ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3730/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3

aprilie 2009 reclamanta SC M.P.D. SA a chemat în judecată pârâtul Municipiul

București prin Primar solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie

obligat la plata sumei de 427.897,38 lei reprezentând dobândă legală datorată

și neachitată.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 51 din 30 aprilie 2002

învestită cu formulă executorie, pârâtul a fost obligat la plata sumelor de

787.958,00 dolari S.U.A. - reprezentând investiții efectuate aferente locației

din șos. Pantelimon; 158.250,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobândă la credit

bancar aferent locației din șos. Pantelimon; 56.831,00 dolari S.U.A. -

reprezentând dobândă la credit bancar aferent locației din Calea Călărașilor; 894.194,00

dolari S.U.A. - reprezentând profit din asocierea în participațiune achitat și

nedatorat; 102.318,84 lei cheltuieli de judecată, că pârâtul s-a conformat cu

întârziere dispozițiilor acestui titlu executoriu, respectiv la data de 21

aprilie 2008, dată la care executorul judecătoresc a vărsat în patrimoniul

reclamantei suma de 2.453.210,55 lei prin virament bancar și că această sumă

reprezintă 1/2 din valoarea totală a creanței înscrise în titlu executoriu,

valoare achitată de pârât cu întârziere.

S-a mai arătat că

toate creanțele derivând din titlul executoriu sus-menționat sunt generate de

neexecutarea culpabilă a obligațiilor comerciale de către pârât în cadrul

contractului de asociere în participațiune nr. 2225/1996, neexecutare

consolidată de instanțele de judecată, că în virtutea disp. art. 1079 alin. (2)

C. proc. civ., pârâtul datorează dobândă pentru sumele neachitate la data

exigibilității acestora, pentru perioada 10 februarie 2006-21 aprilie 2008

Municipiul București datorând reclamantei, cu titlu de dobândă legală, suma de

427.897,38 lei.

Pârâtul Municipiul

București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca

neîntemeiată.

Prin sentința

comercială nr. 720 din 1 februarie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a admis acțiunea și a obligat pârâtul Municipiul București prin Primar la plata

sumei de 427.897,38 lei dobândă legală, precum și la plata sumei de 37.955 lei

cheltuieli de judecată.

S-a reținut că din

concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că dobânda legală

datorată de pârât față de reclamantă este de 427.897,37 lei, expertul reținând

dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, potrivit cărora dobânda

legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a

B.N.R., că în condițiile art. 7 C. com. și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 9/2000,

reclamanta fiind comerciant, nefiind incidente raporturi de comerț exterior sau

relații economice internaționale, nefiind vorba nici de o dobândă stabilită de

părți convențional, se aplică dispozițiile art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3

alin. (4) din O.G. nr. 9/2000, în speță neimpunându-se reducerea nivelului

dobânzii cu 20%.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel, pârâtul, solicitând admiterea

acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii

reclamantei.

În motivarea apelului

apelantul a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal

ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, că urmare a punerii în

executare a sentinței nr. 51 din 30 aprilie 2002, municipalitatea, prin

executorul judecătoresc, a achitat suma datorată conform sentinței, că potrivit

art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se stabilește la nivelul

dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%, că

susținerile intimatei în sensul că municipalitatea nu și-a îndeplinit

atribuțiile sunt contradictorii, întrucât la suma de 158.250,00 dolari S.U.A. -

reprezentând dobânda la credit bancar aferent locației din Șos. Pantelimon,

precum și sumei de 56.831,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobândă la credit

bancar aferent locației din Calea Călărașilor, intimata a calculat dobândă la

dobândă, ceea ce este inadmisibil în raport de dispozițiile Codului Civil, că

potrivit art. 2.2 din aceeași Ordonanță dobânda convențională nu poate depăși

dobânda legală cu mai mult de 50% pe an și că obligația de a plăti o dobândă

mai mare decât cea stabilită în aceste condiții este nulă de drept, că în

conformitate cu art. 4 din aceeași lege în relațiile de comerț exterior sau

economice internaționale este aplicabilă legea română și dacă plata a fost

stipulată în monedă străină, dobânda legală va fi de 6 % pe an, astfel că

dobânda a fost achitată în întregime având în vedere că la 30 aprilie 2002

cursul dintre dolar și leu a fost diferit față de data achitării de către

executorul judecătoresc 21 aprilie 2008 și că în mod greșit instanța de fond a

considerat că se aplică dispozițiile art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin.

(4) din O.G. nr. 9/2000.

Răspunzând criticilor

formulate de pârât, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

decizia nr. 293 din 15 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În argumentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 2 din actul

normativ menționat, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau

prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se

arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

De

asemenea, art. 5 din O.G. nr. 9/2000 prevede că în raporturile civile dobânda

nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar potrivit art. 9

este nulă de drept în raporturile civile obligația de a plăti o dobândă mai

mare decât cea stabilită în condițiile acestei ordonanțe.

Or, în

speță, în mod corect instanța de fond a reținut că raporturile juridice dintre

părți au natură comercială, că nu sunt incidente raporturi de comerț exterior

sau relații economice internaționale și că nu este vorba despre o dobândă

stabilită convențional.

