ÎCCJ, decizie (scj.ro #114096)

Bază de date. Condiția originalității alegerii și dispunerii conținutului pentru a beneficia de protecția legală oferită operei derivate.

Cuprins pe materii :

Dreptul proprietății intelectuale. Drepturi de autor.

Index alfabetic :

operă  derivată

- originalitate

- bază de date

- despăgubiri

Legea nr. 8/1996, art. 8, art. 9,  art. 122

1

Potrivit art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996, fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.

Faptul că potrivit art.9 lit. b) din Legea nr.8/1996 textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor nu înseamnă că acestea nu se încadrează în categoria operelor preexistente ci doar că legiuitorul, din anumite considerente, a ales să nu le acorde o protecție legală. Această interpretare este confirmată de menționarea expresă în cadrul lit. b) a art.8 a faptului că materialele sau datele care constituie partea componentă a culegerilor de opere, în care se includ și bazele de date, pot să fie protejate sau nu.

Astfel, pentru a se demonstra că un produs informatic ce conține acte normative publicate în Monitorul Oficial, este o operă derivată conform art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996, care beneficiază de protecție, partea reclamantă trebuie să facă referire la elementele de originalitate ale structurii bazei de date, referitoare la alegerea sau dispunerea conținutului acesteia, întrucât etapele de prelucrare, sistematizare și actualizare a textelor publicate în Monitorul Oficial – indicate în acțiune ca reprezentând o creație intelectuală - sunt urmate în cazul tuturor programelor legislative existente pe piața de profil din România, neputând fi considerate ca reprezentând elemente de originalitate. Ca atare, criteriul originalității nu este îndeplinit atunci când constituirea bazei de date este impusă de considerații tehnice, de reguli sau de limitări care nu lasă loc niciunei libertăți de creație.

Secția I civilă, decizia nr. 955 din 25 martie 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 08.10.2010, reclamanta S.C I.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu S.C. W.K. SRL, în temeiul Legii nr.8/1996, să fie obligată pârâta să nu mai folosească opera derivată „Indaco Lege" aparținând reclamantei și nici variantele acestei opere; să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri în cuantum de 25.000.000 lei (cu aplicarea art.132 alin.2 pct.2 C.proc.civ.); să se dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii judecătorești.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că S.C. I.S. S.R.L. este o societate comercială, iar, printre altele, a realizat produsul „Indaco Lege" care reprezintă o operă derivată. Această operă pornește de la textele publicate în Monitorul Oficial al României  și  le  prelucrează, sistematizează și actualizează, astfel încât opera rezultată este foarte utilă tuturor celor interesați și, în special, celor care lucrează în domeniul

juridic și în domeniul financiar.

În concret, în cazul fiecărui act normativ se precizează data la care a intrat în vigoare, care sunt modificările ce au apărut în timp (ceea ce permite aplicarea corectă a legii în timp), care sunt corelațiile cu alte acte normative și, în plus, permite accesul rapid la aceste acte normative. De asemenea, se indică prevederile care au fost atacate la Curtea Constituțională, conținutul integral al deciziilor Curții pronunțate în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, se menționează actele normative care au legătură cu actul normativ despre care este vorba (hotărâri de guvern, ordine, instrucțiuni, norme metodologice etc.), se asigură accesul rapid la aceste acte normative. Sunt indicate totodată toate actele normative abrogate prin actul normativ despre care este vorba și se asigură accesul rapid la acele acte normative.

Pentru a se realiza o asemenea operă complexă, se depune un volum de muncă impresionant de către salariații a două departamente ale S.C. I.S. : Dep. Tehnoredactare și Dep. Informatică juridică, cu maximă operativitate de la preluarea informației publice din Monitorul Oficial și până la oferirea acesteia către clienți în cadrul produsului final ”Indaco Lege”.

Astfel, Dep. Tehnoredactare execută extragerea informației brute; trecerea din format electronic securizat a M. Of. în format fizic - hârtie; scanarea actelor; recunoașterea optică a caracterelor; tehnoredactarea textului; Creare/prelucrare tabele monospațiate; inserare text în fiecare celulă; extragere/prelucrare imagini; inserare/poziționare imagini în text; corectarea textului. Dep. Informatică juridică execută structurarea logică a actelor (crearea arborelui structural cu legături către fiecare element); Relaționarea actelor (creare/inserare legături tip „link" către acte; creare relații logice cu alte acte); Clasificarea actelor (crearea/definirea header-elor ce conțin informații personalizate folosite la identificarea actului); Actualizarea actelor (citire/analizare, comparare versiuni, interpretare, editare text inserare/modificare/ștergere, verificare versiune). Ca urmare a acestei munci laborioase, rezultă un produs considerat un vârf în categoria de profil din România, care conține legislație românească, jurisprudență, anunțuri privind achizițiile publice, utilitare juridice.

