ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1996/2013

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba lulia la data de 30 iulie 2012 contestatoarea

SC S. SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție întocmit

la data de 4 iulie 2012 de către Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul

Rutier.

În motivarea cererii, contestatoarea a

arătat că în data de 14 martie 2012 un autoturism ce îi aparținea a fost oprit în

localitatea L. județul Alba, constatându-se omisiunea societății petente de a transmite

Autorității Rutiere Române situația șoferilor angajați, în format electronic.

Prin sentința nr. 4347 din 25

octombrie 2012 Judecătoria Alba lulia a admis excepția de necompetența teritorială

invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Năsăud competența de

soluționare a cauzei.

În motivare, judecătoria a reținut că fapta

contravențională este prevăzută de H.G. nr. 69/2012, iar instanța competentă să

judece plângerile contravenționale formulate în acest temei este cea în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția, conform art 32 alin. (2) O.G. nr.

2/2001.

Instanța a mai arătat și că obligația de

a transmite în format electronic la Autoritatea Rutieră Română situația conducătorilor

auto revine operatorului de transport, respectiv petentei SC S. SRL, al cărei sediu

este în localitatea C. județul Bistrița Năsăud.

Așa fiind, fapta contravențională a fost

săvârșită la sediul societății, iar nu în trafic, ceea ce atrage competența judecătoriei

Năsăud.

Prin încheierea nr. 55 din 16 ianuarie

2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud a fost admisă necompetența teritorială a judecătoriei

Năsăud, a fost declinată competența de soluționare a plângerii contravenționale

în favoarea judecătoriei Alba Iulia, s-a constatat ivit conflict negativ de competență

și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de casație și Justiție pentru

soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competența de a soluționa plângerea

contravențională revine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârșită contravenția.

În speță, nerespectarea obligației operatorului

de transport rutier de a transmite Autorității Române Rutiere situația conducătorilor

auto este o contravenție prin omisiune, comisă în formă continuată, care se epuizează

în momentul constatării. Așa cum se arată în procesul verbal contestat, fapta a

fost constatată în localitatea L. județul Alba.

Pentru a decide astfel s-a reținut că,

prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta cu sediul în localitatea

C. județul Bistrița Năsăud a fost sancționată contravențional, constatându-se omisiunea

societății petente de a transmite Autorității Rutiere Române situația șoferilor

angajați, în format electronic.

Asupra conflictului de competență de față,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, plângerea formulată împotriva procesului

verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială

a fost săvârșită contravenția, acest text de lege instituind o normă de competență

teritorială exclusivă.

În speță, contravenția a constat în necomunicarea

datelor solicitate de poliția română.

Această obligație, de a transmite situația

șoferilor angajați în format electronic Autorității Rutiere Române revine petentei

și se realizează la sediul social al societății, care este locul săvârșirii contravenției.

Față de cele arătate mai sus, Înalta

Curte constată că instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

sediul social al contestatoarei, respectiv Judecătoria Năsăud..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013.