ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3369/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 9 octombrie 2012 contestatoarea SC R. SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție întocmit la data de 27 septembrie 2012 de către Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat un autoturism ce îi aparținea a fost oprit în localitatea Tătarani județul Vâlcea, constatându-se omisiunea societății petente de a transmite Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier în format electronic situația șoferilor angajați. Prin sentința nr. 1617 din 14 februarie 2013 Judecătoria Slatina a admis excepția de necompetența teritorială invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competența de soluționare a cauzei.

În motivare, judecătoria a reținut că instanța competentă să judece plângerile contravenționale este cea în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, conform art. 32 alin. (2) O.G. nr. 2/2001. Prin încheierea nr. 3801 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost admisă necompetența teritorială, a fost declinată competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Slatina, s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competența de a soluționa plângerea contravențională revine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârșită contravenția.

În speță, nerespectarea obligației operatorului de transport rutier de a transmite Autorității Române Rutiere situația conducătorilor auto este o contravenție care s-a consumat la sediul petentei. Asupra conflictului de competență de față, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, acest text de lege instituind o normă de competență teritorială exclusivă. În speță, contravenția a constat în necomunicarea datelor către Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier.

Această obligație, de a transmite situația șoferilor angajați în format electronic autorităților rutiere revine petentei și se realizează la sediul social al societății, care este locul săvârșirii contravenției. Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la sediul social al contestatoarei, respectiv Judecătoria Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Slatina. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013.