ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ
formulată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta
SC G.C. SRL Focșani în contradictoriu cu pârâtele
a.
N.A.F. - și D.G.F.P. Vrancea a solicitat anularea R.I.F. din
16 aprilie 2008, a Deciziei de impunere fiscală nr. 393 din 15 aprilie 2008,a
d
ispoziției din 16 aprilie 2008 emise de A.F.P.
Focșani și a
Deciziei nr. 41 din 30 iunie 2008 a D.G.F.P. Vrancea,
precum și. restituirea sumei de
1.184.517
lei reprezentând T.V.A. cu dobânda legală aferentă.
În
motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a cumpărat de la SC V. SRL Focșani
mai multe
imobile
constând în construcții și teren și că potrivit acestei tranzacții, vânzătoarea
a emis factura nr. 21/28 februarie 2008 pentru suma totală de 2.350.000 euro din
care T.V.A. în sumă de
8.487.765 lei. La
data tranzacției, vânzătoarea s-a înregistrat ca plătitor de T.V.A. prin
opțiunea
înregistrată la organul fiscal din 11 februarie 2008.
Urmare controlului
efectuat de organele fiscale, s-a apreciat că în mod greșit
reclamanta a dedus T.V.A. în sumă de 1.184.765
lei aferent tranzacției sus menționate,
astfel încât prin raportul de
inspecție fiscală si decizia de impunere contestate a fost obligata la plata
acestei sume. Pentru a reține această situație de fapt, organele fiscale au
constatat că ulterior vânzării, la data de 28 februarie 2008, vânzătoarea a
emis alte două facturi, una în roșu și o alta în negru prin care a modificat în
mod unilateral structura prețului de vânzare, preț care nu mai includea T.V.A.
Așa fiind, s-a
apreciat că în mod greșit reclamanta a evidențiat deductibilitatea T.V.A. la
operațiunea efectuată, atâta timp cât aceasta nu a plătit T.V.A. la cumpărarea
activelor scutite de plata T.V.A.
La cererea reclamantei
instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective
dinamica operațiunilor efectuate de reclamantă precum și modul de întocmire a
documentelor justificative de evidențiere și deducere a T.V.A. de către
reclamantă.
Prin
întâmpinare autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că
în mod greșit reclamanta a procedat la deducerea T.V.A. atâta vreme cât factura
invocată de aceasta nu conținea mențiunile necesare privitoare la natura
operațiunii efectuate. Pe de altă parte, atâta vreme cât vânzătoarea a revenit
la opțiunea privitoare la taxare, restituirea T.V.A. nu se mai impune deoarece
nici una dintre părțile contractante nu a virat la bugetul de stat T.V.A.
Prin
sentința nr. 99 din 5 mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea
r
aportului de inspecție fiscală din 16
aprilie 2008, a
d
eciziei de
impunere fiscală din 15 aprilie 2008 și a
d
ispoziției
din 16 aprilie 2008 emisă de A.F.P. Focșani precum și a
d
eciziei nr. 41 din 30 iunie 2008 emisă de D.G.F.P. Vrancea
și a obligat pârâtele să-i restituie reclamantei suma de 1.184.517 lei cu titlu
de T.V.A. cu dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
A
constatat că reclamanta a cumpărat, la data de 11 februarie 2008 de la
vânzătoarea
SC V. SRL Focșani imobile și
construcții la prețul de 2.350.000 euro, preț ce a inclus și suma de 8.487.765
lei cu titlu de T.V.A.
La data de 28 februarie 2008, ora 13,31, vânzătoarea a
emis o primă factură pentru prețul stabilit prin contractul autentic de
vânzare-cumpărare. La aceeași dată, la ora 13
50
vânzătoare a emis o
nouă factură de stornare a prețului și două minute mai târziu a emis o altă
factură prin care a menținut prețul dar în care a consemnat T.V.A. zero.
Prima instanță a reținut că procedând în acest fel,
printr-o nouă factură în care s-a consemnat alt preț și printr-o declarație
ulterioară de revenire la prima opțiune privitoare la T.V.A., vânzătoarea a
eludat obligațiile pe care le avea în calitate de plătitor de T.V.A.
În atare situație reclamantei nu i se poate reține nici o
culpă în privința deducerii T.V.A. și care trebuia în mod corect calculată de
către organele fiscale de la firma care a încasat-o, ca preț al vânzării și
față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei
este fondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P.
Vrancea, solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 99 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Galați, în sensul respingerii contestației formulată de
SC G.C. SRL Focșani,
ca neîntemeiată.
Recurenta
nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs, fiind reluate
notele de concluzii depuse la fondul cauzei.
Înalta
Curte reține că, din modul în care au fost expuse, acestea vizează obiecțiunile
pe care le-a a formulat la raportul de expertiza contabilă, obiecțiuni la care
expertul contabil a răspuns iar pârâta-recurentă fiind nemulțumită de
concluziile expertului, apreciază că se impunea efectuarea unei noi expertize
contabile de un alt expert.
