ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3425/2013

Asupra recursului de față : Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9524 din 29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 62980/3/2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC P.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC G.S.G. SRL, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 226.833,83 lei cu titlu de preț și suma de 15.152,68 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Reclamanta susține că a încheiat cu pârâta un contract de prestări-servicii în forma simplificată a comenzii urmate de executare, calitatea de prestator aparținând Pegas, iar cea de beneficiar pârâtei General, obiectul acestui contract l-ar fi constituit înlocuirea instalațiilor de încălzire și de electricitate ale mai multor unități de învățământ de pe raza sectorului 4 al Municipiului București.

În conformitate cu prevederile art. 1413 alin. (5) C. civ., instanța a apreciat că General datorează Pegas suma de 226.833,83 lei, cu titlu de preț al lucrărilor realizate la Școala Specială cu sediul în București, din sectorul 4, în temeiul contractului de subantrepriză încheiat în formă simplificată. Împotriva acestei sentințe, pârâta SC G.S.G. SRL București a declarat apel. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 373 din 8 octombrie 2012 a respins apelul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București, fiind obligată apelanta la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut din coroborarea înscrisurile privind situațiile de lucrări înregistrate de către pârâtă și necontestate de aceasta înaintea declanșării litigiului de față, cu confirmarea de către beneficiar a executării lucrărilor, că în cauză s-a dovedit atât încheierea contractului în forma simplificată permisă și uzitată în materie comercială a comenzii urmate de executare - art. 36 C. com., în vigoare la data executării lucrărilor - cât și executarea acestuia de către reclamantă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC G.S.G. SRL București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului.

Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbând astfel înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, având în vedere că nu a fost analizată îndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimata-reclamantă. O altă critică vizează faptul că, intimata-reclamantă SC P.C. SRL nu a probat existența contractului de prestări-servicii - subantrepriză din 7 noiembrie 2008 și nici îndeplinirea propriilor obligații. Mai susține recurenta că, intimata-reclamantă nu a făcut dovada emiterii facturilor pentru suma de 226.833,83 lei, pretins a-i fi datorată pentru lucrările executate, acestea nefiind înregistrate în propria contabilitate, sens în care se apreciază că nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului solicitat.

Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București să fie respins, pentru următoarele considerente : Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.

Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Acest motiv de casare își găsește aplicațiunea numai în cazul în care din probele administrate în cauză coroborate cu susținerile părților ar rezulta un dubiu asupra conținutului actului supus judecății iar judecătorii s-ar substitui părților contractante modificând sau înlocuind clauzele contractuale fie schimbând natura juridică a actului care a fost încheiat.

Această ipoteză nu se regăsește în criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel, câtă vreme din coroborarea înscrisurilor privind situațiile de lucrări înregistrate de către pârâtă și necontestate de aceasta cu confirmarea de către beneficiar a executării lucrărilor, se reține încheierea contractului în forma simplificată și executarea acestuia de către reclamantă, prin efectuarea lucrărilor menționate și cuprinse în adresa din 24 august 2009, ce poartă mențiunea confirmării de către beneficiar, precum și cuantumul valorii acestor lucrări. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada emiterii facturilor pentru suma de 226.833,83 lei, pretins a-i fi datorată pentru lucrările executate. Din această perspectivă critica recurentei se constată a fi nefondată, având în vedere că prin adresa din 24 august 2009 se menționează confirmarea executării lucrărilor, aspect din care rezultă că beneficiarul final al lucrărilor contractate de reclamantă și pârâtă, prin contractul de subantrepriză a atestat executarea acestor lucrări, iar din corespondența depusă la dosar, rezultă că reclamanta a comunicat pârâtei de fiecare dată situațiile de lucrări, confirmate ulterior de beneficiar ca fiind executate, situații care nu au fost contestate expres de către pârâtă.

În acest context, trebuie reținută precizarea că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează aplicarea greșită a legii de către instanțele anterioare rezultată din nesocotirea unor norme de drept substanțial, iar în speța de față o astfel de regulă nu a fost încălcată, întrucât nu s-au făcut astfel de apărări în fața instanțelor devolutive. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București, pe care o va obliga, potrivit art. 274 din același cod, să-i achite intimatei-reclamante SC P.C. SRL București suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată, conform facturii aflate la fila 18 din dosarul de recurs, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 373 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL București să-i achite intimatei-reclamante SC P.C. SRL București suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2013.