ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 989/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 989/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8943 din 19
decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 9487/63/2012 s-a
respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei U.F.L. având ca obiect drepturi
bănești, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.
Prin Decizia civilă
nr. 5308 din 20 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă
în același dosar, s-a admis recursul reclamantei împotriva sentinței mai sus
menționate, s-a modificat sentința în sensul admiterii acțiunii, cu consecința
obligării pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre
diurna datorată de 35 euro/zi și cea plătită, pentru perioada 24 ianuarie 2008
- 31 decembrie 2010 și la plata sumei de 284 euro reprezentând garanție; a fost
obligată pârâta la 1.500 RON cheltuieli de judecată fond și recurs, onorariu
apărător redus conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei
decizii, la data de 10 iunie 2013, SC A. SRL a formulat cerere de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., ce a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova.
Referitor la capătul
de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta a
arătat, în esență, că instanța de recurs a acordat ceea ce nu s-a cerut,
respectiv, a acordat dreptul la diurnă în cuantum de 35 euro pentru o perioadă
prescrisă față de reclamantă și a aplicat, pentru perioade de timp diferite,
temeiuri de drept diferite, în condițiile în care, atât pentru perioada aferent
căreia i s-au acordat reclamantei drepturile salariale solicitate, cât și
pentru perioada ulterioară, temeiul de drept era același.
Referitor la capătul
de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a
arătat că între SC A. SRL și diverse persoane ce au avut calitatea de angajați
au acestei societăți s-au purtat procese identice, având ca și obiect aceleași
solicitări, prezenta decizie fiind potrivnică unor decizii similare pronunțate
la nivelul Curții de Apel Craiova.
Prin Decizia civilă
nr. 8305 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I
civilă în Dosar nr. 903/54/2013, a fost respinsă cererea de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și a fost declinată
competența de soluționare a capătului de cerere întemeiat pe dispozițiile art.
322 pct. 7 din același cod în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la
data de 7 noiembrie 2013 sub nr. 903/54/2013.
Examinând cererea de
revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a
cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față
de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca
inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea reprezintă
acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea
retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită
în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.
Retractarea unei
hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru
stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează
această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte
însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea
acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie
viciată chiar în substanța sa.
Motivele de revizuire
sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte,
îndeplinirea unor condiții specifice.
Potrivit art. 322
pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri
potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Rezultă că, revizuirea
întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt
întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri
judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice
și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Cazul de revizuire
prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru
judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre,
pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași
calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce
semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă
"constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".
În acest sens, tripla
identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie
analizată în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia
"este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același
obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute
de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Cerințele legale
prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece
revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor
hotărâri pronunțate în spețe similare de către Curtea de Apel Craiova, în
cadrul unor litigii în care însă reclamanta U.F.L. nu a figurat în calitate de
parte.
Or, textul legal
sus-menționat impune ca judecata să aibă loc "între aceleași părți, făcute
de ele sau în contra lor în aceeași calitate", condiție care nu se
regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii în
cadrul cărora reclamanta din prezenta cauză să fi participat anterior și să fi
fost obținută o soluție contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care
revizuenta face referire în sensul că ar fi potrivnice Deciziei nr. 5308 din 20
mai 2013 a Curții de Apel Craiova, reprezintă, așa cum de altfel și aceasta
arată, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri
s-au adoptat soluții opuse celei pronunțate prin hotărârea atacată, nu poate
constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Prin urmare,
constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei
nr. 5308 din 20 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 26 martie 2014.
Procesat de GGC - CL