ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3178/2013

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, reclamantul C.M., în

contradictoriu cu pârâții R.Ș., Instituția Prefectului județului Vaslui prin S.P.C.R.P.C.Î.V.

și Primăria Banca, județul Vaslui a solicitat obligarea pârâtului R.Ș. la

radierea de pe numele reclamantului și înmatricularea pe numele acestuia a

autoturismului, iar în caz de neconformare să fie autorizat reclamantul să

efectueze radierea în baza hotărârii judecătorești.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că la data de 14 octombrie 2012, a vândut autovehicolul sus menționat

pârâtului și având în vedere că acesta nu a solicitat radierea acestuia de pe

numele reclamantului și înmatricularea pe numele său a fost nevoit să plătescă

în continuare impozitul aferent acestuia precum și amenzi contravenționale.

Instanța a invocat din oficiu excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bârlad.

Prin sentința civilă nr. 967 din data

de 8 aprilie 2013, Judecătoria Bârlad a declinat competența soluționării cauzei

în favoarea Judecătoriei Gheorghieni, reținând că întrucât Instituția

Prefectului județului Vaslui prin S.P.C.R.P.C.Î.V. și Primăria Banca nu au

calitate proceduală pasivă, în speță sunt incidente prevederile art. 5 C. proc.

civ.

Prin sentința civilă nr. 704 din data

de 30 mai 2013 Judecătoria Gheorghieni a admis excepția necompetenței

teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad reținând că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 9 C. proc. civ. conform cărora cererea îndreptată împotriva mai

multor pârâți, poate fi făcută la instanța competentă, pentru oricare dintre

iar conform art. 12 din același act normativ, reclamantul are alegerea între

mai multe instanțe competente.

A mai reținut Judecătoria Gheorghieni

că fiind vorba despre o competență relativă, excepția poate fi invocată numai

de pârât și numai până la prima zi de înfățișare.

În raport de dispozițiile art. 20 - 22

C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus

înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ.,

va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei

cereri în favoarea Judecătoriei Bârlad, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia

competenței teritoriale, pentru situația în care pârâta este persoană juridică

este înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea se face

la instanța sediului principal al acesteia iar pentru situația în care pârât

este o persoană fizică în art. 5 din același act normativ conform căruia cerea

se face la instanța domiciliului pârâtului.

Regula înscrisă în art. 5 și 7 C.

proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să

stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Totodată, părțile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă

instanță.

Sunt însă situații în care legea

stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât pe lângă instanța

de la domiciliul/sediul principal al pârâtului mai sunt competente și alte

instanțe.

Astfel, art. 9 C. proc. civ. dispune

că atunci când cererea este îndreptată împotriva mai multor pârâți, competența

teritorială aparține oricăreia dintre instanțele de domiciliu ale pârâților.

În conformitate cu prevederile art. 12

din același act normativ, în toate cazurile de competență teritorială

alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține

reclamantului.

Odată ce reclamantul a introdus

cererea la una dintre instanțele competente potrivit legii acesta nu mai poate

reveni asupra ei, instanța sesizată devenind competentă să soluționeze

litigiul, iar pârâtul nu poate cere declinarea competenței și nici instanța nu

o poate dispune din oficiu.

Chiar și în situația în care se

constată că reclamantul a introdus în cauză pârâți fără calitate procesuală

pasivă, fiind vorba despre o competență cu caracter relativ, instanța nu poate

să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială aceasta putând fi

invocată numai de pârât și numai până la prima zi de înfățișare

Având în vedere cele de mai sus,

Înalta Curte constată că Judecătoria Gheorghieni a apreciat in mod corect

situația de fapt si de drept reținând că întrucât pârâtul nu a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bârlad până la prima zi de înfățișare,

instanța nu putea din oficiu să invoce această excepție și să decline

competența în favoarea Judecătoriei Gheorghieni.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport

de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 octombrie 2013.