ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 955/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 955/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de

08 octombrie 2010, reclamanta SC I.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu

pârâta SC W.K. SRL, în temeiul Legii nr. 8/1996, ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligată pârâta să nu mai folosească opera derivată

"I.L." aparținând reclamantei și nici variantele acestei opere; să

fie obligată pârâta la plata de despăgubiri în cuantum de 25.000.000 RON (cu

aplicarea art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.); să se dispună publicarea în

presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii judecătorești în ziarele

«S.F.» și «Z.F.»; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

sale, reclamanta a arătat că SC I.S. S.R.L. este o societate comercială, iar,

printre altele, a realizat produsul "I.L." care reprezintă o operă

derivată. Această operă pornește de la textele publicate în M. Of. al României

și le prelucrează, sistematizează și actualizează, astfel încât opera rezultată

este foarte utilă tuturor celor interesați și, în special, celor care lucrează

în domeniul juridic și în domeniul financiar. În concret, în cazul fiecărui act

normativ se precizează data la care a intrat în vigoare, care sunt modificările

ce au apărut în timp (ceea ce permite aplicarea corectă a legii în timp), care

sunt corelațiile cu alte acte normative și, în plus, permite accesul rapid la

aceste acte normative. De asemenea, se indică prevederile care au fost atacate

la Curtea Constituțională, conținutul integral al deciziilor Curții pronunțate

în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, se menționează actele

normative care au legătură cu actul normativ despre care este vorba (hotărâri

de guvern, ordine, instrucțiuni, norme metodologice etc.), se asigură accesul

rapid la aceste acte normative. Sunt indicate totodată toate actele normative

abrogate prin actul normativ despre care este vorba și se asigură accesul rapid

la acele acte normative.

Pentru a se realiza o

asemenea operă complexă, se depune un volum de muncă impresionant de către

salariații a două departamente ale SC I.S.: Dep. Tehnoredactare și Dep.

Informatică juridică, cu maximă operativitate de la preluarea informației

publice din M. Of. și până la oferirea acesteia către clienți în cadrul

produsului final I.L. Astfel, Dep. Tehnoredactare execută extragerea

informației brute; trecerea din format electronic securizat a M. Of. în format

fizic-hârtie; scanarea actelor; recunoașterea optică a caracterelor;

tehnoredactarea textului; creare/prelucrare tabele monospațiate; inserare text

în fiecare celulă; extragere/prelucrare imagini; inserare/poziționare imagini

în text; corectarea textului. Dep. Informatică juridică execută structurarea

logică a actelor (crearea arborelui structural cu legături către fiecare

element); Relaționarea actelor (creare/inserare legături tip "link"

către acte; creare relații logice cu alte acte); Clasificarea actelor

(crearea/definirea header-elor ce conțin informații personalizate folosite la

identificarea actului); Actualizarea actelor (citire/analizare, comparare

versiuni, interpretare, editare text <inserare/modificare/ștergere>,

verificare versiune). Ca urmare a acestei munci laborioase, rezultă un produs

considerat un vârf în categoria de profil din România, care conține legislație

românească, jurisprudență, anunțuri privind achizițiile publice, utilitare

juridice.

S-a mai arătat că în

temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și

drepturile conexe în cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de

protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice, altele

decât autorul. Din punct de vedere juridic, produsul "I.L."

reprezintă o operă derivată, astfel cum aceasta este definită în art. 8 lit.

b). Reclamanta invocă drepturile exclusive ale autorului prevăzute la art. 12

de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a

consimți la utilizarea operei de către alții, precum și la art. 13 privind

drepturile patrimoniale (de la lit. a) la lit. i)).

Clienții reclamantei

au dreptul să folosească contra cost opera ce aparține SC I.S. SRL în temeiul

unor contracte încheiate cu această societate comercială, reclamanta constatând

că există mai multe persoane fizice și juridice care, în loc să-și creeze opere

proprii, prin efort propriu, copiază pur și simplu opera sa, ceea ce îi creează

mari prejudicii. Astfel, cei interesați beneficiază de produse asemănătoare

produsului "I.L." în mod gratuit sau contra unor sume de bani pe care

le plătesc nu titularului dreptului de autor, ci unor persoane care nu sunt

titulare ale dreptului de autor. Aceste produse asemănătoare sunt create prin

preluarea datelor din baza de date "I.L." aparținând SC I.S. S.R.L,

fără acordul său.

Reclamanta s-a

adresat ORDA, căruia i-a solicitat ca, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. k)

din Legea nr. 8/1996, să întocmească o expertiză în cadrul căreia să arate dacă

drepturile sale sunt sau nu încălcate, prin utilizarea programului

"S.", pe care pârâta îl pune la dispoziția clienților săi contra

cost, reclamanta procedând la efectuarea unor modificări ale textelor de lege

din M. Of., prin inserarea unor litere disparate care citite vertical formează

cuvântul "I.". Modificările pe care le-a efectuat se regăsesc în

totalitate și în textele folosite de către pârâtă, și anume în cadrul Anexei

nr. 10/03 la Legea nr. 11/2010; în cadrul Anexei nr. 2/03 la Legea nr. 12/2010,

în cadrul Anexei nr. 2 la Legea nr. 18/2009.

