ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5434/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 11 din 8 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii civile în pretenții bănești, formulată de reclamantele P.P.S., P.A.O. și P.M. împotriva pârâților T.G. și SC O.A.G.I. SA București în favoarea Tribunalului Caras - Severin jud. Reșița. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Caras - Severin la data de 4 iulie 2007, reclamantele P.S.P., P.A.O., P.M. au chemat în judecată pârâții T.G. În solidar cu SC S.A.O.A.G.I. SA București pentru a fi obligați la plata sumei de 222.500 euro, respectiv 712.000 lei, la cursul de 3,2 lei/euro ce reprezintă repararea prejudiciului ce li s-a cauzat ca urmare a producerii accidentului de circulație din 16 martie 2004 pe autostrada M 5 între localitățile Kecskemet și Kiskunfelegyhza Ungaria, în urma căruia P.I., pasager în autovehicul, accidentat, a decedat.

Prin sentința civilă nr. 1978 din 26 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2376/115/2007, Tribunalul Caras - Severin jud. Reșița, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P.S.P., P.A.O. și P.M., împotriva pârâtului T.G. pentru pretenții, în favoarea Judecătoriei Caransebeș. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Caras - Severin a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. b) C. proc. civ. care se referă la procesele în materie civilă, ci este vorba despre latura civilă nerezolvată în procesul penal, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține aceleiași instanțe, competentă a judeca latura penală, respectiv Judecătoria Caransebeș, în raza căreia se află domiciliul pârâtului.

La rândul său Judecătoria Caransebeș prin sentința civilă nr. 493 din 13 martie 2008 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Caransebeș. Pentru a se pronunța astfel Judecătoria Caransebeș a reținut următoarele: Față de acțiunea penală, acțiunea civilă în procesul penal are un caracter subsidiar, urmând a fi soluționată numai după ce a fost soluționată în prealabil acțiunea penală, conform formulei „penalul ține în loc civilul". Cu excepția cazurilor prevăzute de lege, partea vătămată conform art. 19 C. proc. civ. în baza dreptului de opțiune, are dreptul de a alege, pentru valorificarea pretențiilor civile decurgând dintr-o infracțiune, calea procesuală penală sau civilă.

Cu ocazia judecării laturii penale în Ungaria, latura civilă a rămas nesoluționată, reclamantele optând pentru sesizarea instanței civile din România, situație în care trebuie să se conformeze normelor C. proc. civ. - potrivit cu care procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde se judecă în primă instanță de Tribunal potrivit art. 2 pct. 1 lit. b). Or, din moment ce reclamantele au sesizat separat instanța civilă din România în vederea judecării laturii civile a cauzei prezente (latura penală s-a judecat în Ungaria) care are o valoare de 712.000 lei Rol, competent a judeca prezenta cauză este Tribunalul Caras - Severin, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul T.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurentul a indicat motivele de recurs prevăzut de art. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Astfel, dat fiind izvorul pretențiilor reclamantelor - infracțiunea de ucidere din culpă - competentă a soluționa cauza era judecătoria, indiferent de întinderea despăgubirilor, deoarece incidente în cauză sunt dispozițiile C. proc. pen., respectiv art. 31 care reglementează competența instanțelor în ipoteza în care infracțiunea este săvârșită în străinătate, incluzând și latura civilă. Prin urmare, natura infracțiunii este singurul criteriu de stabilire a instanței competente atât penale cât și civile fiind fără rațiune logică a se distinge situația când ambele laturi civilă și penală se judecă împreună la judecătorie iar în ipoteza judecării separate, să fie judecate de tribunal.

Textul art. 2 lit. b) C. proc. civ. se referă la procesele și cererile în materie civilă și nu în materie penală. Examinând recursul instanța reține următoarele: În ipoteza în care faptul prejudiciabil civil își are izvorul într-un fapt penal, regulile după care operează competența diferă după cum persoana vătămată s-a constituit sau nu parte civilă în procesul penal. Astfel, în cazul în care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, acțiunea civilă se exercită în cursul procesului penal, instanța competentă de a soluționa cauza fiind instanța competentă a judeca infracțiunea, adică instanța penală, după regulile procedurale statuate în Codul de procedură penală.

În ipoteza în care acțiunea civilă nu se exercită în cadrul penal, persoana lezată prin infracțiune poate opta și a se adresa instanței civile, situație în care acțiunea civilă nu mai este guvernată de regulile de procedură penală privind competența instanțelor penale indiferent de locul săvârșirii infracțiunii, ci de regulile de procedură civilă. Prin urmare, același fapt ilicit, infracțiunea, poate genera în funcție de opțiunea persoanei vătămate, judecata litigiului de instanțe diferite penală și civilă, fără ca regulile penale să-și extindă efectele asupra acțiunii civile în materie de competență.

În consecință, din moment ce partea s-a adresat separat cu o acțiune civilă, la o instanță civilă, regulile de competență incidente vor fi cele exclusiv civile, chiar dacă faptul prejudiciabil a fost judecat și ca infracțiune, deoarece instanța penală reclamată de recurent a fi competentă a soluționa acțiunea civilă, nu își poate extinde competența dincolo de tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit o infracțiune, în absența cererii exprese a părții de a se constitui parte civilă în procesul penal. Cum în speță, acțiunea civilă în daune cu izvor în săvârșirea unor fapte penale s-a exercitat separat, regulile de competență materială sunt exclusiv civile și prin urmare competența materială stabilită de Curte de Apel Timișoara în funcție de valoarea pretențiilor deduse judecății este legală potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. În consecință, recursul promovat de recurent este neîntemeiat și urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul T.G. împotriva sentinței nr. 2 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010.