ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.C. SRL Focșani în contradictoriu cu pârâtele a. N.A.F. - și D.G.F.P. Vrancea a solicitat anularea R.I.F. din 16 aprilie 2008, a Deciziei de impunere fiscală nr. 393 din 15 aprilie 2008,a d ispoziției din 16 aprilie 2008 emise de A.F.P. Focșani și a Deciziei nr. 41 din 30 iunie 2008 a D.G.F.P. Vrancea, precum și. restituirea sumei de 1.184.517 lei reprezentând T.V.A. cu dobânda legală aferentă. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a cumpărat de la SC V. SRL Focșani mai multe imobile constând în construcții și teren și că potrivit acestei tranzacții, vânzătoarea a emis factura nr. 21/28 februarie 2008 pentru suma totală de 2.350.000 euro din care T.V.A.

în sumă de 8.487.765 lei. La data tranzacției, vânzătoarea s-a înregistrat ca plătitor de T.V.A. prin opțiunea înregistrată la organul fiscal din 11 februarie 2008. Urmare controlului efectuat de organele fiscale, s-a apreciat că în mod greșit reclamanta a dedus T.V.A. în sumă de 1.184.765 lei aferent tranzacției sus menționate, astfel încât prin raportul de inspecție fiscală si decizia de impunere contestate a fost obligata la plata acestei sume. Pentru a reține această situație de fapt, organele fiscale au constatat că ulterior vânzării, la data de 28 februarie 2008, vânzătoarea a emis alte două facturi, una în roșu și o alta în negru prin care a modificat în mod unilateral structura prețului de vânzare, preț care nu mai includea T.V.A.

Așa fiind, s-a apreciat că în mod greșit reclamanta a evidențiat deductibilitatea T.V.A. la operațiunea efectuată, atâta timp cât aceasta nu a plătit T.V.A. la cumpărarea activelor scutite de plata T.V.A. La cererea reclamantei instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective dinamica operațiunilor efectuate de reclamantă precum și modul de întocmire a documentelor justificative de evidențiere și deducere a T.V.A. de către reclamantă. Prin întâmpinare autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că în mod greșit reclamanta a procedat la deducerea T.V.A. atâta vreme cât factura invocată de aceasta nu conținea mențiunile necesare privitoare la natura operațiunii efectuate.

Pe de altă parte, atâta vreme cât vânzătoarea a revenit la opțiunea privitoare la taxare, restituirea T.V.A. nu se mai impune deoarece nici una dintre părțile contractante nu a virat la bugetul de stat T.V.A. Prin sentința nr. 99 din 5 mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea r aportului de inspecție fiscală din 16 aprilie 2008, a d eciziei de impunere fiscală din 15 aprilie 2008 și a d ispoziției din 16 aprilie 2008 emisă de A.F.P. Focșani precum și a d eciziei nr. 41 din 30 iunie 2008 emisă de D.G.F.P. Vrancea și a obligat pârâtele să-i restituie reclamantei suma de 1.184.517 lei cu titlu de T.V.A. cu dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A constatat că reclamanta a cumpărat, la data de 11 februarie 2008 de la vânzătoarea SC V. SRL Focșani imobile și construcții la prețul de 2.350.000 euro, preț ce a inclus și suma de 8.487.765 lei cu titlu de T.V.A. La data de 28 februarie 2008, ora 13,31, vânzătoarea a emis o primă factură pentru prețul stabilit prin contractul autentic de vânzare-cumpărare. La aceeași dată, la ora 13 50 vânzătoare a emis o nouă factură de stornare a prețului și două minute mai târziu a emis o altă factură prin care a menținut prețul dar în care a consemnat T.V.A. zero. Prima instanță a reținut că procedând în acest fel, printr-o nouă factură în care s-a consemnat alt preț și printr-o declarație ulterioară de revenire la prima opțiune privitoare la T.V.A., vânzătoarea a eludat obligațiile pe care le avea în calitate de plătitor de T.V.A.

În atare situație reclamantei nu i se poate reține nici o culpă în privința deducerii T.V.A. și care trebuia în mod corect calculată de către organele fiscale de la firma care a încasat-o, ca preț al vânzării și față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este fondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Vrancea, solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 99 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Galați, în sensul respingerii contestației formulată de SC G.C. SRL Focșani, ca neîntemeiată. Recurenta nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs, fiind reluate notele de concluzii depuse la fondul cauzei.

