ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4333/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză Prin sentința civilă nr. 6653 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții S.A. și S.V.A. în contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, str. P., sect. 5, compus din teren în suprafață de 317 mp și construcție demolată în suprafață de 136 mp; că prin dispoziția nr. D1.

din 29 aprilie 2008, Primarul Municipiului București a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dosarul aferent acestei dispoziții fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr. 44203/CC. Curtea a concluzionat că, în contextul în care autoritatea pârâtă a constatat că dosarul este incomplet și a solicitat Primăriei Municipiului București, SC C. SA și A.F.I. București completarea acestuia, în mod întemeiat nu a fost efectuat raportul de evaluare și nu s-a emis titlul de despăgubire . Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 6653 din 11 noiembrie 2011 au formulat recurs reclamanții S.A.

și S.V.A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la efectuarea controlului de legalitate a Dosarului nr. 44203/CC, trimiterea dosarului la evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubirerespingerii acțiunii reclamantului, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a argumentat, în esență, că: - în dosarul administrativ există suficiente probe care permit evaluarea imobilului; - intimata-pârâtă are competența de a analiza legalitatea dispoziției Primarului Municipiului București strict limitată de lege la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură; - documentele și informațiile solicitate de către intimată sunt eventual utile expertizei de evaluare, nu analizei de legalitate cu privire la respingerea cererii de restituire în natură; - instanța fondului nu a reținut încălcarea dreptului de proprietate al recurenților prin nesoluționarea dosarului acestora într-un termen rezonabil. Prin întâmpinarea depusă, intimata C.C.S.D.

a susținut, în esență, că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut faptul că, în lipsa înscrisurilor și informațiilor solicitate, nu poate fi obligată la emiterea titlului de despăgubire. Intimata a mai invocat incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată de Legea nr. 117/2012, potrivit cărora se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri. Soluția instanței de control judiciar. Recursul este fondat și va fi admis, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Recurenții-reclamanți au supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în București, str. P., sect.

5, compus din teren în suprafață de 317 mp și construcție demolată în suprafață de 136 mp, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoane îndreptățite la despăgubire fiindu-le recunoscută prin dispoziția nr. D1. din 29 aprilie 2008, emisă de Primarul Municipiului București. Prin această dispoziție a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 1011 din 17 iulie 2001. Este adevărat că dispozițiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare. Astfel, reclamanții au început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificare formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă sub nr. 44203/CC/2009. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de control judiciar, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Pe de altă parte, susținerile intimatei privind viciile Dispoziției nr. D1. din 29 aprilie 2008 și solicitările adresate Primăriei Municipiului București exced atribuțiilor acordate acestei autorități, în acest stadiu al procedurii, de normele legale incidente, nefiind, pe de altă parte, nici probate în mod satisfăcător, întregul demers având aparența unui act îndeplinit exclusiv pro causa, în încercarea intimatei de a-și justifica pasivitatea. Toate aceste elemente conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către Comisia Centrală și depășirea limitelor termenului rezonabil de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudența C.E.D.O.

Sub acest aspect, hotărârea primei instanțe este nefondată și se impune casarea acesteia. În condițiile în care revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a remedia încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse examinării sale, pentru considerentele anterior-enunțate, se impune obligarea pârâtei intimate la parcurgerea și finalizarea procedurii administrative și emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamanților-recurenți. Înalta Curte constată însă că, potrivit O.U.G.

nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/ 2012: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 din C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus. Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi casată, iar acțiunea reclamanților va fi admisă, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G.

nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de reclamanții S.A. și S.V.A. împotriva sentinței civile nr. 6653 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Admite acțiunea reclamanților. Obligă autoritatea pârâtă să finalizeze procedura administrativă prin emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la 15 mai 2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012.