ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5045/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 3 aprilie 2008,

reclamanții B.D., B.D. și B.L.A. au contestat Dispoziția din 28 februarie 2008

emisă de Primarul comunei Cumpăna, în baza Legii nr. 10/2001 și au solicitat

anularea acesteia și, în principal, obligarea pârâților Primarul comunei

Cumpăna și Comuna Cumpăna, prin primar la restituirea în natură a terenului în

suprafață de 1.700 mp, iar în subsidiar, atribuirea în compensare a unui teren

echivalent valoric sau să propună acordarea de despăgubiri.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin

dispoziția contestată a fost respinsă notificarea din 2002, prin care autoarele

lor au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.700 mp

situat în comuna Cumpăna, jud. Constanța, iar dacă acest lucru nu este posibil,

să fie atribuit un alt teren în compensare sau să fie acordate despăgubiri

bănești, cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului

solicitat.

Asupra aceleiași notificări, Primarul comunei Cumpăna

a emis ulterior Dispoziția din 29 iulie 2008 prin care propune acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de 1.700 mp teren, dispoziție care a fost

contestată separat de reclamanți și s-a format Dosarul nr. 8890/118/2008,

instanța dispunând conexarea celor două cauze, având aceleași părți, dar și cu

obiect și cauză ce au legătură între ele.

Prin sentința nr. 447 din 03 aprilie 2009, Tribunalul

Constanța, secția civilă, a admis acțiunea principală; a dispus anularea

Dispoziției din 28 februarie 2008; a admis acțiunea conexă; a dispus anularea

Dispoziției din 29 iulie 2008; a obligat pârâtul să acorde reclamanților în

compensare alte bunuri sau servicii în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

sau să propună acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 16 Titlul

VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de legea specială, lucru

necontestat de către pârâți și care explică emiterea dispoziției cu propunerea

acordării de despăgubiri.

S-a mai reținut că, potrivit art. 26 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri

reparatorii constând în compensare cu alte bunuri sau servicii ori acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții

Primarul comunei Cumpăna și Comuna Cumpăna, prin primar, susținând că instanța

nu a motivat în fapt și în drept pe aspectul apărărilor formulate de către ei,

ce au constat în lipsa de obiect a cererii principale urmare a revocării

Dispoziției din 2008 de către emitent, precum și caracterul nefondat al cererii

conexe prin raportare la inexistența de terenuri ce ar fi putut fi atribuite în

compensare.

Apelanții au arătat și faptul că instanța de fond a

ignorat că reclamanții au modificat cererea conexă la ultimul termen de

judecată, în sensul că nu au mai investit instanța cu o cerere de anulare a

Dispoziției din 2008, ci cu una de modificare în parte, de obligare în parte la

acordarea în compensare a unei alte suprafețe de teren.

Prin Decizia civilă nr. 280/ C din data de 30

noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori

și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul, a

schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins acțiunea conexă,

menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că,

instanța de fond trebuia să respingă acțiunea conexă și nu să dispună anularea Dispoziției

din 2008, avându-se în vedere că s-a solicitat numai anularea în parte în ceea

ce privește acordarea de măsuri în compensare și cum terenuri pentru a fi

acordate în compensare nu există, potrivit listei solicitate de la primărie în

baza art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, această dispoziție este legală.

Cu privire la nemotivarea în fapt și în drept a

sentinței atacate sub aspectul apărărilor formulate de către pârâții apelanți,

instanța de apel a constatat că au fost respectate întocmai dispozițiile art. 261

alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ. cu privire la motivarea hotărârii.

Împotriva acestei decizii, au exercitat calea de atac

a recursului pârâții Comuna Cumpăna, prin Primar și Primarul Comunei Cumpăna

arătând că, faptul revocării Dispoziției din 2008 era de natură a lipsi de

obiect cererea principală și de a determina respingerea acesteia ca rămasă fără

obiect, aspecte subliniate atât în fața instanței de fond, cât și a celei de

apel. Hotărârea criticată nu evidențiază considerentele de fapt și de drept

care au determinat instanța de apel să înlăture aceste critici, care sunt

amintite succint ca motive de apel, dar în final ignorate.

Recurenții critică și omisiunea instanței de apel de a

se pronunța asupra cererii de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor

de judecată ocazionate de judecata la fond și în apel, solicitând plata

cheltuielilor de judecată și în recurs, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

considerentele ce succed:

Prin acțiunea principală înregistrată de reclamanți la

data de 3 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Constanța, s-a solicitat anularea

Dispoziției din 28 februarie 2008 emisă de Primarul comunei Cumpăna.

Prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea

înregistrată din 2002, prin care autorii reclamanților au solicitat în baza

Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.700 mp

situat în comuna Cumpăna, județul Constanța, iar în subsidiar atribuirea unui

alt teren în compensare sau acordarea de despăgubiri bănești.

Ulterior, cu privire la aceeași notificare, Primarul

comunei Cumpăna a emis Dispoziția din 20 iulie 2008, prin care s-a propus

acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 1.700 mp (art. 1 din

dispoziție).

Prin această din urmă dispoziție s-a dispus în mod

expres revocarea dispoziției din 28 februarie 2008 (art. 2 din dispoziție), a

cărei anulare a făcut obiectul contestației promovate de reclamanți.

Ca urmare, din momentul emiterii celei de-a doua

dispoziții, prima dispoziție nu și-a mai produs efectele, fiind revocată.

Așadar, acțiunea principală, care viza anularea

Dispoziției din 2008, a rămas fără obiect, ceea ce impunea respingerea acesteia

prin decizia instanței de apel, prin care s-a dispus doar respingerea acțiunii

conexe privind anularea Dispoziției din 2008.

Sub aspectul analizat, criticile formulate de către

pârâții-recurenți sunt fondate, recursul urmând a fi admis în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Pe de altă parte, cererea de obligare a reclamanților

la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, formulată de

către pârâți în baza art. 274 din C. proc. civ., este neîntemeiată deoarece,

verificând actele și lucrările dosarelor de la fond, apel și recurs, se

constată că pârâții nu au depus niciun fel de dovezi privind efectuarea

cheltuielilor de judecată, așa încât criticile ce vizează acest aspect nu pot

fi primite, cererea urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții Comuna Cumpăna,

prin Primar și Primarul Comunei Cumpăna împotriva Deciziei civile nr. 280/ C

din data de 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru

cauze cu minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Modifică în parte decizia atacată în sensul că schimbă

în tot sentința civilă nr. 447 din data de 03 aprilie 2009 a Tribunalului

Constanța, secția civilă.

Respinge și acțiunea principală ca rămasă fără obiect.

Păstrează restul dispozițiilor deciziei privind

admiterea apelului și respingerea acțiunii conexe.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată

de recurenții-pârâți ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie

2010.