Înalta Curte reține că, din modul în care au fost expuse, acestea vizează obiecțiunile pe care le-a a formulat la raportul de expertiza contabilă, obiecțiuni la care expertul contabil a răspuns iar pârâta-recurentă fiind nemulțumită de concluziile expertului, apreciază că se impunea efectuarea unei noi expertize contabile de un alt expert. În concret, recurenta arată că pentru operațiunea de cumpărare a bunurilor (conform contract din 11 februarie 2008) SC G.C. SRL Focșani nu îndeplinește prevederile legale pentru deducerea de T.V.A., întrucât factura nu conține obligatoriu toate informațiile prevăzute la art. 155, alin. (5) lit. k) și m) din C. fisc. Apreciază recurenta că intimata nu este îndreptățită să deducă T.V.A.-ul aferent facturii din 2008, având în vedere notificarea înregistrată de vânzător la organul fiscal din 11 februarie 2008, notificare care producea consecințe pentru operațiunea înregistrată de SC G.C.

SRL Focșani. Că în mod greșit instanța a reținut pe baza concluziilor raportului de expertiză faptul că operațiunea de stornare a facturii nr. 21 din 28 februarie 2008 emisă de SC V. SRL Focșani către SC G.C. SRL Focșani nu produce efecte juridice și nici consecințe din punct de vedere fiscal, față de această din urmă societate comercială. În aceste condiții arată recurenta aprecierea instanței de fond că SC G.C. SRL Focșani nu are nici o culpă, este greșită, având în vedere faptul că dispozițiile C. fisc. permit unui contribuabil plătitor de TVA să renunțe la opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f)) din C. fisc. Recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de aceasta.

Reclamanta a solicitat anularea actelor administrativ-fiscale prin care s-a apreciat că în mod greșit, aceasta a dedus T.V.A., în sumă de 1.184.765 lei aferentă tranzacției care a intervenit la data de 11 februarie 2008 conform contractului din această dată prin care a cumpărat de la vânzătoarea SC V. SRL Focșani construcțiile aferente Fermei de vaci Precistanu județul Vrancea pentru prețul de 7.418.822,38 lei, din care 1.184.517,86 lei T.V.A.. Această tranzacție a fost trecută și în factura din 28 februarie 2008 în care a fost menționat prețul vânzării de 7.418.822, 38 lei, din care 1.184.517,86 lei T.V.A. Este de necontestat că la data transferului de proprietate vânzătoarea era plătitoare de T.V.A.

potrivit propriei opțiuni exprimată la data de 11 februarie 2008. În conformitate cu art. 134 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, „pentru livrările de bunuri imobile faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător”. Bunurile imobile înscrise în factura din 28 februarie 2008 au făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare, încheiat în forma autentică din 11 februarie 2008, astfel că sunt îndeplinite formalitățile legale cerute de at.134 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.

Cum operațiunea de vânzare a avut loc la data de 11 februarie 2008 prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat în care prețul include T.V.A.-ul confirmat prin factura nr. 21/2008, aceasta fiind data faptului generator de T.V.A., apare lipsită de relevanță susținerea recurentei privind elementele pe care trebuie să le conțină factura conform art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, factură care de altfel coroborată cu anexa la care face trimitere cuprinde informația prevăzută de legiuitor pentru efectuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii. În aceste condiții facturile ulterioare emise de vânzătoarea SC V. SRL Focșani nu puteau conduce la corectarea facturii din 2008 care a fost emisă corect, iar operațiunea de stornare din 28 februarie 2008, în fapt modifică unilateral prețul tranzacției.

Notificarea din 14 martie 2008 pe care vânzătorul a depus-o la organele fiscale solicitând anularea notificării anterioare nu poate avea efecte asupra operațiunii înregistrată de cumpărătoarea- reclamantă în baza facturii nr. 21 din 28 februarie 2008, în condițiile în care faptul generator al taxei T.V.A. intervenise la data când a avut loc transferul dreptului de proprietate și plata prețului, respectiv la data de 11 februarie 2008. Criticile formulate de recurentă vizând raportul de expertiză efectuat în cauză s-au concretizat în obiecțiunile la care expertul a răspuns punctual. Faptul că în cauză instanța de fond a respins cererea privind efectuarea unui nou raport de expertiză nu poate constitui în sine un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate.

Judecătorul fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru încuviințarea unei noi expertize conform art. 212 C. proc. civ. vizând lămurirea aspectelor verificate de expert. Este de reținut că prima instanță a arătat în considerentele instanței recurate că soluția pronunțată este rezultatul analizei întregului material probator administrat în cauză inclusiv raportul de expertiză și raportat la prevederile legale incidente a apreciat ca întemeiată cererea reclamantei care a solicitat deducerea fiscală a T.V.A. aferentă operațiunii intervenite la data de 11 februarie 2008. Ca atare, criticile de nelegalitate fiind lipsite de fundament, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinței nr. 99 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.