ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6459/2012

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Bârlad sub nr. 4522/189/2011, petenta SC R. SRL, în contradictoriu cu intimata Autoritatea

Rutieră Română - Agenția Vaslui, a formulat plângere împotriva procesului-verbal

de contravenție din 03 august 2012, solicitând anularea acestuia sau înlocuirea

sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii,

petenta a arătat că au fost respectate prevederile art. 8 alin. (1) pct. 31 din

O.G. nr. 37/2007 întrucât conducătorul auto nu a condus, în cele 28 de zile anterioare

controlului, autotractorul cu nr. de înmatriculare (utilizat de către petentă și

controlat de intimată), acesta fiind și motivul pentru care nu s-a putut prezenta

diagrama pentru perioada anterioară controlului.

În drept, plângerea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

Prin sentința civilă

nr. 3421 din 13 decembrie 2011, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a judecării

cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, reținând că instanța competentă să judece

plângerea este cea de la sediul social al petentei, care este în municipiul Galați.

La rândul său, Judecătoria

Galați s-a declarat necompetentă teritorial să soluționeze cauza și, prin

sentința civilă nr. 4495 din 02 mai 2012

, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că

plângerea împotriva procesului-verbal

de contravenție se soluționează, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, de judecătoria în a cărei rază teritorială

a fost săvârșită contravenția.

Cum locul săvârșirii faptelor

contravenționale, constatate prin procesul-verbal contestat în speță, este în localitatea

Bârlad, competentă teritorial să judece cauza este Judecătoria Bârlad.

Ivindu-se conflict negativ

de competență între două instanțe care nu se găsesc în circumscripția aceleiași

Curți de apel, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cauza a

fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a decide.

Înalta Curte constată

că Judecătoria Bârlad este competentă să soluționeze cauza de față, pentru următoarele

argumente:

Prin procesul-verbal contestat

petenta a fost sancționată contravențional la oprirea în trafic pe DN24, km 65,

în localitatea Bârlad pentru săvârșirea a două fapte, prima prevăzută de art. 8

alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 pentru că nu a prezentat în trafic numărul

necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate

cu imprimata tahografului digital, iar cea de-a doua prevăzută de art. 58 lit.

m) din O.U.G. nr. 109/2005 pentru utilizarea ca operator de transport a unui conducător

auto fără contract de muncă.

Întrucât actele normative

în baza cărora a fost sancționată petenta nu cuprind dispoziții proprii privitoare

la competența instanțelor care soluționează contestațiile formulate împotriva procesului-verbal

de contravenție, sunt aplicabile dispozițiile legii generale în materie de contravenții,

respectiv, dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție

împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția.

În ceea ce privește definirea

locului săvârșirii contravenției, se constată că, în speță, sediul operatorului

de transport nu are nicio relevanță, pentru că ceea ce interesează este actul material

comis (sau omis) și locul în care acesta și-a produs efectele.

În legătură cu prima faptă

pentru care petenta a fost sancționată contravențional, O.G. nr. 37/2007 stabilește

regulile de

utilizare

a aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor

de odihnă ale conducătorilor auto (tahografe sau tahografe digitale), controlul

respectării acestor reguli prevăzându-se a se desfășura atât în trafic, cât și la

sediile întreprinderilor și operatorilor de transport rutier (art. 4 din ordonanță).

Rezultă că este posibilă

săvârșirea contravenției decurgând din nerespectarea prevederilor actului normativ

fie în trafic, fie la sediul

întreprinderii sau al

operatorului de transport, în funcție de locul

efectuării controlului privind utilizarea aparatelor respective.

Fapta pentru care a fost

aplicată sancțiunea contravențională în cauză, constând în neprezentarea în trafic

a documentelor anume prevăzute de legiuitor, în directă legătură cu utilizarea

tahografelor sau a tahografelor

digitale, a fost depistată în urma controlului efectuat în trafic, astfel încât

locul săvârșirii contravenției coincide cu locul din trafic în care s-a efectuat

controlul respectării regulilor prevăzute de

O.G. nr. 37/2007 și s-a constatat neîndeplinirea

condițiilor legale, situat, în speță, în raza Judecătoriei Bârlad.

În legătură cu cea de-a

doua faptă, nici în acest caz instanța competentă a soluționa contestația formulată

împotriva procesului-verbal de contravenție nu este determinată de locul unde se

află sediul angajatorului, pe motiv că acestuia îi revine obligația de a încheia

contractul individual de muncă, iar încheierea contractului de muncă se face la

sediul său. Contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de

muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci folosirea muncii fără existența

unui astfel de contract, astfel cum rezultă din art. 58 lit. m) din O.U.G. nr.

109/2005, pe temeiul căruia a fost aplicată sancțiunea contravențională.

Cum folosirea muncii fără

forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute

în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește

munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul

unde a fost depistată persoana prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.

Reținând contrariul ar

însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului,

lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie

obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație

care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca

fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora în afara condițiilor

impuse de lege.

Prin urmare, obiectul

contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului

de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci

dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau

folosite la muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a

existenței contractului de muncă.

În consecință, dat fiind

faptul că petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea unor obligații

ale utilizatorilor de autovehicole de transport la oprirea în trafic în localitatea

Bârlad, acesta este locul săvârșirii contravenției.

Prin urmare, competența

teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, conform art. 20 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Bârlad,

în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 19 octombrie 2012.