În concluziile

Raportului de expertiză nr. 13 din 03 mai 2010 întocmit de ORDA se arată că: i)

textele actelor normative astfel cum sunt redate prin intermediul programului

I.L., precum și prin intermediul programului S. sunt identice; ii) textele de

lege analizate din programul pentru calculator "I.L.4" nu sunt

identice cu cele existente în textele corespondente din "M. Of.". Ele

diferă nesemnificativ și nu denaturează textul legal; iii) având în vedere că

I.S. este partea care a solicitat expertiza și a indicat exact localizarea în

text a diferențelor față de textul publicat în M. Of., ipoteza copierii

textelor respective de către programul pentru calculator S. de la I.S. apare ca

plauzibilă și este susținută de concluziile expertizei.

Pe cale de

consecință, arată reclamanta, devin incidente dispozițiile art. 139 din Legea

nr. 8/1996, conform cărora titularii drepturilor recunoscute și protejate prin

lege pot solicita instanțelor de judecată recunoașterea drepturilor lor și

constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru

repararea prejudiciului cauzat. Urmează deci să fie obligată pârâta să nu mai

folosească opera derivată "I.L." și nici variantele acestei opere. De

asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de

25.000.000 RON, estimat provizoriu, urmând însă, ca în funcție de probele care

se vor administra, să se prevaleze de prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2 C.

proc. civ., în sensul majorării sau reducerii câtimii obiectului cererii.

Pârâta nu a formulat

întâmpinare în termenul prevăzut de lege.

În cauză s-au

administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză contabilă.

Prin Sentința civilă

nr. 2.130 din 28 noiembrie 2012, Tribunalul București a respins cererea ca

neîntemeiată.

A reținut instanța că

reclamanta SC I.S. a realizat un produs informatic denumit I.L., conținând

actele normative publicate în M. Of. din România, sistematizate după anumite

criterii și consolidate, astfel încât să poată fi găsite și accesate de

utilizatori rapid. Pentru fiecare act normativ se precizează data la care a

intrat în vigoare, modificările aduse între timp acestuia, corelațiile cu alte

acte normative, se indică prevederile atacate la Curtea Constituțională și

conținutul respectivelor decizii, actele care au legătură cu actul normativ.

Acest produs este oferit clienților spre utilizare, în baza contractelor

încheiate cu aceștia și contra cost.

Cererea de chemare în

judecată este justificată de faptul că s-a constatat că pârâta SC W.K. a copiat

produsul său pe care reclamanta i l-a pus la dispoziție pentru utilizare în

baza Contractului nr. 13.876 din 14 ianuarie 2010 de furnizare a serviciului

I.L. standard cu EU Online. În acest sens, reclamanta a solicitat efectuarea

unei expertize de la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care a stabilit

că în serviciul pus de pârâtă la dispoziția terților conține modificările

efectuate de reclamantă la trei anexe ale unor 3 legi din conținutul serviciului

său (anexa nr. 10/03 la Legea nr. 11/2010, anexa 2/03 la Legea nr. 12/2010 și

anexa nr. 2 la Legea nr. 18/2009), reprezentând inserarea unor litere disparate

care citite vertical formează cuvântul I., așa încât textele normative

respective din I.L. sunt identice cu textele din programul S. al pârâtei, dar

nu sunt identice cu cele din M. Of., diferențele fiind nesemnificative și

nedenaturând textul legal.

În baza raportului

efectuat de ORDA, reclamanta a solicitat instanței de judecată să constate că pârâta

i-a încălcat drepturile exclusive privind opera sa derivată I.L. și să i se

interzică acesteia să mai folosească opera sa și nici variantele acesteia, cu

obligarea pârâtei la plata despăgubirilor. Tribunalul a constatat că inițial

reclamanta a invocat disp. art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 modificată,

privind opera derivată, și disp. art. 12 și 13 privind drepturile patrimoniale

exclusive ale autorului unei opere, iar apoi a invocat drepturile fabricantului

asupra bazei de date, drept sui generis recunoscut de Legea nr. 8/1996 privind

dreptul de autor și drepturile conexe persoanelor juridice care nu sunt autori

în sensul legii, deci nu au creat vreo operă, dar au învestit sume

considerabile în crearea unor baze de date, definite la art. 122

1

alin. (2) ca fiind "o culegere de opere, de date sau alte elemente

independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o

modalitate sistematică ori metodică și în mod individual accesibile prin

mijloace electronice sau printr-o altă modalitate". Potrivit art. 122

1

alin. (4) fabricantul unei baze de date este "persoana fizică sau juridică

ce a făcut o investiție substanțială cantitativă și calitativă în vederea

obținerii, verificării sau prezentării conținutului unei baze de date".

