ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3369/2013

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Slatina la data de 9 octombrie 2012 contestatoarea SC R. SRL a formulat plângere

împotriva procesului verbal de contravenție întocmit la data de 27 septembrie 2012

de către Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier.

În motivarea cererii, contestatoarea a

arătat un autoturism ce îi aparținea a fost oprit în localitatea Tătarani județul

Vâlcea, constatându-se omisiunea societății petente de a transmite Inspectoratul

de Stat pentru Control în Transportul Rutier în format electronic situația șoferilor

angajați.

Prin sentința nr. 1617 din 14

februarie 2013 Judecătoria Slatina a admis excepția de necompetența teritorială

invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competența

de soluționare a cauzei.

În motivare, judecătoria a reținut că instanța

competentă să judece plângerile contravenționale este cea în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția, conform art. 32 alin. (2) O.G. nr. 2/2001.

Prin încheierea nr. 3801 din 12

aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost admisă necompetența

teritorială, a fost declinată competența de soluționare a plângerii contravenționale

în favoarea Judecătoriei Slatina, s-a constatat ivit conflict negativ de competență

și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competența de a soluționa plângerea

contravențională revine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârșită contravenția.

În speță, nerespectarea obligației operatorului

de transport rutier de a transmite Autorității Române Rutiere situația conducătorilor

auto este o contravenție care s-a consumat la sediul petentei.

Asupra conflictului de competență de față,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, plângerea formulată împotriva procesului

verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială

a fost săvârșită contravenția, acest text de lege instituind o normă de competență

teritorială exclusivă.

În speță, contravenția a constat în necomunicarea

datelor către Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier.

Această obligație, de a transmite situația

șoferilor angajați în format electronic autorităților rutiere revine petentei și

se realizează la sediul social al societății, care este locul săvârșirii contravenției.

Față de cele arătate mai sus, Înalta

Curte constată că instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

sediul social al contestatoarei, respectiv Judecătoria Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare în

favoarea Judecătoriei Slatina.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

iunie 2013.