ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 475 din 03

aprilie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte

cererea, a anulat Decizia nr. 1 din 29 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat

pârâtul să emită o nouă decizie, prin care să dispună restituirea către

reclamant a cotei de 1/3 din apartamentul nr. 2, situat în Sfântu Gheorghe, județul

Covasna și să recunoască reclamantului un drept de folosință specială asupra

cotei de 1/10 din terenul situat la aceeași adresă, așa cum sunt identificate

în C.F. Colectivă Tir. 767 Simeria, nr. top 324, 324/2; 324/1111; 325, 325/1;

325/2 și trecute ulterior în C.F. Individuală Simeria nr. 2676, 3727 și 3728. A obligat reclamantul să restituie Statului Român despăgubirile încasate în cuantum de 4000 lei

la nivelul anului 1977, sumă ce va fi reactualizată în funcție de prevederile

art. 1 alin. (1) din Titlul II al O.U.G. nr. 184/2002.

Pentru

a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 172/1976 emisă de Consiliul

Popular Județean Covasna - Comitetul Executiv s-a dispus trecerea în

proprietatea statului și în administrarea întreprinderii Județene de Gospodărie

Comunală și Locativă Sfântu Gheorghe a cotei de 9/30 din imobilul situat în

Sfântu Gheorghe, înregistrat în C.F. nr. 767 Simeria sub nr.top.324,

casă de piatră, curte, în suprafață de 4.136 mp, nr. top. 325 grădină, în

suprafață de 6.050 mp, proprietatea numiților M.C., cu o cotă de 3/30, R.G. (născută

V.) cu o cotă de 2/30, V.E., cu o cotă de 2/30 și V.P. (născută V.), cu o cotă

de 2/30.

Conform acestei decizii, preluarea

imobilului s-a făcut în conformitate cu prevederile Decretului nr. 223/1974.

Din adresa nr. 2896 din 16 aprilie 2004

emisă de Consiliul Județean Covasna - Direcția Economică rezultă că, pentru

cota din imobilul menționat mai sus preluată de stat, numita M.C. a primit

despăgubiri în cuantum de 4.000 lei, pe care le-a ridicat în numerar la data de

24 iunie 1977.

Potrivit hotărârii despre succesiune

pronunțată la data de 22 ianuarie 1986 de Judecătoria Comunală din Sombor,

Iugoslavia, de pe urma defunctei M.C., decedată la data de 15 iunie 1985, a

rămas ca unic moștenitor, reclamantul M.A.

Din extrasele de carte funciară

depuse la dosar, reiese că imobilul situat în Sfântu Gheorghe, județul Covasna,

înscris în C.F. nr. 767 Simeria, nr.top. 324 (casă de piatră, curte în

suprafață de 4.136 mp) și nr.top 325 (grădină în suprafață de 6.050 mp) a fost

dezmembrat în mai multe parcele, astfel: nr.top.324/1 - casă, curte, în

suprafață de 1345 mp; nr.top 324/2 - teren construcții, în suprafață de 2.791 mp;

nr.top 325/1 - grădină, în suprafață de 4729 mp; nr.top 325/2 - grădină, în

suprafață de 1.321 mp.

Parcelele cu nr.top 324/2 și 325/1 -

teren în suprafață de 2.791 mp și 4.729 mp au fost trecute din C.F. Colectivă

767 în C.F. Individuală 2676 Simeria, iar parcela cu nr.top 325/2 a fost

trecută din C.F. Colectivă 767 în C.F. Individuală 3728 Simeria.

Prin sentința civilă nr. 2091 din 29

noiembrie 1989 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe s-a dispus ieșirea din

indiviziune asupra imobilului casă de piatră, situat în Sfântu Gheorghe, județul

Covasna, înscris în C.F. nr. 767 Simeria, nr.top 324/1, după cum urmează:

apartamentul I, cu nr.top nou 324/1/1 a fost atribuit în proprietate numiților N.C.A.

și N.A.H., în cote de câte 5/12 fiecare și numitului V.L., în cotă de 2/12; apartamentul

II, cu nr.top nou 324/1/11 a fost atribuit în proprietate Statului Român;

apartamentul III, cu nr.top nou 324/1/111 a fost atribuit, în cote egale,

numiților N.E. și N.A.

Ca urmare a ieșirii din indiviziune,

apartamentul nr. II, căruia i s-a atribuit nr. top nou 324/1/11 a fost trecut

în C.F. Individuală 3727 Simeria.

Prin H.G. nr. 1282/2004 privind

înființarea, organizarea și funcționarea I.N.C.D.I.E.C.A. București, imobilul

situat în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, aflat în proprietatea privată a

Statului Român, a fost trecut în administrarea pârâtului.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06

martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii

nr. 139/1940 asupra rechizițiilor, se restituie în natură sau prin echivalent,

când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile acestei legi.

În conformitate cu dispozițiile art.

3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul

acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după

caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii

legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001: "Imobilele - terenuri și construcții preluate în mod abuziv,

indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a

prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o

societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice

centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație

cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi

restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".