Analizând produsul

I.L. conform definiției date de lege bazelor de date, tribunalul a constatat că

acesta este o bază de date, iar nu o operă derivată, așa cum a susținut

reclamanta. Astfel, conform disp. de la art. 16 din Legea nr. 8/1996, așa cum

acesta a fost modificat prin pct. 14 din Legea nr. 285/2004: "prin

realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea,

publicarea în culegeri, adaptarea precum și orice altă transformare a unei

opere preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală". Rezultă

astfel că pentru realizarea unei opere derivate trebuie îndeplinite două

condiții în mod cumulativ: să existe o operă preexistentă, iar realizarea

operei derivate să constituie creație intelectuală. În cauză nu este îndeplinită

niciuna dintre condiții, deoarece nu există o operă preexistentă, întrucât

actele normative care sunt cuprinse în produsul reclamantei nu reprezintă opere

protejate, fiind excluse de la protecția prin drept de autor, conform art. 9

din lege, iar în al doilea rând, operațiunile realizate de reclamantă nu

constituie efort de creație intelectuală, așa cum a susținut și pârâta din

cauză (extragerea informației brute; trecerea din format electronic securizat a

M. Of. în format fizic; scanarea actelor; recunoașterea optică a caracterelor;

tehnoredactarea textului; inserare text în fiecare celulă; extragere/prelucrare

imagini; inserare/poziționare imagini în text; corectarea textului;

structurarea logică a actelor; relaționarea actelor; creare relații logice cu

alte acte; clasificarea actelor; actualizarea actelor).

De altfel, chiar în

contractul semnat între părțile din cauză produsul I.L. este definit ca o bază

de date, având în vedere că se menționează la pct. IV că pârâta se obligă să

achite contravaloarea abonamentului la data stabilită și de asemenea s-a

obligat (lit. c)) să nu construiască o bază de date similară cu textul

documentelor extrase prin intermediul serviciului I.L. standard cu EU Online,

iar în sensul contractului prin bază de date se înțelege o structură

informatică prin intermediul căreia se pot stoca sau regăsi diferite

informații. Pârâta se obligă de asemenea (lit. d)) să nu transmită textele

obținute prin procedeul arătat la alin. c) unei terțe persoane în scopul

creării sau îmbunătățirii unei baze de date similare celei ce face obiectul

contractului. I.L. nu este o operă derivată, nefiind niciun program de

calculator în sensul Legii nr. 8/1996, având în vedere disp. art. 122

1

alin. (3): "protecția prevăzută în prezentul capitol nu se aplică programelor

pentru calculator utilizate la fabricarea sau funcționarea bazelor de date

accesibile prin mijloace electronice".

Tribunalul a mai

reținut că produsul reclamantei nu este o operă derivată și niciun program de

calculator, deși el a fost înregistrat la ORDA ca atare, însă având în vedere

data înregistrării( 11 ianuarie 2001), se poate observa că la epoca respectivă

nu erau recunoscute și protejate drepturile fabricanților de baze de date prin

legea română și nici reclamanta nu a susținut că produsul I.L. este program de

calculator. Pârâta nu a încălcat astfel drepturile asupra unei opere derivate,

așa cum sunt prevăzute la art. 12 și 13 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de

autor și drepturile conexe, acțiunea reclamantei având la bază caracterul de operă

derivată al produsului I.L. nefiind întemeiată.

S-a apreciat de către

tribunal că despăgubirile solicitate de reclamantă nu sunt întemeiate, atâta

timp cât nu s-a reținut existența unei fapte ilicite constând în încălcarea

drepturilor de autor care să determine răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

În analizarea

încălcării drepturilor recunoscute fabricanților de date, în categoria cărora

se încadrează reclamanta din cauză, tribunalul a reținut că la art. 122

2

alin. (1) din legea de referință, se recunoaște acestora dreptul patrimonial

exclusiv de a autoriza și de a interzice extragerea sau reutilizarea

totalității sau a unei părți substanțiale din baza de date, evaluată cantitativ

sau calitativ. Legea definește la alin. (2) lit. a) din același articol

extragerea ca fiind transferul permanent sau temporar al totalității ori al

unei părți, evaluată cantitativ sau calitativ, substanțiale din conținutul

bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau orice formă. Reutilizarea

constituie, potrivit lit. b) al alin. (2) orice formă de punere la dispoziția

publicului a totalității sau a unei părți substanțiale a conținutului bazei de

date, evaluate cantitativ sau calitativ, prin distribuirea de copii, închiriere

sau alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziția publicului a bazei de date,

așa încât acesta să poată avea acces la aceasta la locul și momentul ales în

mod individual. Se prevede de asemenea la alin. (5) al art. 122

2

că

nu este permisă extragerea sau reutilizarea, repetată și sistematică, de părți

nesubstanțiale ale conținutul bazei de date, dacă aceasta ar presupune acte

contrarii unei utilizări normale acestei baze sau ar cauza un prejudicia

nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei de date.

Tribunalul a

constatat că dispozițiile menționate nu pot fi aplicabile în cauza de față,

deoarece reclamanta nu a făcut dovada extragerii de către pârâtă a unor părți

substanțiale din baza sa de date, respectiv produsul I.L., nefăcând nici dovada

reutilizării acestor părți substanțiale sau de natură a prejudicia interesele

legitime ale reclamantei prin acte repetate și sistematizate de părți

nesubstanțiale din baza de date.

Tribunalul a mai

reținut că utilizarea celor 3 acte normative reținute de expertiza ORDA nu se

încadrează în prevederile legale incidente, fiind corecte susținerile pârâtei

în acest sens, exemplificat cu cele reținute de CJUE în cauza C-203/2004, în

consecință neputându-se reține încălcarea drepturilor reclamantei ca fabricant

de baze de date în cauză și nici existența unui prejudiciu care să determine

obligarea pârâtei la despăgubiri.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta SC I.S. SRL.