În
concret, recurenta arată că pentru operațiunea de cumpărare a bunurilor
(conform contract din 11 februarie 2008) SC G.C. SRL Focșani nu îndeplinește
prevederile legale pentru deducerea de T.V.A., întrucât factura nu conține
obligatoriu toate informațiile prevăzute la art. 155, alin. (5) lit. k) și m)
din C. fisc.
Apreciază
recurenta că intimata nu este îndreptățită să deducă T.V.A.-ul aferent facturii
din 2008, având în vedere notificarea înregistrată de vânzător la organul fiscal
din 11 februarie 2008, notificare care producea consecințe pentru operațiunea
înregistrată de SC G.C. SRL Focșani.
Că
în mod greșit instanța a reținut pe baza concluziilor raportului de expertiză
faptul că operațiunea de stornare a facturii nr. 21 din 28 februarie 2008 emisă
de
SC V. SRL Focșani către
SC G.C.
SRL Focșani nu produce efecte juridice și nici consecințe din punct de vedere
fiscal, față de această din urmă societate comercială.
În
aceste condiții arată recurenta aprecierea instanței de fond că SC G.C. SRL
Focșani nu are nici o culpă, este greșită, având în vedere faptul că
dispozițiile C. fisc. permit unui contribuabil plătitor de TVA să renunțe la opțiunea
de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f)) din C. fisc.
Recursul
este nefondat.
Instanța
de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator
administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de aceasta.
Reclamanta
a solicitat anularea actelor administrativ-fiscale prin care s-a apreciat că în
mod greșit, aceasta a dedus T.V.A., în sumă de 1.184.765 lei aferentă
tranzacției care a intervenit la data de 11 februarie 2008 conform contractului
din această dată prin care a cumpărat de la vânzătoarea
SC V. SRL Focșani construcțiile aferente Fermei de vaci Precistanu
județul Vrancea pentru prețul de 7.418.822,38 lei, din care 1.184.517,86 lei T.V.A..
Această tranzacție a fost trecută și în factura din 28 februarie 2008 în care a
fost menționat prețul vânzării de 7.418.822, 38 lei, din care 1.184.517,86 lei
T.V.A.
Este de necontestat că la data transferului de
proprietate vânzătoarea era plătitoare de T.V.A. potrivit propriei opțiuni exprimată
la data de 11 februarie 2008.
În conformitate cu art. 134
1
alin. (3) din
Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările
ulterioare, „pentru livrările de bunuri imobile faptul generator intervine la
data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului
de proprietate de la vânzător la cumpărător”.
Bunurile imobile înscrise în factura din 28 februarie
2008 au făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare, încheiat în forma
autentică din 11 februarie 2008, astfel că sunt îndeplinite formalitățile
legale cerute de at.134
1
alin. (3) din Legea nr. 571/2003.
Cum operațiunea de vânzare a avut loc la data de 11
februarie 2008 prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat
în care prețul include T.V.A.-ul confirmat prin factura nr. 21/2008, aceasta
fiind data faptului generator de T.V.A., apare lipsită de relevanță susținerea
recurentei privind elementele pe care trebuie să le conțină factura conform art.
155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, factură care de altfel coroborată cu
anexa la care face trimitere cuprinde informația prevăzută de legiuitor pentru
efectuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii.
În aceste condiții facturile ulterioare emise de
vânzătoarea SC V. SRL Focșani nu puteau conduce la corectarea facturii din 2008
care a fost emisă corect, iar operațiunea de stornare din 28 februarie 2008, în
fapt modifică unilateral prețul tranzacției.
Notificarea din 14 martie 2008 pe care vânzătorul a
depus-o la organele fiscale solicitând anularea notificării anterioare nu poate
avea efecte asupra operațiunii înregistrată de cumpărătoarea- reclamantă în
baza facturii nr. 21 din 28 februarie 2008, în condițiile în care faptul
generator al taxei T.V.A. intervenise la data când a avut loc transferul dreptului
de proprietate și plata prețului, respectiv la data de 11 februarie 2008.
Criticile formulate de recurentă vizând raportul de
expertiză efectuat în cauză s-au concretizat în obiecțiunile la care expertul a
răspuns punctual.
Faptul că în cauză instanța de fond a respins cererea
privind efectuarea unui nou raport de expertiză nu poate constitui în sine un
motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate.
Judecătorul fondului a constatat că nu sunt îndeplinite
condițiile pentru încuviințarea unei noi expertize conform art. 212 C. proc.
civ. vizând lămurirea aspectelor verificate de expert.
Este de reținut că prima instanță a arătat în
considerentele instanței recurate că soluția pronunțată este rezultatul
analizei întregului material probator administrat în cauză inclusiv raportul de
expertiză și raportat la prevederile legale incidente a apreciat ca întemeiată
cererea reclamantei care a solicitat deducerea fiscală a T.V.A. aferentă
operațiunii intervenite la data de 11 februarie 2008.
Ca atare, criticile de nelegalitate fiind lipsite de
fundament, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinței nr. 99 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 28 ianuarie 2010.