S-a mai arătat că în temeiul art.3 alin.(2) din Legea nr.8/1996 în cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice, altele decât autorul. Din punct de vedere juridic, produsul „Indaco Lege" reprezintă o operă derivată, astfel cum aceasta este definită în art.8 lit. b). Reclamanta invocă drepturile exclusive ale autorului prevăzute la art.12 de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții, precum și la art.13 privind drepturile patrimoniale [de la lit. a) la lit. i)].

Clienții reclamantei au dreptul să folosească contra cost opera ce aparține S.C. I.S. S.R.L. în temeiul unor contracte încheiate cu această societate comercială, reclamanta constatând că există mai multe persoane fizice și juridice care, în loc să-și creeze opere proprii, prin efort propriu, copiază pur și simplu opera sa, ceea ce îi creează mari prejudicii. Astfel, cei interesați beneficiază de produse asemănătoare produsului „Indaco Lege" în mod gratuit sau contra unor sume de bani pe care le plătesc nu titularului dreptului de autor, ci unor persoane care nu sunt titulare ale dreptului de autor. Aceste produse asemănătoare sunt create prin preluarea datelor din baza de date „Indaco Lege" aparținând S.C. I.S. S.R.L, fără acordul său.

Reclamanta s-a adresat Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), căruia i-a solicitat ca, în temeiul art.138 alin.(1) lit. k) din Legea nr.8/1996, să întocmească o expertiză în cadrul căreia să arate dacă drepturile sale sunt sau nu încălcate, prin utilizarea programului „SintAct", pe care pârâta îl pune la dispoziția clienților săi contra cost, reclamanta procedând la efectuarea unor modificări ale textelor de lege din Monitorul Oficial, prin inserarea unor litere disparate care citite vertical formează cuvântul „Indaco". Modificările pe care le-a efectuat se regăsesc în totalitate și în textele folosite de către pârâtă, și anume în cadrul Anexei nr. 10/03 la Legea nr. 11/2010; în cadrul Anexei nr.2/03 la Legea nr. 12/2010 în cadrul Anexei nr.2 la Legea nr. 18/2009.

În concluziile raportului de expertiză din 03.05.2010 întocmit de ORDA se arată că: i) textele actelor normative astfel cum sunt redate prin intermediul programului ”Indaco Lege”, precum și prin intermediul programului ”SintAct” sunt identice; ii) textele de lege analizate din programul pentru calculator „Indaco Lege 4" nu sunt identice cu cele existente în textele corespondente din „Monitorul Oficial". Ele diferă nesemnificativ și nu denaturează textul legal; iii) având în vedere că I.S. este partea care a solicitat expertiza și a indicat exact localizarea în text a diferențelor față de textul publicat în Monitorul Oficial, ipoteza copierii textelor respective de către programul pentru calculator ”SintAct” de la I.S. apare ca plauzibilă și este susținută de concluziile expertizei.

Pe cale de consecință, devin incidente dispozițiile art. 139 din Legea nr.8/1996, conform cărora titularii drepturilor recunoscute și protejate prin lege pot solicita instanțelor de judecată recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Urmează deci să fie obligată pârâta să nu mai folosească opera derivată „Indaco Lege" și nici variantele acestei opere. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 25.000.000 lei, estimat provizoriu, urmând însă, ca în funcție de probele care se vor administra, să se prevaleze de prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2 C.pr.civ., în sensul majorării sau reducerii câtimii obiectului cererii.

Prin sentința civilă nr. 2130 din 28.11.2012, Tribunalul București a respins cererea ca neîntemeiată.

A reținut instanța că reclamanta a realizat un produs informatic denumit ”Indaco Lege”, conținând actele normative publicate în Monitorul Oficial din România, sistematizate după anumite criterii și consolidate, astfel încât să poată fi găsite și accesate de utilizatori rapid. Pentru fiecare act normativ se precizează data la care a intrat în vigoare, modificările aduse între timp acestuia, corelațiile cu alte acte normative, se indică prevederile atacate la Curtea Constituțională și conținutul respectivelor decizii, actele care au legătură cu actul normativ. Acest produs este oferit clienților spre utilizare, în baza contractelor încheiate cu aceștia și contra cost.

Cererea de chemare în judecată este justificată de faptul că s-a constatat că pârâta a copiat produsul său pe care reclamanta i i-a pus la dispoziție pentru utilizare în baza contractului din 14.01.2010 de furnizare a serviciului ”Indaco Lege Standard” cu EU Online. În acest sens, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize de la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care a stabilit că în serviciul pus de pârâtă la dispoziția terților conține modificările efectuate de reclamantă la trei anexe ale unor 3 legi din conținutul serviciului său (anexa nr. 10/03 la Legea 11/2010, anexa 2/03 la Legea nr. 12/2010 și anexa nr.2 la Legea nr. 18/2009), reprezentând inserarea unor litere disparate care citite vertical formează cuvântul Indaco, așa încât textele normative respective din ”Indaco Lege” sunt identice cu textele din programul ”SintAct” al pârâtei, dar nu sunt identice cu cele din Monitorul oficial, diferențele fiind nesemnificative și nedenaturând textul legal.