Intimata a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Prin Decizia civilă

nr. 107 A din 30 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze, privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul

că a admis în parte acțiunea. A obligat pârâta să nu mai folosească opera

"I.L." aparținând reclamantei și nici variantele acestei opere. A

obligat pârâta la plata către reclamantă de despăgubiri în cuantum de 1.529

RON, precum și la 8.000 RON cheltuieli de judecată în fond. A respins în rest

acțiunea, ca nefondată și, a obligat intimata-pârâtă la 2.480 RON cheltuieli de

judecată în apel către apelanta-reclamantă.

În motivarea deciziei

s-au reținut următoarele:

Într-o primă critică,

apelanta se referă la aprecierea greșită pe care prima instanță a făcut-o cu

privire la natura produsului "I.L.", în sensul includerii acesteia în

categoria bazelor de date, reglementate de prevederile art. 122

2

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și nu în cea a operelor derivate. Observă, de

asemenea, Curtea că din cuprinsul cererii de apel rezultă că apelanta susține,

în primul rând caracterul de operă derivată a produsului menționat, și cu

caracter subsidiar că, dincolo de orice dubiu, acesta reprezintă o bază de

date, caracter constatat, de altfel, și de prima instanță.

Curtea a constatat

temeinicia susținerilor apelantei cât privește caracterul de operă derivată a

produsului "I.L.", ținând seama de caracteristicile acestuia, prin

raportare la prevederile art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996.

Astfel, reținând că

produsul a cărei utilizări nelegale o reclamă apelanta prin declanșarea acestei

acțiuni reprezintă, în termeni foarte succinți, o colecție de acte normative

publicate în M. Of. și de hotărâri judecătorești pronunțate în ultimul secol,

asupra cărora apelanta prin angajații săi efectuează anumite operațiuni (de

sistematizare, de actualizare), Curtea a constatat că rămâne de analizat,

pentru stabilirea naturii acestuia, dacă datele menționate pot conduce la

concluzia îndeplinirii cerințelor prin care textul de lege definește o operă

derivată.

Este de remarcat, sub

un prim aspect, că pot constitui opere derivate, pentru ipoteza prevăzută de

lit. b) din art. 8, și acele opere care nu se bucură de protecția dreptului de

autor, având în vedere că textul de lege vorbește în mod expres despre

colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv

bazele de date, sub acest aspect fiind eronată concluzia primei instanțe

potrivit cu care întrucât actele normative nu sunt opere protejate, nu se poate

vorbi de operă derivată.

În plus, produsul

apelantei nu reprezintă o simplă culegere de acte normative (asupra formei

cărora nu se intervine în niciun mod), astfel cum acestea sunt publicate în M.

Of., situație în care acesta ar fi reprezentat cu certitudine doar o bază de date,

astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 122

1

alin. (2)

din Legea nr. 8/1996, anume o culegere de opere, de date sau de alte elemente

independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o

modalitate sistematică ori metodică și în mod individual accesibile prin

mijloace electronice sau printr-o altă modalitate.

Elementul ce

diferențiază opera derivată de baza de date este reprezentat tocmai de

operațiunile pe care autorul acesteia le execută cu privire la datele, operele,

materialele ce alcătuiesc colecția ori baza de date, anume alegerea și

dispunerea acestora, operațiuni care prin natura lor conduc la o creație

intelectuală.

Sub acest din urmă

aspect, Curtea a constatat că în realizarea produsului "I.L.",

apelanta nu se limitează la a prelua textele publicate în M. Of. în forma în

care acestea apar la publicare, ci le prelucrează, execută asupra acestora

anumite operațiuni cum sunt: menționarea (chiar în cuprinsul actului) a datei

intrării în vigoare a actului, a modificărilor survenite de la publicare, cu

menționarea actelor modificatoare, corelarea cu alte acte normative,

menționarea pentru anumite dispoziții legale a unor decizii pronunțate de

Curtea Constituțională asupra excepțiilor de neconstituționalitate și accesul

la textul acestor decizii, precum și a tuturor actelor abrogate prin actul

normativ. De asemenea, este realizată corelația cu alte acte normative,

hotărâri de guvern, ordine, instrucțiuni și asigurat accesul la acestea, în

anumite situații fiind integrat în textul actului normativ principal a actelor

subsecvente, cum ar fi cele de punere în aplicare ori a metodologiilor.

Mai mult, alături de

acte normative, produsul "I.L." asigură accesul la hotărâri

judecătorești pronunțate în diverse perioade (inclusiv în cea interbelică),

selectate și poziționate pe domenii de interes.

Toate operațiunile

menționate anterior, pe care apelanta le execută asupra și cu privire la

textele preluate din M. Of. ori cu privire la hotărâri judecătorești, au ca

rezultat o creație intelectuală, deci o operă derivată.

Curtea a constatat,

de asemenea, că este întemeiată cererea apelantei ca, în vederea protejării

drepturilor asupra operei sale, recunoscute în temeiul prevederilor art. 12 și

art. 13 din Legea nr. 8/1996, să solicite obligarea intimatei, în temeiul art.

