ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4763/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 1748/ PI din 08 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 2233/30/2004, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții T.O. și C.C.D. în contradictoriu cu pârâta B.N.R. în reprezentarea Statului Român, reprezentată de Sucursala județului Timiș. Prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea monedelor de aur confiscate în mod abuziv în perioada 1946-1990 de la numitul Cinghita Cornel, în prezent decedat, tatăl reclamanților, monede ie aur de diferite mărimi și cu diferite efigii, proprietatea familie reclamanților.

În aceste condiții tribunalul a apreciat că reclamanții nu și-au dovedit pretențiile și se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 152 din 17 iunie 2008, a admis apelul reclamanților R.K., născută C. și C.C.D. și a dispus schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1748/P/8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în sensul admiterii acțiuni, cu obligarea pârâtei să plătească reclamanților suma de 4.204,24 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea a 7 monede din aur în greutate de 54,9006 g aur fin, pentru motivele ce urmează. Conform deciziei penale, aflată la filele 22-24 din dosarul de apel, tatăl reclamanților, C.C.

a fost trimis în judecată deoarece în data de 31 august 1948, ca urmare a unei perchiziții domiciliare, organele de Poliție s-au găsit în biroul său 3751 dolari USA, o monedă a 20 dolari aur, 2 monede a 20 franci elvețieni, 3 monede aur a 10 coroane austriece, o monedă aur a 10 coroane maghiare, și 3 monede de florinți. Instanța a reținut starea de fapt din rechizitoriu, precum și infracțiunea văzută de art. 14 din Legea 284/1947, dispunând condamnarea la 10 ani închisoare corecțională și 2.860.545 lei amendă precum și confiscarea valorilor găsite la inculpat. Din concluziile raportului de expertiză Curtea a reținut că cele 7 monede din aur confiscate conform deciziei penale au în total greutatea de 53.9006 grame aur fin în valoare de 4.204,24 lei, iar monedele din aur a 5 florinți, 2 florinți și un florint nu au fost emise conform cataloagelor de specialitate.

Totodată s-a precizat că din decizia penală nu rezultă nici numărul și tipul monedelor belgiene confiscate. Reclamanții au pretins contravaloarea a 1.450 monede din aur, sens în care prin declarații autentificate au înțeles să facă dovada acestor pretenții. Expertiza a determinat și valoarea acestei cantități de 7.609,4234 grame aur fin a cărei valoare este de 593.535,03 lei. În condițiile art. 480, 1890 și 1169 C. civ. precum și ale art. 26 din O.U.G. nr. /2000, modificată și completată prin Legea 591/2004 Curtea a apreciat acțiunea reclamanților întemeiată în parte. Curtea a constatat că reclamanții au dovedit în cauză numai cantitatea 54,9006 grame aur fin în valoare de 4.204, 24 lei, întrucât declarațiile acestora nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați la prima instanță și cu înscrisurile de la dosar, mai exact cu decizia penală.

Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta. Reclamanții, prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., critică decizia sub aspectul greșitei rețineri a faptului că nu și-au dovedit pretențiile întrucât B.N.R. avea obligația de a aduce în instanță probele reprezentate de procesul verbal de confiscare ca și cel de predare a aurului. Instanța de apel în mod greșit a apreciat că în speță ar fi fost dovedită doar cantitatea de 53 g de aur, critică întemeiată pe dis art. 304 pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, instanța de apel are argumente contradictorii atunci când reține faptul că monedele de forinți nu ar fi fost emise niciodată, reținere în contradicție cu cele menționate în cuprinsul sentinței penale cu privire la cantitatea și felul monedelor confiscate, critică întemeiată pe disp.art.

304 pct. 7 C. proc. civ. Lipsa procesului verbal de confiscare nu poate constitui culpa reclamanților iar în lipsa acestuia, singurele probe concludente sunt declarațiile martorilor care se coroborează cu răspunsul la interogatoriu al reclamanților cât și cu declarația autentificată sub jurământ dată de fratele reclamantei, sentința penală făcând dovada numai cu privire la faptul condamnării, aurul fiind confiscat anterior cu ocazia percheziției domiciliare din 31 august 1948. Din cuprinsul sentinței penale rezultă că la domiciliul defunctului s-au găsit 20 dolari în aur, adică 20 de monede precum și alte devize străine. Se mai arată că instanța în baza rolului activ era obligată să facă toate demersurile pentru obținerea procesului verbal de confiscare.

B.N.R. prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. 190/2000 în sensul cănu trebuia indicată contravaloarea aurului întrucât aceasta, potrivit legii, era cea de la data plății. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține cele ce urmează: Alin. (7) al art. 304 C. proc. civ., nu este incident în cauză, întrucât, astfel cum rezultă din expunerea rezumată a conținutului deciziei, nu există contradicție între considerente, astfel cum se invocă de recurenți.

Instanța, analizând probatoriul administrat, a stabilit cantitatea de aur confiscată. În cauză, nu sunt incidente nici motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ce evocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, întrucât instanța a fost învestită cu o acțiune având drept obiect restituirea unor monede din aur în temeiul O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România modificată și completată prin Legea nr. 591/2004 și nu cu interpretarea vreunui act juridic încheiat între părți, a cărei natură ori înțeles lămurit și vădit neîndoielnic să fi fost schimbat de instanță.

Alin. (1) al art. 304 C. proc. civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru nelegalitate. Dispozițiile din recurs ce permiteau reanalizarea probatoriului administrat în fața instanțelor de fond, respectiv pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., au fost abrogate anterior declanșării litigiului. Înalta Curte, pentru considerentele ce preced, va respinge recursul reclamanților în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Recursul formulat de pârât este fondat față de dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 138/2000 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 458/2006 și art. 39 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 138/2006. Conform acestor din urmă dispoziții, în situația în care bunurile confiscate abuziv nu se mai găsesc fizic, persoanele îndreptățite urmează a primi contravaloarea metalului prețios fin, calculată la prețul practicat la B.N.R. la data plății. Așadar, valoarea aurului fin confiscat va fi stabilită abia la data plății. Față de conținutul normei metodologice Înalta curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul B.N.R., va modifica decizia în parte și va obliga pârâta la plata contravalorii a 53,9006 grame aur fin la prețul practicat de B.N.R. la data plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții R.(C.) K. și C.C.D. a cărui calitate procesuală a fost preluată de C.E.M. și L.C. împotriva Deciziei civile nr. 152 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Admite recursul declarat de pârâta B.N.R.-Sucursala Timiș împotriva aceleiași decizii. Modifică decizia în parte, în sensul că pârâta va fi obligată la plata contravalorii a 53,9006 grame aur fin la prețul practicat de B.N.R. la data plății. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.