ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2999/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 20 din 11

aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, au fost respinse, ca nefondate, cererile de

completare, îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv, în decizia nr. 5

din 01 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulate de petentul B.I., în

contradictoriu cu intimata B.C.R. SA - Sucursala Botoșani.

În motivarea

hotărârii, cu privire la cererea de îndreptare a erorilor materiale, Curtea de

Apel Suceava a reținut, în esență, că aspectele invocate de către petent nu pot

fi subsumate unor erori propriu-zise, în condițiile în care legea aplicabilă,

situația de fapt sau calitatea unei persoane sunt aspecte ce pot influența pe

ansamblu soluția pronunțată, urmând astfel a fi avute în vedere de către

instanța de apel.

Cererea de

lămurire a dispozitivului a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât din

cuprinsul acesteia reiese în mod clar faptul că instanța a apreciat cererea de

revizuire ca inadmisibilă tocmai datorită excepției lipsei calității procesuale

active a revizuientului, astfel încât nu se poate pretinde că nu s-a pronunțat

asupra acestei excepții.

În ceea ce

privește susținerea petentului vizând împrejurarea că instanța de apel ar fi

omis să analizeze și să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru

judecat, Curtea de Apel Suceava a reținut că susținerile petentului cu ocazia

dezbaterilor se puteau circumscrie eventual unei existențe a puterii de lucru

judecat, asupra căreia instanța nu avea obligația de a se pronunța distinct, ci

doar a o aprecia prin raportare la hotărârile depuse, sens în care a și

procedat.

Împotriva

acestei decizii, petentul B.I. a declarat recurs, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

în motivare,

recurentul critică hotărârea atacată susținând, în esență, că, în dispozitivul

deciziei recurate, în penultimul alineat este consemnat „cu drept de

recurs", fără să se prevadă și termenul în care se poate exercita calea de

atac a recursului, astfel cum prevăd imperativ dispozițiile art. 261 alin. (1) pct.

7 C. proc. civ.

Intimata B.C.R.

SA - Sucursala Botoșani nu a formulat întâmpinare.

Analizând

hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele care succed:

Potrivit

prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârea judecătorească

trebuie să menționeze, între altele, și calea de atac împotriva acelei

hotărâri, precum și termenul în care acea cale de atac poate fi exercitată de

către partea interesată.

Această

menționare își are justificarea în intenția legiuitorului de a asigura

informarea părților cu privire la mijloacele procedurale de realizare a

controlului judiciar.

Contrar

susținerilor recurentului, omisiunea menționării termenului în care se poate

exercita calea de atac nu conduce la nulitatea hotărârii, în condițiile în

care, având în vedere principiul nemo ignorare legem censetur, părțile nu se

pot prevala de necunoașterea legii care stipulează expres calea de atac și

termenul de exercitare a acesteia.

Prin urmare,

recurentul nu poate pretinde că, prin lipsa mențiunii termenului în care se

poate exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei care, de altfel, formează

obiectul prezentului control de legalitate, i s-a produs o vătămare în sensul art.

105 alin. (2) C. proc. civ. pentru a putea fi incidente prevederile art. 304 pct.

5 C. proc. civ. invocate.

De altfel,

lipsa mențiunii de care se prevalează recurentul este incompatibilă cu

sancțiunea nulității, reprezentând cel mult o simplă omisiune, potențial

rectificabiiă prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ.

Pentru toate

argumentele de fapt și de drept care preced, hotărârea atacată este la adăpost

de orice critică, motiv pentru care, Înalta Curte, în considerarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 20 din 11 aprilie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 20 din 11 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013.