139 din același act normativ, să nu mai folosească opera "I.L.", în

condițiile în care în fața primei instanțe apelanta a dovedit folosirea de

către intimata pârâtă a operei sale (prin extragerea a trei acte normative, conform

expertizei întocmite de ORDA).

Totodată, Curtea a

constatat că este întemeiată și cererea de acordare a despăgubirilor materiale.

Astfel, prin fapta intimate pârâte de a prelua din baza de date a reclamantei

acte normative au fost lezate interesele legitime ale reclamantei, vizând în

mod cert cheltuielile materiale pe care apelanta le face pentru obținerea

produsului său în forma arătată și de care intimata pârâtă a beneficiat, cel

puțin pentru actele menționate în raportul de expertiză întocmit de ORDA, fără

nici o contraprestație, dimpotrivă prin obținere de profit.

Cât privește, însă,

cererea de publicare a dispozitivului hotărârii în presă, pe cheltuiala

pârâtei, Curtea a constatat că măsura solicitată, prevăzută de art. 139 alin.

(10) lit. d) din Legea nr. 8/1996, nu este una obligatorie, atrasă automat de

activarea răspunderii civile delictuale, ci este lăsată la aprecierea instanței

de judecată, care are la îndemână criteriile reglementate de art. 139 alin.

(13). Ținând seama de criteriul proporționalității reglementat expres în

domeniul unor astfel de măsuri, Curtea a apreciat că nu se impune publicarea

hotărârii, măsura nefiind una rezonabilă prin raportare la gravitatea

încălcării, cu privire la care nu se poate considera că a fost însemnată, cel

puțin prin raportare la întinderea prejudiciului produs în patrimoniul

reclamantei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC W.K. SRL.

În motivarea

recursului s-au arătat următoarele:

Instanța de apel a

greșit schimbând calificarea juridică a faptelor și actelor deduse judecății,

stabilită de instanța de fond.

Tribunalul a

calificat în mod corect dreptul subiectiv ce se reclamă de către intimata I. că

ar fi fost încălcat. În baza unui raționament juridic eronat, Curtea de Apel a

schimbat calificarea juridică acestui drept subiectiv. Admiterea apelului și

obligarea recurentei, în baza art. 12 și 139 din Legea nr. 8/1996 la plata unei

despăgubiri de 1.529 RON este o consecință directă a recalificării dreptului

subiectiv asupra bunului mobil incorporal baza de date "I.L.".

Situația de fapt,

astfel cum a fost pe deplin lămurită, conduce la ideea, necontestată de părți,

că intimata I. deține o bază de date denumită "I.L.".

Divergența pornește

de la faptul că instanța de fond și cea de apel au viziuni diferite asupra

modului de interpretare și aplicare al art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

8/1996 în sensul dacă această bază de date "I.L. " are sau nu și

calitatea de operă derivată.

Interpretând

sistematic și gramatical textele incidente rezultă că o operă derivată poate

rezulta dintr-o operă preexistentă sau dintr-o bază de date care prin alegerea

sau dispunerea materialului constituie o creație intelectuală.

Prima ipoteză este

exclusă deoarece sunt incidente în speță prevederile art. 9 lit. b) "textele

oficiale de natură politică, legislativa, administrativă, judiciară și

traducerile oficiale ale acestora".

Cum "materia

primă" a bazei de date I.L. este constituită din totalitatea normelor

publicate în M. Of. al României, indiferent de forța lor juridică, este foarte

clar că nu se poate porni de la premisa unei opere preexistente.

Ca urmare, este

corect raționamentul instanței de fond cu privire la neîndeplinirea de către

baza de date I.L. a celor două condiții impuse de art. 16 din lege respectiv o

operă preexistentă și o transformare a acesteia.

Simpla indexare a

actelor normative și evidențiere a modificărilor aduse acestora nu poate fi

considerată o transformare a acestora, termen ce presupune în principal ca în

urma unei anumite operațiuni un obiect să își schimbe forma sau calitățile

esențiale.

Referitor la ipoteza

2 a art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996, rezultă că există și posibilitatea ca

baza de date să nu fie constituită din opere preexistente și cu toate acestea

să beneficieze de statutul de operă derivată dacă prin operațiunea de alegere a

materialului; operațiunea de dispunere a materialului; sau prin cele două

combinate, ne aflăm în fața unei creații intelectuale.

Prima premisă, cea a

alegerii materialului este exclusă de plano deoarece baza de date cuprinde

toate normele ce compun dreptul pozitiv român (150.000 de acte normative din

ianuarie 1990 și până în prezent), precum și tot ceea ce publică Jurnalul

Oficial al Comunității Europene în limba română (25.000 de acte normative).

Nimic din ce publică

M. Of. nu a fost vreodată exclus din baza de date I.L. ca să se creeze premisa

unei alegeri a actelor normative pe baza unor criterii proprii intimatei și

care să reflecte personalitatea prepușilor acesteia.

Recent, Curtea de

Justiție a Comunităților Europene de la Luxemburg a tranșat această dispută

prin interpretarea art. 3 alin. (1) din Directiva 96/9/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a

bazelor de date, ce are o formulare identică cu art. 8 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 8/1996.

