ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3730/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 aprilie 2009 reclamanta SC M.P.D. SA a chemat în judecată pârâtul Municipiul București prin Primar solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 427.897,38 lei reprezentând dobândă legală datorată și neachitată. În susținerea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 51 din 30 aprilie 2002 învestită cu formulă executorie, pârâtul a fost obligat la plata sumelor de 787.958,00 dolari S.U.A. - reprezentând investiții efectuate aferente locației din șos. Pantelimon; 158.250,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobândă la credit bancar aferent locației din șos.

Pantelimon; 56.831,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobândă la credit bancar aferent locației din Calea Călărașilor; 894.194,00 dolari S.U.A. - reprezentând profit din asocierea în participațiune achitat și nedatorat; 102.318,84 lei cheltuieli de judecată, că pârâtul s-a conformat cu întârziere dispozițiilor acestui titlu executoriu, respectiv la data de 21 aprilie 2008, dată la care executorul judecătoresc a vărsat în patrimoniul reclamantei suma de 2.453.210,55 lei prin virament bancar și că această sumă reprezintă 1/2 din valoarea totală a creanței înscrise în titlu executoriu, valoare achitată de pârât cu întârziere. S-a mai arătat că toate creanțele derivând din titlul executoriu sus-menționat sunt generate de neexecutarea culpabilă a obligațiilor comerciale de către pârât în cadrul contractului de asociere în participațiune nr. 2225/1996, neexecutare consolidată de instanțele de judecată, că în virtutea disp.

art. 1079 alin. (2) C. proc. civ., pârâtul datorează dobândă pentru sumele neachitate la data exigibilității acestora, pentru perioada 10 februarie 2006-21 aprilie 2008 Municipiul București datorând reclamantei, cu titlu de dobândă legală, suma de 427.897,38 lei. Pârâtul Municipiul București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Prin sentința comercială nr. 720 din 1 februarie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea și a obligat pârâtul Municipiul București prin Primar la plata sumei de 427.897,38 lei dobândă legală, precum și la plata sumei de 37.955 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că dobânda legală datorată de pârât față de reclamantă este de 427.897,37 lei, expertul reținând dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 9/2000, potrivit cărora dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., că în condițiile art. 7 C. com. și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 9/2000, reclamanta fiind comerciant, nefiind incidente raporturi de comerț exterior sau relații economice internaționale, nefiind vorba nici de o dobândă stabilită de părți convențional, se aplică dispozițiile art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 9/2000, în speță neimpunându-se reducerea nivelului dobânzii cu 20%. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel, pârâtul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea apelului apelantul a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, că urmare a punerii în executare a sentinței nr. 51 din 30 aprilie 2002, municipalitatea, prin executorul judecătoresc, a achitat suma datorată conform sentinței, că potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%, că susținerile intimatei în sensul că municipalitatea nu și-a îndeplinit atribuțiile sunt contradictorii, întrucât la suma de 158.250,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobânda la credit bancar aferent locației din Șos. Pantelimon, precum și sumei de 56.831,00 dolari S.U.A.

- reprezentând dobândă la credit bancar aferent locației din Calea Călărașilor, intimata a calculat dobândă la dobândă, ceea ce este inadmisibil în raport de dispozițiile Codului Civil, că potrivit art. 2.2 din aceeași Ordonanță dobânda convențională nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an și că obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în aceste condiții este nulă de drept, că în conformitate cu art. 4 din aceeași lege în relațiile de comerț exterior sau economice internaționale este aplicabilă legea română și dacă plata a fost stipulată în monedă străină, dobânda legală va fi de 6 % pe an, astfel că dobânda a fost achitată în întregime având în vedere că la 30 aprilie 2002 cursul dintre dolar și leu a fost diferit față de data achitării de către executorul judecătoresc 21 aprilie 2008 și că în mod greșit instanța de fond a considerat că se aplică dispozițiile art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (4) din O.G.

nr. 9/2000. Răspunzând criticilor formulate de pârât, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 293 din 15 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat. În argumentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 2 din actul normativ menționat, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. De asemenea, art. 5 din O.G. nr. 9/2000 prevede că în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar potrivit art. 9 este nulă de drept în raporturile civile obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile acestei ordonanțe.

