ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3933/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 2 august 2012, SC T.S.U. SRL a solicitat anularea procesului verbal din 26 iulie 2012 încheiat de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTIR București, precum și a sancțiunii aplicată prin acesta. Judecătoria Slatina, Secția civilă, prin sentința civilă nr. 3647 din 2 aprilie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. S-a reținut că prin procesul verbal a cărui anulare se solicită, societatea a fost sancționată contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 29 din H.G.

nr. 69/2012. În raport de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere că din procesul verbal contestat rezultă că locul săvârșirii contravenției a fost în localitatea Bacău, s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Bacău. Judecătoria Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4492 din 4 iunie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță, a declinat în favoarea Judecătoriei Slatina competența teritorială de soluționare a cauzei și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia. S-a constatat că fapta reținută în sarcina societății drept contravenție constă în utilizarea de către operatorul de transport rutier a unui conducător auto fără contract individual de muncă.

S-a apreciat că nu are relevanță locul unde a fost constatată fapta, ci locul unde a fost săvârșită, respectiv sediul societății care este în localitatea Sârbii Măgura, Județul Olt, deoarece neîndeplinirea obligației, respectiv cea privind încheierea contractului individual de muncă, nu poate fi săvârșită decât la sediul societății. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Bacău, în considerarea argumentelor ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează „locul săvârșirii contravenției” reglementat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii acesteia.

Contravenția în raport de care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 3 pct. 29 din H.G. nr. 69/2012 și constă în utilizarea de către operatorul de transport rutier a unui conducător auto fără contract individual de muncă. Prin urmare, contravenția are ca element material folosirea muncii fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde a fost depistată persoana prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.

Reținând contrariul ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora. Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului cât și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.

În consecință, dat fiind faptul că petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea unor obligații ale utilizatorilor de autovehicule de transport la oprirea în trafic în localitatea Bacău, acesta este locul săvârșirii contravenției. Prin urmare competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 20 C. proc. civ. aparține Judecătoriei Bacău, în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2013.