CJCE a ajuns la

următoarea concluzie, în Hotărârea din 1 martie 2012 dată în cauza C-604/105

Football Dataco Ltd and others vs. Yahoo! UK Limited and others.

Art. (3) alin. (1)

din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie

1996 privind protecția juridică a bazelor de date trebuie interpretat în sensul

că o "bază de date" în sensul art. 1 alin. (2) din această directivă

este protejată de dreptul de autor prevăzut de aceasta cu condiția ca alegerea

sau dispunerea datelor pe care le conține să constituie o expresie originală a

libertății de creație a autorului său, fapt a cărui verificare revine instanței

naționale. În consecință, efortul intelectual și know-how-ul consacrate creării

datelor menționate nu sunt relevante pentru a aprecia eligibilitatea bazei de

date menționate pentru protecția prin acest drept; este irelevant, în acest

scop, dacă alegerea sau dispunerea acestor date implică sau nu implică un

"aport semnificativ" la acestea și munca și know-how-ul semnificative

care se impun pentru constituirea acestei baze nu pot, ca atare, să justifice o

asemenea protecție dacă nu exprimă nicio originalitate în alegerea sau

dispunerea datelor pe care aceasta le conține.

Directiva 96/9

trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva dispoziției tranzitorii cuprinse

la art. 14 alin. (2), aceasta se opune unei legislații naționale care acordă

unor baze de date care intră în sfera de aplicare a definiției cuprinse la art.

1 alin. (2) o protecție prin dreptul de autor în condiții diferite de cele

prevăzute la art. 3 alin. (1), alegere și dispunere a materialului.

Răspunsul care se

impune este: protecția întemeiată pe dreptul de autor este condiționată de

faptul că baza de date se caracterizează printr-un element "creativ"

și nu este suficient că pentru crearea bazei de date a fost nevoie de muncă și

de competențe.

Referitor la

constituirea unei baze de date, acest criteriu al originalității este

îndeplinit, potrivit jurisprudenței constante a CJCE atunci când, prin

intermediul alegerii sau al dispunerii datelor pe care aceasta le conține,

autorul său își exprimă capacitatea creativă în mod original, efectuând alegeri

libere și creative. Alegerea și dispunerea datelor într-o bază de date ar trebui

să fie apte de a reflecta personalitatea autorului: această situație se

regăsește în cazul în care autorul a putut face alegeri libere și creative în

acest sens. CJCE a specificat totodată că, în general, nu ne aflăm în prezența

originalității necesare în cazul în care caracteristicile unei opere sunt

impuse de funcția tehnică a acesteia din urmă.

În speță,

caracteristicile bazei de date I.L. sunt impuse de funcția tehnică a acesteia.

Această funcție tehnică ajută utilizatorul (juristul practician) să identifice

actele normative ce reglementează o anume sferă a relațiilor sociale,

abrogările și modificările acestora de-a lungul timpului. Baza de date mai

conține și 135.000 spețe de la toate instanțele din România, care pot fi

accesate potrivit unui motor de căutare intern, pe baza unui set finit de

criterii ce pot fi alese de utilizator. Practica judiciară din baza de date I.

nu este selectată potrivit unui criteriu tematic, ci se regăsesc sentințe și

decizii din absolut toate domeniile dreptului public și privat, este publicată

anterior de terți și nu conține comentarii sau adnotări ale intimatei I.

Cu alte cuvinte, baza

de date I. automatizează toate operațiunile de rutină pe care le făcea un

jurist acum 20 de ani doar cu ajutorul Monitorului Oficial pentru a afla care

sunt normele din dreptul pozitiv aplicabile unei anumite situații de fapt și

care e forma unui text de lege la o anumită dată. Totodată, baza de date

permite aflarea jurisprudenței relevante a unor instanțe într-o anume problemă

de drept.

Toate aceste

operațiuni, descrise de instanța de control judiciar (menționarea chiar în

cuprinsul actului a datei intrării în vigoare a actului, a modificărilor

survenite de la publicare, cu menționarea actelor modificatoare, corelarea cu

alte acte normative, menționarea pentru anumite dispoziții legale a unor

decizii pronunțate de Curtea Constituțională asupra excepțiilor de

neconstituționalitate și accesul la textul acestor decizii, precum și a tuturor

actelor abrogate prin actul normativ) implică "muncă, competențe sau

efort" și nu exprimă originalitate în alegerea sau în dispunerea

respectivelor date și prin aceasta personalitatea creatorului, ba din contra,

au un caracter repetitiv datorită regulilor stricte ce trebuie urmărite.

În concluzie, bazele

de date, deși presupun muncă și know-how semnificativ pot fi apărate prin

intermediul dreptului de autor doar cu privire la regimul selecției și

aranjării informațiilor pe care le conțin; doar sub rezerva ca aceste baze de

date să constituie o expresie originală a libertății de creație a autorului

lor.