În baza raportului efectuat de ORDA, reclamanta a solicitat instanței să constate că pârâta i-a încălcat drepturile exclusive privind opera sa derivată ”Indaco Lege” și să i se interzică acesteia să mai folosească opera sa și nici variantele acesteia, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor. Tribunalul a constatat ca inițial reclamanta a invocat disp. art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996 modificată, privind opera derivată, și disp. art. 12 și 13 privind drepturile patrimoniale exclusive ale autorului unei opere, iar apoi a invocat drepturile fabricantului asupra bazei de date, drept sui generis recunoscut de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe persoanelor juridice care nu sunt autori în sensul legii, deci nu au creat vreo operă, dar au investit sume considerabile în crearea unor baze de date, definite la art. 122/1 alin. (2) ca fiind „o culegere de opere, de date sau alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică și în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate". Potrivit art. 122/1 alin. (4) fabricantul unei baze de date este „persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiție substanțială cantitativă și calitativă în vederea obținerii, verificării sau prezentării conținutului unei baze de date".

Analizând produsul ”Indaco Lege” conform definiției date de lege bazelor de date, tribunalul a constatat că acesta este o bază de date, iar nu o operă derivată, așa cum a susținut reclamanta. Astfel, conform disp. de la art. 16 din Legea nr.8/1996, așa cum acesta a fost modificat prin pct. 14 din Legea nr.285/2004: „prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală". Rezultă astfel că pentru realizarea unei opere derivate trebuie îndeplinite două condiții în mod cumulativ: să existe o operă preexistentă, iar realizarea operei derivate să constituie creație intelectuală. în cauză nu este îndeplinită nici una dintre condiții, deoarece nu există o operă preexistentă, întrucât actele normative care sunt cuprinse în produsul reclamantei nu reprezintă opere protejate, fiind excluse de la protecția prin drept de autor, conform art. 9 din lege, iar în ai doilea rând, operațiunile realizate de reclamantă nu constituie efort de creație intelectuală, așa cum a susținut și pârâta din cauză (extragerea informației brute; trecerea din format electronic securizat a M. Of. în format fizic; scanarea actelor; recunoașterea optică a caracterelor; tehnoredactarea textului; inserare text în fiecare celulă; extragere/prelucrare imagini; inserare/poziționare imagini în text; corectarea textului; structurarea logică a actelor; relaționarea actelor; creare relații logice cu alte acte; clasificarea actelor; actualizarea actelor).

De altfel, chiar în contractul semnat între părțile din cauză produsul ”Indaco Lege” este definit ca o bază de date, având în vedere că se menționează la pct. IV că pârâta se obligă să achite contravaloarea abonamentului la data stabilită și de asemenea s-a obligat (lit. c) să nu construiască o bază de date similară cu textul documentelor extrase prin intermediul serviciului ”Indaco lege Standard” cu EU Online, iar în sensul contractului prin bază de date se înțelege o structură informatică prin intermediul căreia se pot stoca sau regăsi diferite informații. Pârâta se obligă de asemenea (lit. d) să nu transmită textele obținute prin procedeul arătat la alin. c) unei terțe persoane în scopul creării sau îmbunătățirii unei baze de date similare celei ce face obiectul contractului. ”Indaco Lege” nu este o operă derivată, nefiind nici un program de calculator în sensul legii nr.8/1996, având în vedere disp. art. 122/1 alin. (3) : „protecția prevăzută în prezentul capitol nu se aplică programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau funcționarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice".

Tribunalul a mai reținut că produsul reclamantei nu este o operă derivată și nici un program de calculator, deși el a fost înregistrat la ORDA ca atare, însă având în vedere data înregistrării (11.01.2001), se poate observa că la epoca respectivă nu erau recunoscute și protejate drepturile fabricanților de baze de date prin legea română și nici reclamanta nu a susținut că produsul ”Indaco Lege” este program de calculator. Pârâta nu a încălcat astfel drepturile asupra unei opere derivate, așa cum sunt prevăzute la art. 12 și 13 din Legea nr.8/1996, acțiunea reclamantei având la bază caracterul de operă derivată al produsului ”Indaco Lege” nefiind întemeiată.

S-a apreciat de către tribunal ca despăgubirile solicitate de reclamantă nu sunt întemeiate, atâta timp cât nu s-a reținut existența unei fapte ilicite constând în încălcarea drepturilor de autor care să determine răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

În analizarea încălcării drepturilor recunoscute fabricanților de date, în categoria cărora se încadrează reclamanta din cauză, tribunalul a reținut ca la art. 122/2 alin.(1) din legea de referință, se recunoaște acestora dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza și de a interzice extragerea sau reutilizarea totalității sau a unei părți substanțiale din baza de date, evaluată cantitativ sau calitativ. Legea definește la alin. (2) lit. a) din același articol extragerea ca fiind transferul permanent sau temporar al totalității ori al unei părți, evaluată cantitativ sau calitativ, substanțiale din conținutul bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau orice formă. Reutilizarea constituie, potrivit lit. b) al alin. (2) orice formă de punere la dispoziția publicului a totalității sau a unei părți substanțiale a conținutului bazei de date, evaluate cantitativ sau calitativ, prin distribuirea de copii, închiriere sau alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziția publicului a bazei de date, așa încât acesta să poată avea acces la aceasta la locul și momentul ales în mod individual. Se prevede de asemenea la alin. (5) al art. 122/2 că nu este permisă extragerea sau reutilizarea, repetată și sistematică, de părți nesubstanțiale ale conținutul bazei de date, dacă aceasta ar presupune acte contrarii unei utilizări normale acestei baze sau ar cauza un prejudicia nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei de date.

