ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3933/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Slatina la data de 2 august 2012, SC T.S.U. SRL a solicitat anularea procesului

verbal din 26 iulie 2012 încheiat de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul

în Transportul Rutier ISCTIR București, precum și a sancțiunii aplicată prin acesta.

Judecătoria Slatina, Secția

civilă, prin sentința civilă nr. 3647 din 2 aprilie 2013 a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Bacău.

S-a reținut că prin procesul

verbal a cărui anulare se solicită, societatea a fost sancționată contravențional

pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 29 din H.G. nr. 69/2012.

În raport de dispozițiile

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere că din procesul verbal

contestat rezultă că locul săvârșirii contravenției a fost în localitatea Bacău,

s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Bacău.

Judecătoria Bacău, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 4492 din 4 iunie 2013 a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu de instanță, a declinat în favoarea Judecătoriei

Slatina competența teritorială de soluționare a cauzei și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru soluționarea acestuia.

S-a constatat că fapta

reținută în sarcina societății drept contravenție constă în utilizarea de către

operatorul de transport rutier a unui conducător auto fără contract individual de

muncă.

S-a apreciat că nu are

relevanță locul unde a fost constatată fapta, ci locul unde a fost săvârșită, respectiv

sediul societății care este în localitatea Sârbii Măgura, Județul Olt, deoarece

neîndeplinirea obligației, respectiv cea privind încheierea contractului individual

de muncă, nu poate fi săvârșită decât la sediul societății.

Regulatorul de competență

urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Bacău, în considerarea argumentelor

ce succed.

În stabilirea instanței

competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează „locul săvârșirii contravenției” reglementat de

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conținutului

contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii acesteia.

Contravenția în raport

de care se dispută competența teritorială este cea prevăzută de art. 3 pct. 29 din

H.G. nr. 69/2012 și constă în utilizarea de către operatorul de transport rutier

a unui conducător auto fără contract individual de muncă.

Prin urmare, contravenția

are ca element material folosirea muncii fără existența unui astfel de contract.

Cum folosirea muncii fără forme legale constă în acțiunea imputată angajatorului,

care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției

este locul unde a fost depistată persoana prestând munca în afara condițiilor impuse

de lege.

Reținând contrariul ar

însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului,

lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie

obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație

care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca

fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora.

Prin urmare, obiectul

contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului

de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului cât și oriunde, ci

dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau

folosite la muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a

existenței contractului de muncă.

În consecință, dat fiind

faptul că petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea unor obligații

ale utilizatorilor de autovehicule de transport la oprirea în trafic în localitatea

Bacău, acesta este locul săvârșirii contravenției.

Prin urmare competența

teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, conform art. 20 C. proc. civ. aparține Judecătoriei Bacău,

în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie

2013.