ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4763/2010

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, reține

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1748/ PI din 08

octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 2233/30/2004, a

fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții

T.O.

și C.C.D. în

contradictoriu cu pârâta B.N.R. în reprezentarea Statului Român, reprezentată

de Sucursala județului Timiș.

Prima instanță a

reținut că reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea

monedelor de aur confiscate în mod abuziv în perioada 1946-1990 de la numitul

Cinghita Cornel, în prezent decedat, tatăl reclamanților, monede ie aur de

diferite mărimi și cu diferite efigii, proprietatea familie reclamanților.

În aceste condiții

tribunalul a apreciat că reclamanții nu și-au dovedit pretențiile și se impune

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 152 din 17 iunie 2008, a admis apelul reclamanților R.K., născută C. și C.C.D. și a dispus schimbarea în parte a

sentinței civile nr. 1748/P/8 octombrie  2007 pronunțată de Tribunalul Timiș,

în sensul admiterii acțiuni, cu obligarea pârâtei să plătească reclamanților

suma de 4.204,24 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea a 7 monede din aur

în greutate de 54,9006 g aur fin, pentru motivele ce urmează.

Conform deciziei

penale, aflată la filele 22-24 din dosarul de apel, tatăl reclamanților, C.C. a

fost trimis în judecată deoarece în data de 31 august 1948, ca urmare a unei

perchiziții domiciliare, organele de Poliție s-au găsit în biroul său 3751

dolari USA, o monedă a 20 dolari aur, 2 monede a 20 franci elvețieni, 3 monede

aur a 10 coroane austriece, o monedă aur a 10 coroane maghiare, și 3 monede de

florinți.

Instanța a reținut

starea de fapt din rechizitoriu, precum și infracțiunea văzută de art. 14 din

Legea 284/1947, dispunând condamnarea la 10 ani închisoare corecțională și

2.860.545 lei amendă precum și confiscarea valorilor găsite la inculpat.

Din concluziile

raportului de expertiză Curtea a reținut că cele 7 monede din aur confiscate

conform deciziei penale au în total greutatea de 53.9006 grame aur fin în valoare de 4.204,24 lei, iar monedele din aur a 5 florinți, 2 florinți și un

florint nu au fost emise conform cataloagelor de specialitate.

Totodată s-a precizat

că din decizia penală nu rezultă nici numărul și tipul monedelor belgiene

confiscate.

Reclamanții au

pretins contravaloarea a 1.450 monede din aur, sens în care prin declarații

autentificate au înțeles să facă dovada acestor pretenții.

Expertiza a

determinat și valoarea acestei cantități de 7.609,4234 grame aur fin a cărei

valoare este de 593.535,03 lei.

În condițiile art. 480,

1890 și 1169 C. civ. precum și ale art. 26 din O.U.G. nr. /2000, modificată și

completată prin Legea 591/2004 Curtea a apreciat acțiunea reclamanților

întemeiată în parte.

Curtea a constatat că

reclamanții au dovedit în cauză numai cantitatea 54,9006 grame aur fin în

valoare de 4.204, 24 lei, întrucât declarațiile acestora nu pot fi avute în

vedere în condițiile în care nu se coroborează cu declarațiile martorilor

audiați la prima instanță și cu înscrisurile de la dosar, mai exact cu decizia

penală.

Împotriva deciziei au

declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta.

Reclamanții, prin

recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

critică decizia sub aspectul greșitei rețineri a faptului că nu și-au dovedit

pretențiile întrucât B.N.R. avea obligația de a aduce în instanță probele

reprezentate de procesul verbal de confiscare ca și cel de predare a aurului.

Instanța de apel în

mod greșit a apreciat că în speță ar fi fost dovedită doar cantitatea de 53 g de aur, critică întemeiată pe dis art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, instanța

de apel are argumente contradictorii atunci când reține faptul că monedele de

forinți nu ar fi fost emise niciodată, reținere în contradicție cu cele

menționate în cuprinsul sentinței penale cu privire la cantitatea și felul

monedelor confiscate, critică întemeiată pe disp.art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Lipsa procesului

verbal de confiscare nu poate constitui culpa reclamanților iar în lipsa

acestuia, singurele probe concludente sunt declarațiile martorilor care se

coroborează cu răspunsul la interogatoriu al reclamanților cât și cu declarația

autentificată sub jurământ dată de fratele reclamantei, sentința penală făcând

dovada numai cu privire la faptul condamnării, aurul fiind confiscat anterior

cu ocazia percheziției domiciliare din 31 august 1948.

Din cuprinsul

sentinței penale rezultă că la domiciliul defunctului s-au găsit 20 dolari în aur,

adică 20 de monede precum și alte devize străine.

Se mai arată că

instanța în baza rolului activ era obligată să facă toate demersurile pentru

obținerea procesului verbal de confiscare.

B.N.R. prin recursul

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea sub

aspectul încălcării dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Normele metodologice de

aplicare a O.U.G. 190/2000 în sensul cănu trebuia indicată contravaloarea

aurului întrucât aceasta, potrivit legii, era cea de la data plății.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în

toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta

Curte reține cele ce urmează:

Alin. (7) al art. 304

C. proc. civ., nu este incident în cauză, întrucât, astfel cum rezultă din

expunerea rezumată a conținutului deciziei, nu există contradicție între

considerente, astfel cum se invocă de recurenți.

Instanța, analizând

probatoriul administrat, a stabilit cantitatea de aur confiscată.

În cauză, nu sunt

incidente nici motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., ce evocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1)

potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante, întrucât instanța a fost învestită cu o acțiune având drept

obiect restituirea unor monede din aur în temeiul O.U.G. nr. 190/2000 privind

regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în

România modificată și completată prin Legea nr. 591/2004 și nu cu interpretarea

vreunui act juridic încheiat între părți, a cărei natură ori înțeles lămurit și

vădit neîndoielnic să fi fost schimbat de instanță.

Alin. (1) al art. 304

C. proc. civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru nelegalitate.

Dispozițiile din

recurs ce permiteau reanalizarea probatoriului administrat în fața instanțelor

de fond, respectiv pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., au fost abrogate

anterior declanșării litigiului.

Înalta Curte, pentru

considerentele ce preced, va respinge recursul reclamanților în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul formulat de

pârât este fondat față de dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 138/2000

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 458/2006 și art. 39 alin. (2) din

Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 138/2006.

Conform acestor din

urmă dispoziții, în situația în care bunurile confiscate abuziv nu se mai

găsesc fizic, persoanele îndreptățite urmează a primi contravaloarea metalului

prețios fin, calculată la prețul practicat la B.N.R. la data plății. Așadar,

valoarea aurului fin confiscat va fi stabilită abia la data plății.

Față de conținutul

normei metodologice Înalta curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1),

(2) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va

admite recursul B.N.R., va modifica decizia în parte și va obliga pârâta la

plata contravalorii a 53,9006 grame aur fin la prețul practicat de B.N.R. la data

plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții R.(C.) K. și C.C.D. a cărui calitate

procesuală a fost preluată de C.E.M. și L.C. împotriva Deciziei civile nr. 152

din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Admite recursul

declarat de pârâta B.N.R.-Sucursala Timiș împotriva aceleiași decizii.

Modifică decizia în

parte, în sensul că pârâta va fi obligată la plata contravalorii a 53,9006 grame aur fin la prețul practicat de B.N.R. la data plății.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.