Or, având în vedere

că intimata este doar titulara dreptului de proprietate sui generis asupra

bazei de date I.L.; nu se poate reține în prezenta cauză incidența

dispozițiilor art. 12 și 139 din Legea nr. 8/1996, sfera de aplicabilitate a

acestora rezumându-se la opere de creație intelectuală, obiect al protecție

dreptului de autor; dispozițiile art. 122

1

- 122

5

din

Legea nr. 8/1996 nu au fost invocate ca temei al acțiunii, prin cererea

introductivă sau până la momentul când au fost declarate închise dezbaterile în

primă instanță; nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 122

2

pct. 5 din Legea nr. 8/1996, recursul trebuie admis, respins apelul și

menținută sentința instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

Intimata reclamantă

nu a formulat întâmpinare la recurs.

Înalta Curte a

constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Este fondată

susținerea din recurs în sensul că prevederile privitoare la drepturile

sui-generis ale fabricanților bazelor de date, reglementate la art. 122

1

și urm. din Legea nr. 8/1996 (drepturi distincte de cele ale titularilor

operelor derivate reglementate de art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 al căror

obiect și condiții de aplicare sunt diferite) nu au fost invocate în termenul

legal, conform art. 132 C. proc. civ., în fața primei instanțe.

Reclamanta a invocat

pentru prima dată aceste prevederi cu prilejul susținerii concluziilor pe

fondul litigiului în fața primei instanțe la termenul din 14 noiembrie 2012,

susțineri față de care pârâta a replicat în sensul că prin acțiune s-a invocat

încălcarea asupra unei opere derivate. De asemenea pârâta s-a apărat prin

întâmpinarea formulată în apel susținând că acțiunea nu a fost modificată în

termen în fața primei instanțe în sensul menționat anterior.

Ca atare, va fi

înlăturată din motivarea primei instanțe analiza temeiniciei acțiunii prin

raportare la prevederile privitoare la drepturile sui-generis ale fabricanților

bazelor de date, care se regăsesc în art. 122

1

și urm. din Legea nr.

8/1996.

În ceea ce privește

motivele de recurs referitoare la îndeplinirea condițiilor art. 8 lit. b) din

Legea nr. 8/1996 este nefondată susținerea recurentei în sensul că nu ar putea

face obiectul unei opere derivate baza de date în cauză care ar cuprinde

materiale neprotejate prin drept de autor, conform art. 9 lit. b) din Legea nr.

8/1996.

Potrivit art. 8 lit.

b) din Legea nr. 8/1996, fără a prejudicia drepturile autorilor operei

originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele

derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere

preexistente, și anume culegerile de opere literare, artistice sau științifice,

cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de

materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin

alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.

Faptul că potrivit

art. 9 lit. b) din Legea nr. 8/1996 textele oficiale de natură politică,

legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora nu

pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor nu înseamnă că acestea

nu se încadrează în categoria operelor preexistente ci doar că legiuitorul, din

anumite considerente, a ales să nu le acorde o protecție legală.

Această interpretare

este confirmată de menționarea expresă în cadrul lit. b) a art. 8 a faptului că

materialele sau datele care constituie partea componentă a culegerilor de

opere, în care se includ și bazele de date, pot să fie protejate sau nu.

Cu precizarea expusă

anterior, este fondat motivul de recurs prin care se susține neîndeplinirea în

cauză a prevederilor legale invocate ca temei al acțiunii pentru a se dispune

obligarea pârâtei să nu mai folosească opera derivată "I.L."

aparținând reclamantei și nici variantele acestei opere; și să fie obligată

pârâta la plata de despăgubiri pentru încălcarea drepturilor prevăzute de art.

8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 asupra acestei baze de date.

Prin cererea de

chemare în judecată s-a invocat, în susținerea ideii că "I.L." este o

operă derivată conform art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996, volumul mare de

muncă efectuată de două departamente ale SC I.S.: Tehnoredactare și Informatică

juridică, care constă, în principal, în prelucrarea, sistematizarea și actualizarea

textelor publicate în M. Of. al României.

Această activitate a

fost descrisă în acțiune astfel:

"În cazul

fiecărui act normativ se precizează data la care a intrat în vigoare, care sunt

modificările ce au apărut în timp (ceea ce permite aplicarea corectă a legii în

timp), care sunt corelațiile cu alte acte normative și, în plus, permite

accesul rapid la aceste acte normative.

De asemenea, se

indică prevederile care au fost atacate la Curtea Constituțională, conținutul

integral al deciziilor Curții pronunțate în soluționarea excepțiilor de

neconstituționalitate, se menționează actele normative care au legătură cu

actul normativ despre care este vorba (hotărâri de guvern, ordine,

instrucțiuni, norme metodologice etc.), se asigură accesul rapid la aceste acte

normative. Sunt indicate totodată toate actele normative abrogate prin actul

normativ despre care este vorba și se asigură accesul rapid la acele acte

normative.

Dep. Tehnoredactare

execută extragerea informației brute; trecerea din format electronic securizat

a M. Of. în format fizic-hârtie; scanarea actelor; recunoașterea optică a

caracterelor; tehnoredactarea textului; Creare/prelucrare tabele monospațiate;

inserare text în fiecare celulă; extragere/prelucrare imagini;

inserare/poziționare imagini în text; corectarea textului. Dep. Informatică

juridică execută structurarea logică a actelor (crearea arborelui structural cu

legături către fiecare element); Relaționarea actelor (creare/inserare legături

tip "link" către acte; creare relații logice cu alte acte);

Clasificarea actelor (crearea/definirea header-elor ce conțin informații

personalizate folosite la identificarea actului); Actualizarea actelor

(citire/analizare, comparare versiuni, interpretare, editare text

<inserare/modificare/ștergere>, verificare versiune). Ca urmare a acestei

munci laborioase, rezultă un produs considerat un vârf în categoria de profil

din România, care conține legislație românească, jurisprudență, anunțuri

privind achizițiile publice, utilitare juridice."