Tribunalul a constatat că dispozițiile menționate nu pot fi aplicabile în cauză, deoarece reclamanta nu a făcut dovada extragerii de către pârâtă a unor părți substanțiale din baza sa de date, respectiv produsul ”Indaco Lege”, nefăcând nici dovada reutilizării acestor părți substanțiale sau de natură a prejudicia interesele legitime ale reclamantei prin acte repetate și sistematizate de părți nesubstanțiale din baza de date.

Tribunalul a mai reținut că utilizarea celor 3 acte normative reținute de expertiza ORDA nu se încadrează în prevederile legale incidente, fiind corecte susținerile pârâtei în acest sens, exemplificat cu cele reținute de CJUE în cauza C-203/2004, în consecință neputându-se reține încălcarea drepturilor reclamantei ca fabricant de baze de date în cauză și nici existența unui prejudiciu care să determine obligarea pârâtei la despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 107 A din 30 mai 2013, Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea. A obligat pârâta să nu mai folosească opera „Indaco Lege" aparținând reclamantei și nici variantele acestei opere. A obligat pârâta la plata către reclamantă de despăgubiri în cuantum de 1.529 lei.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Într-o primă critică, apelanta se referă la aprecierea greșită pe care prima instanță a făcut-o cu privire la natura produsului „Indaco Lege", în sensul includerii acesteia în categoria bazelor de date, reglementate de prevederile art. 122/2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și nu în cea a operelor derivate. Observă, de asemenea, Curtea că din cuprinsul cererii de apel rezultă că apelanta a susținut, în primul rând caracterul de operă derivată a produsului menționat, și cu caracter subsidiar că, dincolo de orice dubiu, acesta reprezintă o bază de date, caracter constatat, de altfel, și de prima instanță.

Curtea a constatat temeinicia susținerilor apelantei cât privește caracterul de operă derivată a produsului „Indaco Lege", ținând seama de caracteristicile acestuia, prin raportare la prevederile art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996.

Astfel, reținând că produsul a cărei utilizări nelegale o reclamă apelanta prin declanșarea acestei acțiuni reprezintă, în termeni foarte succinți, o colecție de acte normative publicate în Monitorul Oficial și de hotărâri judecătorești pronunțate în ultimul secol, asupra cărora apelanta prin angajații săi efectuează anumite operațiuni (de sistematizare, de actualizare), Curtea a constatat că rămâne de analizat, pentru stabilirea naturii acestuia, dacă datele menționate pot conduce la concluzia îndeplinirii cerințelor prin care textul de lege definește o operă derivată.

Este de remarcat, sub un prim aspect, că pot constitui opere derivate, pentru ipoteza prevăzută de lit. b) din art. 8, și acele opere care nu se bucură de protecția dreptului de autor, având în vedere că textul de lege vorbește în mod expres despre colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, sub acest aspect fiind eronată concluzia primei instanțe potrivit cu care întrucât actele normative nu sunt opere protejate, nu se poate vorbi de operă derivată.

În plus, produsul apelantei nu reprezintă o simplă culegere de acte normative (asupra formei cărora nu se intervine în nici un mod), astfel cum acestea sunt publicate în Monitorul Oficial, situație în care acesta ar fi reprezentat cu certitudine doar o bază de date, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 122/1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, anume o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică și în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate,

Elementul ce diferențiază opera derivată de baza de date este reprezentat tocmai de operațiunile pe care autorul acesteia ie execută cu privire la datele, operele, materialele ce alcătuiesc colecția ori baza de date, anume alegerea și dispunerea acestora, operațiuni care prin natura lor conduc la o creație intelectuală.

Sub acest din urmă aspect, Curtea a constatat că în realizarea produsului „Indaco Lege", apelanta nu se limitează la a prelua textele publicate în Monitorul Oficial în forma în care acestea apar la publicare, ci le prelucrează, execută asupra acestora anumite operațiuni cum sunt: menționarea (chiar în cuprinsul actului) a datei intrării în vigoare a actului, a modificărilor survenite de ia publicare, cu menționarea actelor modificatoare, corelarea cu alte acte normative, menționarea pentru anumite dispoziții legale a unor decizii pronunțate de Curtea Constituțională asupra excepțiilor de neconstituționalitate și accesul la textul acestor decizii, precum și a tuturor actelor abrogate prin actul normativ. De asemenea, este realizată corelația cu alte acte normative, hotărâri de guvern, ordine, instrucțiuni și asigurat accesul la acestea, în anumite situații fiind integrat în textul actului normativ principal a actelor subsecvente, cum ar fi cele de punere în aplicare ori a metodologiilor.