Or, în speță, în mod corect instanța de fond a reținut că raporturile juridice dintre părți au natură comercială, că nu sunt incidente raporturi de comerț exterior sau relații economice internaționale și că nu este vorba despre o dobândă stabilită convențional. În altă ordine de idei, susținerile apelantului în sensul că a achitat suma datorată conform sentinței nr. 51 din 30 aprilie 2002 și că instanța de fond a acordat dobândă la dobândă, sunt neprobate. Potrivit art. 1169 C. civ., în procesul civil, cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească.

Prin încheierea de ședință din 22 iunie 2009 instanța de fond a încuviințat la cererea intimatei administrarea probei cu expertiză contabilă, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei la data de 7 decembrie 2009. Cu privire la conținutul raportului de expertiză contabilă, Curtea reține că apelantul, prezent la termenul de judecată din 1 februarie 2010 prin consilier juridic, a menționat că nu formulează obiecțiuni. Așadar, suma la care a fost obligat apelantul prin sentința atacată cu prezentul apel a fost verificată și stabilită de un expert prin raportul de expertiză întocmit în cauză, cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Municipiul București prin Primar, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Se susține că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 1/2000. Se susține că potrivit art. 3 alin. (3) din Ordonanța mai sus arătată dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a B.N.R. diminuat cu 20%. De asemenea se susține că la suma de 158.250,00 dolari S.U.A. reprezentând dobânda la credit bancar aferent locației din Șos. Pantelimon, precum și sumei de 56.831 dolari S.U.A. reprezentând dobânda la credit bancar aferent locației din Calea Călărașilor reclamanta a calculat dobândă la dobândă, ceea ce este inadmisibil potrivit Codului civil. S-a mai reținut că în conformitate cu aceiași lege aplicabilă la art. 4, în relațiile externe sau economice internaționale legea aplicabilă este cea română și dacă plata a fost stipulată în monedă străină dobânda legală va fi de 6% pe an.

Recursul este nefondat. Recurentul recunoaște plata cu întârziere a sumelor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 51 din 30 aprilie 2002, considerând însă că datorează o dobândă legală mai mică, invocând în mod netemeinic și nelegal aplicarea art. 3.3 din Ordonanța nr. 9 din 21 ianuarie 2000 „dobânda legală se stabilește la nivelul de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%”, art. 2.2 din aceeași ordonanță, dobânda convențională nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an; art. 4 „În relațiile de comerț exterior sau în alte relații economice internaționale, atunci când legea română este aplicabilă și când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an.

Art. 3.3 din O.G. nr. 9/2000, modificată și completată, se referă la stabilirea dobânzii legale „în toate celelalte cazuri”, nereglementate. Or, potrivit art. 3.1 și 3.2 din O.G. nr. 9/2000, stabilirea dobânzii în materie comercială este reglementată de 3.1, fiind stabilită „la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României”. Art. 4 din O.G. nr. 9/2000, modificată și completată, se referă la stabilirea dobânzii în raporturile de comerț exterior sau în relațiile economice internaționale, ori în cazul în speță este inaplicabil întrucât privește executarea unor obligații de plată scadente derivând din derularea și executarea contractului comercial nr. 2225/1996 și constatate printr-un titlu executoriu, respectiv sentința comercială irevocabilă nr. 51din 30 aprilie 2002. Art. 2.2 invocat de apelantul-pârât Municipiul București nu se regăsește în O.G.

nr. 9/2000, cu atât mai mult cu cât, în speță nu se pune problema unei dobânzi convenționale, întrucât derivă dintr-un titlu executoriu, respectiv sentința comercială irevocabilă nr. 51 din 30 aprilie 2002. Toate creanțele derivând din titlul executoriu - sentința civilă nr. 51 din 30 aprilie 2002 (definitivă și irevocabilă) - sunt generate de neexecutarea culpabilă a obligațiilor comerciale de către Municipiul București în cadrul contractului de asociere în participațiune nr. 2225/1996, neexecutare consolidată de instanțele de judecată, în materie comercială. Pe cale de consecință, în virtutea aplicării alin. (2) al art. 1079 C. civ. potrivit căruia „Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege” coroborat cu art. 43 C. com.

„Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept”, Municipiul București datorează dobândă pentru sumele neachitate la data exigibilității acestora. Totodată, în raport de prevederile alin. (1) ale art. 3 din O.G. nr. 9/2000, modificată și completată, „Dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României”. Contestarea pentru prima dată în recurs a raportului de expertiză nu constituie motiv de nelegalitate, recurentul având posibilitatea efectuării de obiecțiuni, sau să ceară o nouă expertiză. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București împotriva deciziei nr. 293 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția comercială ca nefondat. Obligă pârâta la plata sumei de 24.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.