ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4005/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.Ș. în contradictoriu cu Guvernul

României și Colegiul Tehnic „D.T.” a solicitat instanței să sesizeze Curtea Constituțională

cu privire la art. 1 și 2 din Ordonanța nr. 71/2009, pentru că aceste dispoziții

încalcă prevederile art. 15 alin. (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 38 alin.

(2), art. 41 alin. (1), (2) și art. 43 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 11 mai

2012 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că ne aflăm

în ipoteza prevăzută la art. 5 din textul Legii nr. 47/1992, întrucât autorul excepției

nu formulează o veritabilă critică a dispozițiilor Ordonanței nr. 71/2009 în raport

cu dispozițiile Constituției, ci reclamantul face susțineri cu privire la fondul

cauzei, respectiv cu privire la procedura de executare silită a titlului său executoriu

- sentința civilă nr. 1603 din 29 iunie 2009 a Tribunalului Mehedinți.

Împotriva încheierii de

ședință arătate, a declarat recurs reclamantul P.Ș., fără a motiva cererea.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că acesta nu a fost motivat,

situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 din C.

proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

din C. proc. civ., a

constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația

să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor

art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul nu

a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate

și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306

alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de P.Ș. împotriva încheierii din 11 mai 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.