Mai mult, alături de acte normative, produsul „Indaco Lege" asigură accesul la hotărâri judecătorești pronunțate în diverse perioade (inclusiv în cea interbelica), selectate și poziționate pe domenii de interes.

Toate operațiunile menționate anterior, pe care apelanta le execută asupra și eu privire la textele preluate din Monitorul Oficial ori cu privire la hotărâri judecătorești, au ca rezultat o creație intelectuală, deci o operă derivata.

Curtea a constatat, de asemenea, că este întemeiată cererea apelantei ca, în vederea protejării drepturilor asupra operei sale, recunoscute în temeiul prevederilor art. 12 și 13 din Legea nr. 8/1996, să solicite obligarea intimatei, în temeiul art. 139 din același act normativ, să nu mai folosească opera „Indaco Lege", în condițiile în care în fața primei instanțe apelanta a dovedit folosirea de către intimata, pârâtă a operei sale (prin extragerea a trei acte normative, conform expertizei întocmite de ORDA).

Totodată, Curtea a constatat că este întemeiată și cererea de acordare a despăgubirilor materiale Astfel, prin fapta intimate pârâte de a prelua din baza de date a reclamantei acte normative au fost lezate interesele legitime ale reclamantei, vizând în mod cert cheltuielile materiale pe care apelanta le face pentru obținerea produsului său în forma arătată și de care intimata pârâtă a beneficiat, cel puțin pentru actele menționate în raportul de expertiză întocmit de ORDA, fără nici o contraprestație, dimpotrivă prin obținere de profit.

Cât privește, însă, cererea de publicare a dispozitivului hotărârii în presă, pe cheltuiala pârâtei, Curtea a constatat că măsura solicitată, prevăzută de art. 139 alin. (10) lit. d) din Legea nr. 8/1996, nu este una obligatorie, atrasă automat de activarea răspunderii civile delictuale, ci este lăsată la aprecierea instanței de judecată, care are la îndemână criteriile reglementate de art. 139 alin. (13). Ținând seama de criteriul proporționalității reglementat expres în domeniul unor astfel de măsuri, Curtea a apreciat că nu se impune publicarea hotărârii, măsura nefiind una rezonabilă prin raportare la gravitatea încălcării, cu privire la care nu se poate considera că a fost însemnată, cel puțin prin raportare la întinderea prejudiciului produs în patrimoniul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele :

Instanța de apel a greșit schimbând calificarea juridică a faptelor și actelor deduse judecății, stabilită de instanța de fond.

Tribunalul a calificat în mod corect dreptul subiectiv ce se reclamă de către intimată că ar fi fost încălcat, în baza unui raționament juridic eronat, curtea de apel a schimbat calificarea juridică acestui drept subiectiv. Admiterea apelului și obligarea recurentei, în baza art. 12 și 139 din Legea nr. 8/1996 la plata unei despăgubiri de 1529 RON este o consecință directă a recalificării dreptului subiectiv asupra bunului mobil incorporal baza de date "Indaco Lege".

Situația de fapt, astfel cum a fost pe deplin lămurită, conduce la ideea, necontestată de părți, că intimata Indaco deține o bază de date denumită "Indaco Lege".

Divergența pornește de la faptul că instanța de fond și cea de apel au viziuni diferite asupra modului de interpretare și aplicare al art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 în sensul dacă această bază de date "Indaco Lege" are sau nu și calitatea de operă derivată.

Interpretând sistematic și gramatical textele incidente rezultă că o operă derivată poate rezulta dintr-o operă preexistentă sau dintr-o bază de date care prin alegerea sau dispunerea materialului constituie o creație intelectuală.

Prima ipoteză este exclusă deoarece sunt incidente în speță prevederile art. 9 lit. b) "textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora".

Cum "materia primă" a bazei de date ”Indaco Lege” este constituită din totalitatea normelor publicate în Monitorul Oficial al României, indiferent de forța lor juridică, este foarte clar că nu se poate porni de la premisa unei opere preexistente.

Ca urmare, este corect raționamentul instanței de fond cu privire la neîndeplinirea de către baza de date ”Indaco Lege” a celor două condiții impuse de art. 16 din lege respectiv o operă preexistentă și o transformare a acesteia.

Simpla indexare a actelor normative și evidențiere a modificărilor aduse acestora nu poate fi considerată o transformare a acestora, termen ce presupune în principal ca în urma unei anumite operațiuni un obiect să își schimbe forma sau calitățile esențiale.

Referitor la ipoteza 2 a art. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996, rezultă că există și posibilitatea ca baza de date să nu fie constituită din opere preexistente și cu toate acestea să beneficieze de statutul de operă derivată dacă prin operațiunea de alegere a materialului; operațiunea de dispunere a materialului; sau prin cele două combinate, ne aflăm în fața unei creații intelectuale.

