ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1996/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba lulia la data de 30 iulie 2012 contestatoarea SC S. SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție întocmit la data de 4 iulie 2012 de către Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în data de 14 martie 2012 un autoturism ce îi aparținea a fost oprit în localitatea L. județul Alba, constatându-se omisiunea societății petente de a transmite Autorității Rutiere Române situația șoferilor angajați, în format electronic. Prin sentința nr. 4347 din 25 octombrie 2012 Judecătoria Alba lulia a admis excepția de necompetența teritorială invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Năsăud competența de soluționare a cauzei.

În motivare, judecătoria a reținut că fapta contravențională este prevăzută de H.G. nr. 69/2012, iar instanța competentă să judece plângerile contravenționale formulate în acest temei este cea în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, conform art 32 alin. (2) O.G. nr. 2/2001. Instanța a mai arătat și că obligația de a transmite în format electronic la Autoritatea Rutieră Română situația conducătorilor auto revine operatorului de transport, respectiv petentei SC S. SRL, al cărei sediu este în localitatea C. județul Bistrița Năsăud. Așa fiind, fapta contravențională a fost săvârșită la sediul societății, iar nu în trafic, ceea ce atrage competența judecătoriei Năsăud.

Prin încheierea nr. 55 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud a fost admisă necompetența teritorială a judecătoriei Năsăud, a fost declinată competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea judecătoriei Alba Iulia, s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competența de a soluționa plângerea contravențională revine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârșită contravenția. În speță, nerespectarea obligației operatorului de transport rutier de a transmite Autorității Române Rutiere situația conducătorilor auto este o contravenție prin omisiune, comisă în formă continuată, care se epuizează în momentul constatării.

Așa cum se arată în procesul verbal contestat, fapta a fost constatată în localitatea L. județul Alba. Pentru a decide astfel s-a reținut că, prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta cu sediul în localitatea C. județul Bistrița Năsăud a fost sancționată contravențional, constatându-se omisiunea societății petente de a transmite Autorității Rutiere Române situația șoferilor angajați, în format electronic. Asupra conflictului de competență de față, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, acest text de lege instituind o normă de competență teritorială exclusivă.

În speță, contravenția a constat în necomunicarea datelor solicitate de poliția română. Această obligație, de a transmite situația șoferilor angajați în format electronic Autorității Rutiere Române revine petentei și se realizează la sediul social al societății, care este locul săvârșirii contravenției. Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la sediul social al contestatoarei, respectiv Judecătoria Năsăud..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013.