ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 492 din 20 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C., ca rămasă fără obiect, a respins acțiunea formulată de către reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C., ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S.V. și S.V., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C., a obligat pârâții să soluționeze cererile reclamanților de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei și să emită un ordin în acest sens și a respins cererea acestor reclamanți privind emiterea unui ordin în sensul acordării cetățeniei române, ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererile reclamanților de redobândire a cetățeniei române au fost înregistrate la secretariatul Comisiei pentru Cetățenie din 31 martie 2010 (B.V.), sub nr. 41180/RD/31.03.2010 (B.V.), sub nr. 26550/RD din 16 iunie 2010 (S.V.) și sub nr. 26575/RD din 16 iunie 2010 (S.V.). Președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus prin rezoluție, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a), efectuarea verificărilor prevăzute de art. 8 lit b) și e), la care face trimitere art. 11 din Legea cetățeniei române. În urma efectuării verificărilor pe care A.N.C. le efectuează cu privire la fiecare cerere de acordare sau redobândire a cetățeniei române, la data de 14 ianuarie 2011, cererea nr. 41177/RD din 31 martie 2010 a fost analizată și avizată negativ de Comisia pentru Cetățenie.

Ulterior, a fost emis Ordinul nr. 236/P din 03 mai 2011 prin care s-a respins cererea depusă de B.V. de redobândire a cetățeniei române. Cererea de redobândire a cetățeniei române nr. 41180/RD din 31 martie 2010 (B.V.) a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie la data de 03 noiembrie 2010 și aprobată prin Ordinul nr. 41/P din 27 ianuarie 2011. În ceea ce privește cererea depusă de S.V.ia prin care a solicitat redobândirea cetățeniei române, instanța de fond a reținut că Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie a stabilit că aceasta va fi analizată la data de 26.07.2011, întrucât la termenul stabilit de Președintele Comisiei pentru cetățenie prin rezoluție, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a), respectiv la 27 ianuarie 2011, nu erau finalizate verificările impuse de art. 8 lit b) și e) la care face trimitere art. 11 din actul normativ menționat anterior, în sensul că nu fuseseră primite informațiile solicitate.

În aceeași situație se află și cererea din 16 iunie 2010. Astfel, ca urmare a nefinalizării verificărilor mai sus menționate, cererea domnului S.V. nu a putut fi analizată de Comisia pentru Cetățenie la data de 14 ianuarie 2011 (termen stabilit prin rezoluție de Președintele Comisiei), urmând să fie analizată la data de 26 iulie 2011. Având în vedere dispozițiile art. 14-21 din Legea nr. 21/1991 care reglementează procedura de soluționare a cererilor privind redobândirea cetățeniei române, data înregistrării cererii formulate de către reclamanta B.V., faptul că ulterior înregistrării prezentei cauze-17 noiembrie 2010- a fost emis și comunicat prin scrisoare recomandată ordinul privind redobândirea cetățeniei române și petitul acțiunii acesteia, Curtea a constatat că acțiunea acesteia a rămas fără obiect.

Cu privire la reclamantul B.V., instanța de fond a constatat că prin ordinul din 03 mai 2011 a fost respinsă cererea reclamantului privind redobândirea cetățeniei române, iar prin acțiunea înregistrată la data de 17 noiembrie 2010 acesta a solicitat emiterea unui ordin de acordare a cetățeniei române, susținând însă în motivare faptul că autoritatea publică pârâtă refuză să îi soluționeze în termenul legal cererea de redobândire a cetățeniei române, fiind vorba prin urmare despre un pretins refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel încât se impune respingerea acțiunii acestui reclamant ca neîntemeiată, urmând ca acest ordin să poată face obiectul unei acțiuni vizând fondul cererii de redobândire a cetățeniei române conform dispozițiilor Legii nr. 21/1991.

Asupra acțiunilor formulate de către reclamanții S.V. și S.V.A., Curtea a reținut că cererile acestora privind redobândirea cetățeniei române nu au fost soluționate, deși termenul de 5 luni prevăzut de Legea nr. 21/1991 prevede obligarea autorității publice pârâte să soluționeze aceste cereri în cadrul acestuia, fiind irelevantă susținerea pârâților în sensul imposibilității obiective de a soluționa în timp util cererile reclamanților în cauză, imposibilitatea nefiind dovedită în mod corespunzător celor susținute, considerente care coroborate conduc la admiterea în parte a acțiunilor acestor reclamanți în sensul obligării pârâților să soluționeze cererile acestora și să emită un ordin în acest sens.

A fost respinsă ca prematur formulată cererea reclamanților în cauză privind obligarea autorității publice pârâte să emită ordine de admitere a cererilor de redobândire a cetățeniei române, având în vedere cele anterior menționate cu privire posibilitatea de a ataca pe fond un eventual ordin de respingere potrivit procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 21/1991. Împotriva acestei hotărâri, pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivare căii de atac, recurenții susțin că, așa cum s-a menționat și în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond, precum și în Referatele de schimbare a termenului depuse în probațiune, nu s-au finalizat verificările pe care A.N.C.

le efectuează cu privire la cererile de redobândire a cetățeniei române formulată, iar corespondența cu instituțiile abilitate a furniza relațiile necesare analizării cererilor de redobândire a cetățeniei române nu poate face obiect al probatoriului în dosarele ce au ca obiect soluționarea cererilor în materie de cetățenie, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 republ. În fața instanței de recurs a fost depus ordinul prin care s-a aprobat cererea de redobândire a cetățeniei române. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea adresată instanței de contencios administrativ, reclamanții au solicitat să se dispună soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române. Înalta Curte remarcă faptul că cererile reclamanților de redobândire a cetățeniei române au fost avizate pozitiv de către Comisie. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată, prin Ordinul de redobândire a cetățeniei române din 27 iunie 2011, Președintele A.N.C. a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a aprobat cererile reclamanților de redobândire a cetățeniei române. Prin urmare, având în vedere faptul că cererea reclamanților a fost soluționată de Comisia pentru Cetățenie și aprobată prin Ordin al Președintelui A.N.C., Înalta Curte constată că acțiunea a rămas fără obiect.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate de S.V. și S.V.ia ca rămasă fără obiect, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.C. și Președintele A.N.C. împotriva sentinței civile nr. 4292 din 20 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei A.N.C. să soluționeze cererile reclamanților S.V. și S.V.ia de redobândire a cetățeniei române ca rămase fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.