din data

de 8 aprilie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios

administrativ și fiscal a respins recursul declarat de C.T. împotriva sentinței

civile nr. 287 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de recurs a reținut, în esență, că nu sunt întemeiate argumentele

recurentului privind nelegalitatea actului atacat, în speță Hotărârea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării nr. 592 din 24 noiembrie 2009, că

această autoritate dispune de o marjă de apreciere în adoptarea hotărârilor

sale și sancțiunile administrate și că, în fine, recurentul-reclamant nu poate

invoca o vătămare a drepturilor sale prin acrul administrativ-jurisdicțional

atacat.

Ulterior, prin cererea formulată la

data de 25 mai 2012, intimata-pârâtă I.D.O. a solicitat completarea

dispozitivului deciziei nr. 2129 din 08 aprilie 2011 în sensul obligării

recurentului-reclamant C.T. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de

susținerea intereselor petentei, intimată-pârâtă în cauza de față.

În motivarea cererii petenta a arătat

că prin concluziile formulate în dosar a solicitat acordarea cheltuielilor de

judecată, în cuantum de 500 de lei, reprezentând onorariu de avocat, însă

instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Examinând cauza și cererea formulată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 281

2

alin. (1) C. proc.

civ., înalta Curte constată că prezenta cerere de completare a dispozitivului

deciziei nr. 2129 din 08 aprilie 2011 a Î.C.C.J. - secția de contencios

administrativ și fiscal este întemeiată, motiv pentru care o va admite.

Astfel, potrivit art. 281

2

alin.

(1): „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt

de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se

poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în

cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile

de la pronunțare".

Or, din actele și lucrările dosarului

rezultă, fără putință de tăgadă, că intimata-pârâtă I.D.O. a solicitat

acordarea cheltuielilor de judecată conform dovezilor atașate, și anume

Chitanța din 09 februarie 2011.

Având în

vedere soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

precum și cele ale art. 281

2

C. proc. civ., înalta Curte va admite

cererea și va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 2129 din 08

aprilie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios

administrativ și fiscal, în sensul că va obliga recurentul-reclamant C.T. la

plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

intimata-pârâtă I.D.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de către I.D.O.

privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2129 din 8 aprilie 2011

a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal.

Dispune completarea dispozitivului

deciziei civile nr. 2129 din 8 aprilie 2011 a înaltei Curți de Casație și

Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că obligă

recurentul-reclamant C.T. la plata sumei de 500 de lei cu titlul de cheltuieli

de judecată către intimata-pârâtă I.D.O.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 septembrie 2012.