Prima premisă, cea a alegerii materialului este exclusă de plano deoarece baza de date cuprinde toate normele ce compun dreptul pozitiv român (150.000 de acte normative din ianuarie 1990 și până în prezent), precum și tot ceea ce publică Jurnalul Oficial al Comunității Europene în limba română (25.000 de acte normative).

Nimic din ce publică Monitorul Oficial nu a fost vreodată exclus din baza de date ”Indaco Lege” ca să se creeze premisa unei alegeri a actelor normative pe baza unor criterii proprii intimatei și care să reflecte personalitatea prepușilor acesteia.

Recent, Curtea de Justiție a Comunităților Europene de la Luxemburg a tranșat această dispută prin interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date, ce are o formulare identică cu art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996.

CJCE a ajuns la următoarea concluzie, în hotărârea din 1 martie 2012 dată în cauza C-604/S05

Football Dataco Ltd. and others vs. Yahoo! UK Limited and others

:

Art. 3 alin. (1) din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date trebuie interpretat în sensul că o „bază de date" în sensul art. 1 alin. (2) din această directivă este protejată de dreptul de autor prevăzut de aceasta cu condiția ca alegerea sau dispunerea datelor pe care le conține să constituie o expresie originală a libertății de creație a autorului său, fapt a cărui verificare revine instanței naționale. În consecință, efortul intelectual și know-how-ul consacrate creării datelor menționate nu sunt relevante pentru a aprecia eligibilitatea bazei de date menționate pentru protecția prin acest drept; este irelevant, în acest scop, dacă alegerea sau dispunerea acestor date implica sau nu implică un „aport semnificativ" la acestea și munca și know-how-ul semnificative care se impun pentru constituirea acestei baze nu pot, ca atare, să justifice o asemenea protecție dacă nu exprimă nicio originalitate în alegerea sau dispunerea datelor pe care aceasta le conține.

Directiva 96/9 trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva dispoziției tranzitorii cuprinse la art. 14 alin.

(2), aceasta se opune unei legislații naționale care acordă unor baze de date care intră în sfera de aplicare a definiției cuprinse la art. 1 alin. (2) o protecție prin dreptul de autor în condiții diferite de cele prevăzute la art. 3 alin. (1), alegere și dispunere a materialului.

Răspunsul care se impune este protecția întemeiată pe dreptul de autor este condiționată de faptul că baza de date se caracterizează printr-un element „creativ" și nu este suficient că pentru crearea bazei de date a fost nevoie de muncă și de competențe.

Referitor la constituirea unei baze de date, acest criteriu al originalității este îndeplinit, potrivit jurisprudenței constante a CJCE atunci când, prin intermediul alegerii sau al dispunerii datelor pe care aceasta le conține, autorul său își exprimă capacitatea creativă în mod original, efectuând alegeri libere și creative. Alegerea și dispunerea datelor într-o bază de date ar trebui sa fie apte de a reflecta personalitatea autorului: această situație se regăsește în cazul în care autorul a putut face alegeri libere și creative în acest sens. CJCE a specificat totodată că, în general, nu ne aflăm în prezența originalității necesare în cazul în care caracteristicile unei opere sunt impuse de funcția tehnică a acesteia din urmă.

În speță, caracteristicile bazei de date ”Indaco Lege” sunt impuse de funcția tehnică a acesteia. Această funcție tehnică ajută utilizatorul (juristul practician) să identifice actele normative ce reglementează o anume sferă a relațiilor sociale, abrogările și modificările acestora de-a lungul timpului. Baza de date mai conține și 135.000 spețe de la toate instanțele din România, care pot fi accesate potrivit unui motor de căutare intern, pe baza unui set finit de criterii ce pot fi alese de utilizator. Practica judiciară din baza de date Indaco nu este selectată potrivit unui criteriu tematic, ci se regăsesc sentințe și decizii din absolut toate domeniile dreptului public și privat, este publicată anterior de terți și nu conține comentarii sau adnotări ale intimatei.

Cu alte cuvinte, baza de date Indaco automatizează toate operațiunile de rutină pe care le făcea un jurist acum 20 de ani doar cu ajutorul Monitorului Oficial pentru a afla care sunt normele din dreptul pozitiv aplicabile unei anumite situații de fapt și care e forma unui text de lege la o anumită dată.

Totodată, baza de date permite aflarea jurisprudenței relevante a unor instanțe într-o anume problemă de drept.

Toate aceste operațiuni, descrise de instanța de control judiciar (menționarea chiar în cuprinsul actului a datei intrării în vigoare a actului, a modificărilor survenite de la publicare, cu menționarea actelor modificatoare, corelarea cu alte acte normative, menționarea pentru anumite dispoziții legale a unor decizii pronunțate de Curtea Constituțională asupra excepțiilor de neconstituționalitate și accesul la textul acestor decizii, precum și a tuturor actelor abrogate prin actul normativ) implică „muncă, competențe sau efort" și nu exprimă originalitate în alegerea sau în dispunerea respectivelor date și prin aceasta personalitatea creatorului, ba din contra, au un caracter repetitiv datorita regulilor stricte ce trebuie urmărite.

