ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4333/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză

Prin sentința civilă

nr. 6653 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanții S.A. și S.V.A. în contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D.

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut că, printr-o notificare formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a

imobilului situat în București, str. P., sect. 5, compus din teren în suprafață

de 317 mp și construcție demolată în suprafață de 136 mp; că prin dispoziția nr.

D1. din 29 aprilie 2008, Primarul Municipiului București a propus acordarea de

măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dosarul aferent acestei

dispoziții fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub

nr. 44203/CC.

Curtea a concluzionat

că, în contextul în care autoritatea pârâtă a constatat că dosarul este

incomplet și a solicitat Primăriei Municipiului București, SC C. SA și A.F.I.

București completarea acestuia, în mod întemeiat nu a fost efectuat raportul de

evaluare și nu s-a emis titlul de despăgubire

.

Calea de atac

exercitată

Împotriva sentinței nr.

6653 din 11 noiembrie 2011 au formulat recurs reclamanții S.A. și S.V.A.,

solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii și obligării

pârâtei la efectuarea controlului de legalitate a Dosarului nr. 44203/CC,

trimiterea dosarului la evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubirerespingerii acțiunii reclamantului, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea

recursului, s-a argumentat, în esență, că:

- în dosarul

administrativ există suficiente probe care permit evaluarea imobilului;

- intimata-pârâtă are

competența de a analiza legalitatea dispoziției Primarului Municipiului

București strict limitată de lege la legalitatea respingerii cererii de

restituire în natură;

- documentele și

informațiile solicitate de către intimată sunt eventual utile expertizei de

evaluare, nu analizei de legalitate cu privire la respingerea cererii de

restituire în natură;

- instanța fondului

nu a reținut încălcarea dreptului de proprietate al recurenților prin

nesoluționarea dosarului acestora într-un termen rezonabil.

Prin întâmpinarea

depusă, intimata

C.C.S.D.

a susținut, în esență, că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut

faptul că, în lipsa înscrisurilor și informațiilor solicitate, nu poate fi

obligată la emiterea titlului de despăgubire.

Intimata a mai

invocat

incidența

dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată de Legea nr. 117/2012,

potrivit cărora se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor

de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind

evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Soluția instanței de

control judiciar.

Recursul este fondat

și va fi admis, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în

continuare.

Recurenții-reclamanți

au supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat

al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de

restituit în natură, situat în

București, str. P., sect. 5, compus din teren în

suprafață de 317 mp și construcție demolată în suprafață de 136 mp, în temeiul

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoane îndreptățite la

despăgubire fiindu-le recunoscută prin dispoziția nr. D1. din 29 aprilie 2008,

emisă de Primarul Municipiului București.

Prin această

dispoziție a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 1011 din

17 iulie 2001.

Este adevărat că dispozițiile

Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor"

din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și

completările ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale

mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data

sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare.

Astfel, reclamanții au

început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificare

formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor,

împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă sub nr. 44203/CC/2009.

Intervalul mare de timp

pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru imobilul

preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de control

judiciar, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen

rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Pe de altă parte, susținerile

intimatei privind viciile Dispoziției nr. D1. din 29 aprilie 2008 și solicitările

adresate Primăriei Municipiului București exced atribuțiilor acordate acestei autorități,

în acest stadiu al procedurii, de normele legale incidente, nefiind, pe de altă

parte, nici probate în mod satisfăcător, întregul demers având aparența unui act

îndeplinit exclusiv pro causa, în încercarea intimatei de a-și justifica pasivitatea.

Toate aceste elemente

conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului

administrativ de către Comisia Centrală și depășirea limitelor termenului rezonabil

de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudența

C.E.D.O.

Sub acest aspect, hotărârea

primei instanțe este nefondată și se impune casarea acesteia.

În condițiile în care

revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a remedia

încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse examinării sale,

pentru considerentele anterior-enunțate, se impune obligarea pârâtei intimate la

parcurgerea și finalizarea procedurii administrative și emiterea titlului de despăgubire

în favoarea reclamanților-recurenți.

Înalta Curte constată

însă că, potrivit O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 117/ 2012: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență

se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor

de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se

acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată

în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările

ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod

legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația

existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire

și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire

depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor dispoziții,

instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura

administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit

dispozițiilor art. 725 din C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor

în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea

acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională

a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între

altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin adoptarea

ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor

constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate

asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44

alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri

de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că,

până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de

despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă

în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia

măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire

depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat

o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența

O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15

mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor

de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta

titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă

și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;

- Măsurile stabilite prin

actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare

la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar

al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja

mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum

și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind

evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă

a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic

al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca

obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

În concluzie, acțiunea

formulată este întemeiată, însă finalizarea procedurii administrative reglementate

la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată

de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională

s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi casată,

iar acțiunea reclamanților va fi admisă, în sensul că autoritatea publică recurentă

rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea

termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de reclamanții S.A. și S.V.A. împotriva sentinței civile nr. 6653 din 1 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea reclamanților. Obligă autoritatea

pârâtă să finalizeze procedura administrativă prin emiterea titlului de despăgubire

în termen de 30 de zile de la 15 mai 2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie

2012.