În altă ordine de

idei, susținerile apelantului în sensul că a achitat suma datorată conform

sentinței nr. 51 din 30 aprilie 2002 și că instanța de fond a acordat dobândă

la dobândă, sunt neprobate.

Potrivit art. 1169 C.

civ., în procesul civil, cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o

dovedească.

Prin încheierea de

ședință din 22 iunie 2009 instanța de fond a încuviințat la cererea intimatei

administrarea probei cu expertiză contabilă, raportul de expertiză fiind depus

la dosarul cauzei la data de 7 decembrie 2009.

Cu privire la

conținutul raportului de expertiză contabilă, Curtea reține că apelantul,

prezent la termenul de judecată din 1 februarie 2010 prin consilier juridic, a

menționat că nu formulează obiecțiuni.

Așadar, suma la care

a fost obligat apelantul prin sentința atacată cu prezentul apel a fost

verificată și stabilită de un expert prin raportul de expertiză întocmit în

cauză, cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs Municipiul București prin Primar, criticile vizând

aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că s-a

făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin.

(4) din O.G. nr. 1/2000.

Se susține că

potrivit art. 3 alin. (3) din Ordonanța mai sus arătată dobânda legală se

stabilește la nivelul dobânzii de referință a B.N.R. diminuat cu 20%.

De asemenea se

susține că la suma de 158.250,00 dolari S.U.A. reprezentând dobânda la credit bancar

aferent locației din Șos. Pantelimon, precum și sumei de 56.831 dolari S.U.A.

reprezentând dobânda la credit bancar aferent locației din Calea Călărașilor

reclamanta a calculat dobândă la dobândă, ceea ce este inadmisibil potrivit

Codului civil.

S-a mai reținut că în

conformitate cu aceiași lege aplicabilă la art. 4, în relațiile externe sau

economice internaționale legea aplicabilă este cea română și dacă plata a fost

stipulată în monedă străină dobânda legală va fi de 6% pe an.

Recursul este nefondat.

Recurentul recunoaște

plata cu întârziere a sumelor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 51

din 30 aprilie 2002, considerând însă că datorează o dobândă legală mai mică,

invocând în mod netemeinic și nelegal aplicarea art. 3.3 din Ordonanța nr. 9

din 21 ianuarie 2000 „dobânda legală se stabilește la nivelul de referință a

Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%”, art. 2.2 din aceeași ordonanță,

dobânda convențională nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an; art.

4 „În relațiile de comerț exterior sau în alte relații economice

internaționale, atunci când legea română este aplicabilă și când s-a stipulat

plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an.

Art. 3.3 din O.G. nr.

9/2000, modificată și completată, se referă la stabilirea dobânzii legale „în

toate celelalte cazuri”, nereglementate.

Or, potrivit art. 3.1

și 3.2 din O.G. nr. 9/2000, stabilirea dobânzii în materie comercială este

reglementată de 3.1, fiind stabilită „la nivelul dobânzii de referință a Băncii

Naționale a României”.

Art. 4 din O.G. nr. 9/2000,

modificată și completată, se referă la stabilirea dobânzii în raporturile de

comerț exterior sau în relațiile economice internaționale, ori în cazul în

speță este inaplicabil întrucât privește executarea unor obligații de plată

scadente derivând din derularea și executarea contractului comercial nr. 2225/1996

și constatate printr-un titlu executoriu, respectiv sentința comercială

irevocabilă nr. 51din 30 aprilie 2002.

Art. 2.2 invocat de

apelantul-pârât Municipiul București nu se regăsește în O.G. nr. 9/2000, cu

atât mai mult cu cât, în speță nu se pune problema unei dobânzi convenționale,

întrucât derivă dintr-un titlu executoriu, respectiv sentința comercială

irevocabilă nr. 51 din 30 aprilie 2002.

Toate creanțele

derivând din titlul executoriu - sentința civilă nr. 51 din 30 aprilie 2002

(definitivă și irevocabilă) - sunt generate de neexecutarea culpabilă a

obligațiilor comerciale de către Municipiul București în cadrul contractului de

asociere în participațiune nr. 2225/1996, neexecutare consolidată de instanțele

de judecată, în materie comercială.

Pe cale de

consecință, în virtutea aplicării alin. (2) al art. 1079 C. civ. potrivit

căruia „Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate

de lege” coroborat cu art. 43 C. com. „Datoriile comerciale lichide și

plătibile în bani produc dobândă de drept”, Municipiul București datorează

dobândă pentru sumele neachitate la data exigibilității acestora.

Totodată, în raport

de prevederile alin. (1) ale art. 3 din O.G. nr. 9/2000, modificată și

completată, „Dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul

dobânzii de referință a Băncii Naționale a României”.

Contestarea pentru

prima dată în recurs a raportului de expertiză nu constituie motiv de nelegalitate,

recurentul având posibilitatea efectuării de obiecțiuni, sau să ceară o nouă

expertiză.

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Municipiul București împotriva deciziei nr. 293 din 15

iunie 2010 a Curții de Apel București, secția comercială ca nefondat.

Obligă pârâta la

plata sumei de 24.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.