ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2999/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Decizia nr. 20 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse, ca nefondate, cererile de completare, îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv, în decizia nr. 5 din 01 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulate de petentul B.I., în contradictoriu cu intimata B.C.R. SA - Sucursala Botoșani.

În motivarea hotărârii, cu privire la cererea de îndreptare a erorilor materiale, Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență, că aspectele invocate de către petent nu pot fi subsumate unor erori propriu-zise, în condițiile în care legea aplicabilă, situația de fapt sau calitatea unei persoane sunt aspecte ce pot influența pe ansamblu soluția pronunțată, urmând astfel a fi avute în vedere de către instanța de apel. Cererea de lămurire a dispozitivului a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât din cuprinsul acesteia reiese în mod clar faptul că instanța a apreciat cererea de revizuire ca inadmisibilă tocmai datorită excepției lipsei calității procesuale active a revizuientului, astfel încât nu se poate pretinde că nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.

În ceea ce privește susținerea petentului vizând împrejurarea că instanța de apel ar fi omis să analizeze și să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat, Curtea de Apel Suceava a reținut că susținerile petentului cu ocazia dezbaterilor se puteau circumscrie eventual unei existențe a puterii de lucru judecat, asupra căreia instanța nu avea obligația de a se pronunța distinct, ci doar a o aprecia prin raportare la hotărârile depuse, sens în care a și procedat. Împotriva acestei decizii, petentul B.I. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în motivare, recurentul critică hotărârea atacată susținând, în esență, că, în dispozitivul deciziei recurate, în penultimul alineat este consemnat „cu drept de recurs", fără să se prevadă și termenul în care se poate exercita calea de atac a recursului, astfel cum prevăd imperativ dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. Intimata B.C.R. SA - Sucursala Botoșani nu a formulat întâmpinare. Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Potrivit prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să menționeze, între altele, și calea de atac împotriva acelei hotărâri, precum și termenul în care acea cale de atac poate fi exercitată de către partea interesată. Această menționare își are justificarea în intenția legiuitorului de a asigura informarea părților cu privire la mijloacele procedurale de realizare a controlului judiciar.

Contrar susținerilor recurentului, omisiunea menționării termenului în care se poate exercita calea de atac nu conduce la nulitatea hotărârii, în condițiile în care, având în vedere principiul nemo ignorare legem censetur, părțile nu se pot prevala de necunoașterea legii care stipulează expres calea de atac și termenul de exercitare a acesteia. Prin urmare, recurentul nu poate pretinde că, prin lipsa mențiunii termenului în care se poate exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei care, de altfel, formează obiectul prezentului control de legalitate, i s-a produs o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pentru a putea fi incidente prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

invocate. De altfel, lipsa mențiunii de care se prevalează recurentul este incompatibilă cu sancțiunea nulității, reprezentând cel mult o simplă omisiune, potențial rectificabiiă prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 20 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 20 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013.