După cum se poate

observa aceste etape de prelucrare, sistematizare și actualizare a textelor

publicate în M. Of. al României sunt urmate în cazul tuturor programelor

legislative existente pe piața de profil din România, neputând astfel fi

considerate ca reprezentând elemente de originalitate.

Criteriul

originalității nu este îndeplinit atunci când constituirea bazei de date este

impusă de considerații tehnice, de reguli sau de limitări care nu lasă loc

niciunei libertăți de creație.

Pentru a demonstra că

"I.L." este o operă derivată conform art. 8 lit. b) din Legea nr.

8/1996 reclamanta trebuia să facă referire la elementele de originalitate ale

structurii bazei de date, referitoare la alegerea sau dispunerea conținutului

acesteia.

Protecția bazei de

date prin dreptul de autor nu se extinde asupra conținutului bazei de date, și

nici asupra elementelor constitutive ale acestuia. Aceste noțiuni nu acoperă

crearea datelor cuprinse în această bază.

Aceste cerințe

rezultă din hotărârea CJUE din 1 martie 2012 pronunțată în cauza C-604/10 având

ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea

Directivei 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996

privind protecția juridică a bazelor de date formulată în cadrul unui litigiu

între "Football Dataco și alții", pe de o parte, și "Yahoo și

alții" privind drepturi de proprietate intelectuală invocate de primele

asupra calendarelor partidelor din campionatele de fotbal englez și scoțian.

Prin această hotărâre

s-au decis următoarele.

"Art. 3 alin.

(1) din Directiva 96/9 trebuie interpretat în sensul că o "bază de

date" în sensul art. 1 alin. (2) din această directivă este protejată de

dreptul de autor prevăzut de aceasta cu condiția ca alegerea sau dispunerea

datelor pe care le conține să constituie o expresie originală a libertății de

creație a autorului său, fapt a cărui verificare revine instanței naționale.

În consecință:

- efortul intelectual

și know-how-ul consacrate creării datelor menționate nu sunt relevante pentru a

aprecia eligibilitatea bazei de date menționate pentru protecția prin acest

drept,

- este irelevant, în

acest scop, dacă alegerea sau dispunerea acestor date implică sau nu implică un

"aport semnificativ" la acestea și

- munca și

know-how-ul semnificative care se impun pentru constituirea acestei baze nu

pot, ca atare, să justifice o asemenea protecție dacă nu exprimă nicio

originalitate în alegerea sau dispunerea datelor pe care aceasta le

conține."

Directiva 96/9/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția

juridică a bazelor de date a fost transpusă în Legea nr. 8/1996, interpretarea

dată în hotărârea CJUE menționată anterior fiind obligatorie și pentru textele

transpuse în legislația română.

Așa cum se

menționează expres în parag. 32 al hotărârii CJUE menționată anterior noțiunile

"alegere" și "dispunere", vizează selectarea și, respectiv,

aranjarea datelor, prin care autorul bazei îi conferă acesteia structura sa.

Aceste noțiuni nu acoperă crearea datelor cuprinse în această bază.

După cum se poate

observa, în cererea de chemare în judecată au fost indicate ca reprezentând

creație intelectuală care ar justifica protecția bazei de date ca operă

derivată tocmai activitățile aferente creării datelor cuprinse în baza de date,

iar nu elementele originale care țin de alegerea sau dispunerea conținutului

bazei de date, de structura acesteia.

De asemenea, în ceea

ce privește încălcarea imputată pârâtului aceasta a fost descrisă ca fiind

reprezentată de copierea unor legi așa cum au fost prelucrate de către

angajații reclamantei, deci copierea unor elemente ale conținutului bazei de

date, iar nu a unor elemente care țin de structura bazei de date, a elementelor

care țin de creația intelectuală protejate prin art. 8 lit. b) din Legea nr.

8/1996.

Referitor la

jurisprudența care apare în cadrul acestui program legislativ, prin acțiune nu

s-a pretins, în justificarea caracterului de operă derivată a acestei baze de

date, existența unor elemente de originalitate legat de alegerea și selectarea

acesteia și nici că s-ar fi efectuat alte activități de preluare a altor

elemente, prin altă modalitate decât copierea datelor cuprinse în această bază

de date, așa cum au fost prelucrate.

De asemenea, drept

cauză a cererii de chemare în judecată nu a fost invocată răspunderea decurgând

din încălcarea contractului dintre părți ci din încălcarea drepturilor asupra

operei derivate.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) - (3) raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia, în temeiul

art. 296 raportat la art. 295 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC W.K. SRL împotriva Deciziei nr. 107A din data de 30 mai

2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică decizia în

sensul că:

Respinge, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanta SC I.S. SRL împotriva Sentinței nr.

2.130 din data de 28 noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat de GGC - AM