ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3425/2013

HOTĂRÂRE
22.10.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3425/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față :

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9524 din

29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în

Dosarul nr. 62980/3/2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată

de reclamanta SC P.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC G.S.G. SRL, fiind

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 226.833,83 lei cu titlu de

preț și suma de 15.152,68 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamanta

susține că a încheiat cu pârâta un contract de prestări-servicii în forma

simplificată a comenzii urmate de executare, calitatea de prestator aparținând

Pegas, iar cea de beneficiar pârâtei General, obiectul acestui contract l-ar fi

constituit înlocuirea instalațiilor de încălzire și de electricitate ale mai

multor unități de învățământ de pe raza sectorului 4 al Municipiului București.

În conformitate

cu prevederile art. 1413 alin. (5) C. civ., instanța a apreciat că General

datorează Pegas suma de 226.833,83 lei, cu titlu de preț al lucrărilor

realizate la Școala Specială cu sediul în București, din sectorul 4, în temeiul

contractului de subantrepriză încheiat în formă simplificată.

Împotriva

acestei sentințe, pârâta SC G.S.G. SRL București a declarat apel.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 373 din 8 octombrie

2012 a respins apelul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București, fiind

obligată apelanta la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli de judecată către

intimată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut din coroborarea înscrisurile privind

situațiile de lucrări înregistrate de către pârâtă și necontestate de aceasta

înaintea declanșării litigiului de față, cu confirmarea de către beneficiar a

executării lucrărilor, că în cauză s-a dovedit atât încheierea contractului în

forma simplificată permisă și uzitată în materie comercială a comenzii urmate

de executare - art. 36 C. com., în vigoare la data executării lucrărilor - cât

și executarea acestuia de către reclamantă.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, pârâta SC G.S.G. SRL București a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe

fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului.

Criticile aduse

deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel a

interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbând astfel

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, având în vedere că nu a

fost analizată îndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimata-reclamantă.

O altă critică

vizează faptul că, intimata-reclamantă SC P.C. SRL nu a probat existența

contractului de prestări-servicii - subantrepriză din 7 noiembrie 2008 și nici

îndeplinirea propriilor obligații.

Mai susține

recurenta că, intimata-reclamantă nu a făcut dovada emiterii facturilor pentru

suma de 226.833,83 lei, pretins a-i fi datorată pentru lucrările executate,

acestea nefiind înregistrate în propria contabilitate, sens în care se

apreciază că nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului solicitat.

Analizând

critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,

înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de

pârâta SC G.S.G. SRL București să fie respins, pentru următoarele considerente

:

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Observând

considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe

care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de

apelată în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi

exercitat în calea respectivă de atac.

Potrivit art.

304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motive de nelegalitate, când instanța interpretând greșit actul

dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia.

Acest motiv de

casare își găsește aplicațiunea numai în cazul în care din probele administrate

în cauză coroborate cu susținerile părților ar rezulta un dubiu asupra

conținutului actului supus judecății iar judecătorii s-ar substitui părților

contractante modificând sau înlocuind clauzele contractuale fie schimbând

natura juridică a actului care a fost încheiat.

Această ipoteză

nu se regăsește în criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel,

câtă vreme din coroborarea înscrisurilor privind situațiile de lucrări

înregistrate de către pârâtă și necontestate de aceasta cu confirmarea de către

beneficiar a executării lucrărilor, se reține încheierea contractului în forma

simplificată și executarea acestuia de către reclamantă, prin efectuarea

lucrărilor menționate și cuprinse în adresa din 24 august 2009, ce poartă

mențiunea confirmării de către beneficiar, precum și cuantumul valorii acestor

lucrări.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al

hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

În argumentarea

acestui motiv de recurs, recurenta consideră că instanța de apel a pronunțat o

hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada

emiterii facturilor pentru suma de 226.833,83 lei, pretins a-i fi datorată

pentru lucrările executate.

Din această

perspectivă critica recurentei se constată a fi nefondată, având în vedere că

prin adresa din 24 august 2009 se menționează confirmarea executării lucrărilor,

aspect din care rezultă că beneficiarul final al lucrărilor contractate de

reclamantă și pârâtă, prin contractul de subantrepriză a atestat executarea

acestor lucrări, iar din corespondența depusă la dosar, rezultă că reclamanta a

comunicat pârâtei de fiecare dată situațiile de lucrări, confirmate ulterior de

beneficiar ca fiind executate, situații care nu au fost contestate expres de

către pârâtă.

În acest

context, trebuie reținută precizarea că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. vizează aplicarea greșită a legii de către instanțele anterioare

rezultată din nesocotirea unor norme de drept substanțial, iar în speța de față

o astfel de regulă nu a fost încălcată, întrucât nu s-au făcut astfel de

apărări în fața instanțelor devolutive.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București, pe

care o va obliga, potrivit art. 274 din același cod, să-i achite

intimatei-reclamante SC P.C. SRL București suma de 5.000 lei cheltuieli de

judecată, conform facturii aflate la fila 18 din dosarul de recurs,

reprezentând onorariu de avocat.

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București împotriva Deciziei

civile nr. 373 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă.

Obligă

recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL București să-i achite intimatei-reclamante SC

P.C. SRL București suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 octombrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-04-06
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2017
garanție la plata tuturor sumelor la care ar fi obligată PMB. Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 2346 din 11 mai 2015 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul
ÎCCJ 2011-11-03
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3439/2011
ă de energie garantată în conformitate cu art. 12 din contract este de 65.000 Gcal. Răspunzând criticilor formulate în motivele de apel de către pârât, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială prin Decizia nr. 184 din 20 aprilie 20
ÎCCJ 2014-09-25
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2720/2014
de cheltuieli de judecată a pârâtei a fost admisă în parte, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 10.200 lei, 1.300 lei onorariu expert tehnic desemnat, 3.000 lei onorariu expert contabil desemnat, 2.600 lei onorariu expert tehnic par
ÎCCJ 2014-02-14
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 556/2014
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 iulie 2010, pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, reclamanta SC T.M. SA București, prin administrator judiciar A.L. IPURL, a ch
ÎCCJ 2013-10-10
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3195/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 4113 din 30 martie 2012, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta
Sursă