ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3425/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3425/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față :
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9524 din
29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în
Dosarul nr. 62980/3/2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată
de reclamanta SC P.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC G.S.G. SRL, fiind
obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 226.833,83 lei cu titlu de
preț și suma de 15.152,68 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanta
susține că a încheiat cu pârâta un contract de prestări-servicii în forma
simplificată a comenzii urmate de executare, calitatea de prestator aparținând
Pegas, iar cea de beneficiar pârâtei General, obiectul acestui contract l-ar fi
constituit înlocuirea instalațiilor de încălzire și de electricitate ale mai
multor unități de învățământ de pe raza sectorului 4 al Municipiului București.
În conformitate
cu prevederile art. 1413 alin. (5) C. civ., instanța a apreciat că General
datorează Pegas suma de 226.833,83 lei, cu titlu de preț al lucrărilor
realizate la Școala Specială cu sediul în București, din sectorul 4, în temeiul
contractului de subantrepriză încheiat în formă simplificată.
Împotriva
acestei sentințe, pârâta SC G.S.G. SRL București a declarat apel.
Curtea de Apel
București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 373 din 8 octombrie
2012 a respins apelul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București, fiind
obligată apelanta la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli de judecată către
intimată.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut din coroborarea înscrisurile privind
situațiile de lucrări înregistrate de către pârâtă și necontestate de aceasta
înaintea declanșării litigiului de față, cu confirmarea de către beneficiar a
executării lucrărilor, că în cauză s-a dovedit atât încheierea contractului în
forma simplificată permisă și uzitată în materie comercială a comenzii urmate
de executare - art. 36 C. com., în vigoare la data executării lucrărilor - cât
și executarea acestuia de către reclamantă.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, pârâta SC G.S.G. SRL București a declarat
recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,
solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe
fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului.
Criticile aduse
deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel a
interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbând astfel
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, având în vedere că nu a
fost analizată îndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimata-reclamantă.
O altă critică
vizează faptul că, intimata-reclamantă SC P.C. SRL nu a probat existența
contractului de prestări-servicii - subantrepriză din 7 noiembrie 2008 și nici
îndeplinirea propriilor obligații.
Mai susține
recurenta că, intimata-reclamantă nu a făcut dovada emiterii facturilor pentru
suma de 226.833,83 lei, pretins a-i fi datorată pentru lucrările executate,
acestea nefiind înregistrate în propria contabilitate, sens în care se
apreciază că nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului solicitat.
Analizând
critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,
înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de
pârâta SC G.S.G. SRL București să fie respins, pentru următoarele considerente
:
Motivul
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive
contradictorii ori străine de natura pricinii.
Observând
considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe
care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de
apelată în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi
exercitat în calea respectivă de atac.
Potrivit art.
304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere
numai pentru motive de nelegalitate, când instanța interpretând greșit actul
dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic
al acestuia.
Acest motiv de
casare își găsește aplicațiunea numai în cazul în care din probele administrate
în cauză coroborate cu susținerile părților ar rezulta un dubiu asupra
conținutului actului supus judecății iar judecătorii s-ar substitui părților
contractante modificând sau înlocuind clauzele contractuale fie schimbând
natura juridică a actului care a fost încheiat.
Această ipoteză
nu se regăsește în criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel,
câtă vreme din coroborarea înscrisurilor privind situațiile de lucrări
înregistrate de către pârâtă și necontestate de aceasta cu confirmarea de către
beneficiar a executării lucrărilor, se reține încheierea contractului în forma
simplificată și executarea acestuia de către reclamantă, prin efectuarea
lucrărilor menționate și cuprinse în adresa din 24 august 2009, ce poartă
mențiunea confirmării de către beneficiar, precum și cuantumul valorii acestor
lucrări.
Motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al
hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
În argumentarea
acestui motiv de recurs, recurenta consideră că instanța de apel a pronunțat o
hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada
emiterii facturilor pentru suma de 226.833,83 lei, pretins a-i fi datorată
pentru lucrările executate.
Din această
perspectivă critica recurentei se constată a fi nefondată, având în vedere că
prin adresa din 24 august 2009 se menționează confirmarea executării lucrărilor,
aspect din care rezultă că beneficiarul final al lucrărilor contractate de
reclamantă și pârâtă, prin contractul de subantrepriză a atestat executarea
acestor lucrări, iar din corespondența depusă la dosar, rezultă că reclamanta a
comunicat pârâtei de fiecare dată situațiile de lucrări, confirmate ulterior de
beneficiar ca fiind executate, situații care nu au fost contestate expres de
către pârâtă.
În acest
context, trebuie reținută precizarea că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. vizează aplicarea greșită a legii de către instanțele anterioare
rezultată din nesocotirea unor norme de drept substanțial, iar în speța de față
o astfel de regulă nu a fost încălcată, întrucât nu s-au făcut astfel de
apărări în fața instanțelor devolutive.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va
respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București, pe
care o va obliga, potrivit art. 274 din același cod, să-i achite
intimatei-reclamante SC P.C. SRL București suma de 5.000 lei cheltuieli de
judecată, conform facturii aflate la fila 18 din dosarul de recurs,
reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de pârâta SC G.S.G. SRL București împotriva Deciziei
civile nr. 373 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a V-a civilă.
Obligă
recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL București să-i achite intimatei-reclamante SC
P.C. SRL București suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 22 octombrie 2013.