În concluzie, bazele de date, deși presupun muncă și know-how semnificativ pot fi apărate prin intermediul dreptului de autor doar cu privire la regimul selecției și aranjării informațiilor pe care le conțin; doar

sub rezerva ca aceste baze de date să constituie o expresie originală a libertății de creație a autorului lor.

Or, având în vedere că intimata este doar titulara dreptului de proprietate sui generis asupra bazei de date ”Indaco Lege”, nu se poate reține în cauză incidența dispozițiilor art. 12 și 139 din Legea nr. 8/1996, sfera de aplicabilitate a acestora rezumându-se la opere de creație intelectuală, obiect al protecție dreptului de autor; dispozițiile art. 122/1 - 122/5 din Legea nr. 8/1996 nu au fost invocate ca temei ai acțiunii, prin cererea introductivă sau până la momentul când au fost declarate închise dezbaterile în primă instanță; nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 122/2 pct. 5 din Legea nr. 8/1996.

Înalta Curte a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Este fondată susținerea din recurs în sensul că prevederile privitoare la drepturile sui-generis ale fabricanților bazelor de date, reglementate la art. 122/1 și urm. din Legea nr.8/1996 (drepturi distincte de cele ale titularilor operelor derivate reglementate de art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996 al căror obiect și condiții de aplicare sunt diferite) nu au fost invocate în termenul legal, conform art. 132 C.pr.civ., în fața primei instanțe.

Reclamanta a invocat pentru prima dată aceste prevederi cu prilejul susținerii concluziilor pe fondul litigiului în fața primei instanțe la termenul din 14.11.2012, susțineri față de care pârâta a replicat în sensul că prin acțiune s-a invocat încălcarea asupra unei opere derivate. De asemenea pârâta s-a apărat prin întâmpinarea formulată în apel, susținând că acțiunea nu a fost modificată în termen în fața primei instanțe în sensul menționat anterior.

Ca atare, va fi înlăturată din motivarea primei instanțe analiza temeiniciei acțiunii prin raportare la prevederile privitoare la drepturile sui-generis ale fabricanților bazelor de date, care se regăsesc în art. 122/1 și urm. din Legea nr.8/1996.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la îndeplinirea condițiilor art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996 este nefondată susținerea recurentei în sensul că nu ar putea face obiectul unei opere derivate baza de date în cauză care ar cuprinde materiale neprotejate prin drept de autor, conform art.9 lit. b) din Legea nr.8/1996.

Potrivit art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996, fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe

opere preexistente,

și anume culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date,

protejate ori nu,

inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.

Faptul că potrivit art.9 lit. b) din Legea nr.8/1996 textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor nu înseamnă că acestea nu se încadrează în categoria operelor preexistente ci doar că legiuitorul, din anumite considerente, a ales să nu le acorde o protecție legală.

Această interpretare este confirmată de menționarea expresă în cadrul lit. b) a art.8 a faptului că materialele sau datele care constituie partea componentă a culegerilor de opere, în care se includ și bazele de date, pot să fie protejate sau nu.

Cu precizarea expusă anterior, este fondat motivul de recurs prin care se susține neîndeplinirea în cauză a prevederilor legale invocate ca temei al acțiunii pentru a se dispune obligarea pârâtei să nu mai folosească opera derivată „Indaco Lege" aparținând reclamantei și nici variantele acestei opere și să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru încălcarea drepturilor prevăzute de art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996 asupra acestei baze de date.

Prin cererea de chemare în judecată s-a invocat, în susținerea ideii că „Indaco Lege" este o operă derivată conform art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996, volumul mare de muncă efectuată de două departamente ale S.C. I.S.: Tehnoredactare și Informatică juridică, care constă, în principal, în prelucrarea, sistematizarea și actualizarea textelor publicate în Monitorul Oficial al României

Această activitate a fost descrisă în acțiune astfel:  "În cazul fiecărui act normativ se precizează data la care a intrat în vigoare, care sunt modificările ce au apărut în timp (ceea ce permite aplicarea corectă a legii în timp), care sunt corelațiile cu alte acte normative și, în plus, permite accesul rapid la aceste acte normative.

De asemenea, se indică prevederile care au fost atacate la Curtea Constituțională, conținutul integral al deciziilor Curții pronunțate în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, se menționează actele normative care au legătură cu actul normativ despre care este vorba (hotărâri de guvern, ordine, instrucțiuni norme metodologice etc.), se asigură accesul rapid la aceste acte normative. Sunt indicate totodată toate actele normative abrogate prin actul normativ despre care este vorba și se asigură accesul rapid la acele acte normative.

Dep. Tehnoredactare execută extragerea informației brute; trecerea din format electronic securizat a M. Of. în format fizic - hârtie; scanarea actelor; recunoașterea optică a caracterelor; tehnoredactarea textului; Creare/prelucrare tabele monospațiate; inserare text în fiecare celulă; extragere/prelucrare imagini; inserare/poziționare imagini în text; corectarea textului.

Dep. Informatică juridică execută structurarea logică a actelor (crearea arborelui structural cu legături către fiecare element); Relaționarea actelor (creare/inserare legături lip „link" către acte; creare relații logice cu alte acte); Clasificarea actelor (crearea/definirea header-elar ce conțin informații personalizate folosite la identificarea actului); Actualizarea actelor (citire/analizare, comparare versiuni, interpretare, editare text  <inserare/modificare/ștergere>, verificare versiune). Ca urmare a acestei munci laborioase, rezultă un produs considerat un vârf în categoria de profil din România, care conține legislație românească, jurisprudență, anunțuri privind achizițiile publice, utilitare juridice."

După cum se poate observa aceste etape de prelucrare, sistematizare și actualizare a textelor publicate în Monitorul Oficial al României sunt urmate în cazul tuturor programelor legislative existente pe piața de profil din România, neputând astfel fi considerate ca reprezentând elemente de originalitate.

Criteriul originalității nu este îndeplinit atunci când constituirea bazei de date este impusă de considerații tehnice, de reguli sau de limitări care nu lasă loc niciunei libertăți de creație.

Pentru a demonstra că „Indaco Lege" este o operă derivata conform art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996 reclamanta trebuia să facă referire la elementele de originalitate ale structurii bazei de date, referitoare la

alegerea sau dispunerea conținutului acesteia.

Protecția bazei de date prin dreptul de autor nu se extinde asupra conținutului bazei de date, și nici asupra elementelor constitutive ale acestuia. Aceste noțiuni nu acoperă crearea datelor cuprinse în această

bază.

Aceste cerințe rezultă din hotărârea CJUE din 1.03.2012 pronunțată în cauza C-604/10 având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea Directivei 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date formulată în cadrul unui litigiu între „Football Dataco și alții", pe de o parte, și „Yahoo și alții" privind drepturi de proprietate intelectuală invocate de primele asupra calendarelor partidelor din campionatele de fotbal englez și scoțian.

Prin această hotărâre s-au decis următoarele.

"Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/9 trebuie interpretat în sensul că o „bază de date" în sensul articolului 1 alineatul (2) din această directivă este protejată de dreptul de autor prevăzut de aceasta cu condiția ca alegerea sau dispunerea datelor pe care le conține să constituie o expresie originală a libertății de creație a autorului său, fapt a cărui verificare revine instanței naționale.

în consecință:

efortul intelectual și know-how-ul consacrate creării datelor menționate nu sunt relevante pentru a aprecia eligibilitatea bazei de date menționate pentru protecția prin acest drept,

este irelevant, în acest scop, dacă alegerea sau dispunerea acestor date implică sau

nu

implică un „aport semnificativ" la acestea și

munca și know-how-ul semnificative care se impun pentru constituirea acestei baze nu pot, ca atare, să justifice o asemenea protecție dacă nu exprimă nicio originalitate în alegerea sau dispunerea datelor pe care aceasta le conține."

Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridica a bazelor de date a fost transpusă în Legea nr.8/1996, interpretarea dată în hotărârea CJUE menționată anterior fiind obligatorie și pentru textele transpuse în legislația română.

Așa cum se menționează expres în paragraful 32 al hotărârii CJUE menționată anterior noțiunile „alegere" și „dispunere", vizează selectarea și, respectiv, aranjarea datelor, prin care autorul bazei îi conferă acesteia structura sa. Aceste noțiuni nu acoperă crearea datelor cuprinse în această bază.

După cum se poate observa, în cererea de chemare în judecată au fost indicate ca reprezentând creație intelectuală care ar justifica protecția bazei de date ca operă derivată tocmai activitățile aferente creării datelor cuprinse în baza de date, iar nu elementele originale care țin de alegerea sau dispunerea conținutului bazei de date, de structura acesteia.

De asemenea, în ceea ce privește încălcarea imputată pârâtului, aceasta a fost descrisă ca fiind reprezentată de copierea unor legi așa cum au fost prelucrate de către angajații reclamantei, deci copierea unor elemente ale conținutului bazei de date, iar nu a unor elemente care țin de structura bazei de date, a elementelor care țin de creația intelectuală protejate prin art.8 lit. b) din Legea nr.8/1996.

Referitor la jurisprudența care apare în cadrul acestui program legislativ, prin acțiune nu s-a pretins, în justificarea caracterului de operă derivată a acestei baze de date, existența unor elemente de originalitate legat de alegerea și selectarea acesteia și nici că s-ar fi efectuat alte activități de preluare a altor elemente, prin altă modalitate decât copierea datelor cuprinse în această bază de date, așa cum au fost prelucrate.

De asemenea, drept cauză a cererii de chemare în judecată nu a fost invocată răspunderea decurgând din încălcarea contractului dintre părți ci din încălcarea drepturilor asupra operei derivate.

În consecință, în temeiul art.312 alin. (1)-(3) raportat la prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., Înalte Curte a admis recursul, a modificat decizia, în temeiul art.296 raportat la art.295 C.proc.civ., a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.