Raportat la situația de fapt expusă

mai sus și reținând dispozițiile legale amintite, tribunalul a constatat că

reclamantul M.A. are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea cotei de

1/3 din apartamentul nr. 2, situat în Sfântu Gheorghe, județul Covasna și a

cotei de 1/10 din terenul situat la aceeași adresă, așa cum sunt identificate

în C.F. Colectivă nr. 767 Simeria, nr. top 324, 324/2; 324/1/11; 325, 325/1;

325/2 și trecute ulterior în C.F. Individuală Simeria nr. 2676, 3727 și 3728.

În ceea ce privește modalitatea de

trecere a imobilului în proprietatea statului, s-a reținut, având în vedere

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportate la pct. 1.4 lit. B)

din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, că preluarea unui imobil în baza Decretului nr. 223/1974

constituie o preluare abuzivă.

Tribunalul a mai reținut că,

potrivit dispozițiilor art. II alin. (1) din Titlul II

al O.U.G. nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001,

precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia,

"Cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite

potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri, situate în

intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință

special care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege

proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție".

Având în vedere că reclamantul are

cetățenie sârbă, așa cum rezultă din copia de pe pașaportul acestuia, depusă la

dosar, tribunalul a constatat că, față de dispozițiile art. II alin. (1) din

Titlul II al O.U.G. nr. 184/2002, acesta este îndreptățit la recunoașterea unui

drept de folosință specială asupra cotei de 1/10 din terenul menționat mai sus.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 199 din 16 martie 2010 a respins ca

nefondat apelul declarat de apelantul-pârât I.N.C.D.I.E.C.A. București,

împotriva sentinței civile nr. 475 din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu apelantul-reclamant M.A.,

prin mandatar N.C.A.; a admis apelul formulat de apelantul-reclamant M.A.

împotriva aceleiași sentințe civile; a schimbat în parte sentința civilă

apelată, în sensul că, urmare anulării deciziei nr. 1 din 29 mai 2007, pârâtul

a fost obligat să restituie reclamantului cota de 1/3 de proprietate din

apartamentul nr. 2 situat în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna și

cota de 1/10 de proprietate asupra terenului situat la aceeași adresă, așa cum

sunt identificate în C.F. Colectivă nr. 767 Simeria nr. top 324, 324/2,

324/1/II, 325, 325/1, 325/2 și trecute ulterior în C.F. Individuală Simeria nr.

2676, 37/27 și 37/28; a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, cele două cote de 1/3 din apartamentul nr. 2 și respectiv a

cotei de 1/10 din terenul ce formează imobilul situat în municipiul Sfântul

Gheorghe, județul Covasna, au aparținut numitei M.C. și au fost preluate de

către stat prin Decizia nr. 172/1976 emisă de Consiliul Popular Județean

Covasna, în temeiul Decretului nr. 223/1974. Acest decret încalcă atât

dispozițiile Constituției din 1965 cât și pe cele prevăzute de art. 480 C. civ.

Cu privire la calitatea de persoană

îndreptățită a apelantului-reclamant M.A., se reține că, aceasta rezultă din

„hotărârea despre succesiune” pronunțată de Judecătoria comunală din Sombor la

data de 22 ianuarie 1986, conform căreia, de pe urma defunctei M.C., decedată

la 15 iunie 1985, a rămas ca unic moștenitor reclamantul. În atare situație, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora „de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii

legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs, pârâtul I.N.C.D.I.E.C.A., criticând-o ca fiind

nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanțele, de fond și apel, nu

fac nicio referire cu privire la motivele contestației formulate împotriva

deciziei nr. 1 din 29 mai 2007 emisă de pârât.

- Statul român este proprietarul

imobilului în litigiu, iar pârâtul are drept de administrare a bunurilor

proprietate publică și privată a statului.

- Instanțele nu au ținut seama de faptul

că pârâtul are titlu de proprietate ( H.G. nr. 1282/2004 ) cu privire la

imobilul în litigiu.

- Imobilul din municipiul Sfântu Gheorghe

a fost folosit întotdeauna pentru utilitate publică, fiind sediul de

laboratoare de cercetare.

- Nu s-a examinat de instanța de

apel, nici motivul de apărare al pârâtului referitor la Decretul nr. 223/1974

cu privire la cauza în speță.

Recursul nu este fondat.

Nu poate fi reținută critica

pârâtului-recurent I.N.C.D.I.E.C.A. București, cu privire la faptul că

instanțele nu au făcut nicio referire la contestația formulată împotriva

deciziei nr. 1 din 29 mai 2007 emisă de pârâtă, întrucât acestea au învederat,

motivat, faptul că decizia respectivă a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, precum și a dispozițiilor Legii

nr. 429/2003, act normativ prin care s-a revizuit Constituția României.

Susținerea pârâtului-recurent în

sensul că are titlu de proprietate ( H.G. nr. 1282/2004 ) cu privire la

imobilul în litigiu este nefondată deoarece, proprietarul imobilului în

discuție, în momentul de față este Statul Român, care, la rândul său, a dat în

administrare pârâtului bunul respectiv, situație legalizată prin H.G. nr.

1282/2004.

Prin urmare, pârâtul nu este

proprietarul imobilului litigios ci numai deținătorul acestuia în calitate de administrator.

Acțiunea de restituire a imobilului menționat se îndreaptă, conform Legii nr.

10/2001, deținătorului bunului, care are obligația să-l restituie fără a putea

opune titlul său de administrare.

Susținerea pârâtului-recurent, în

sensul că imobilul din Sfântu Gheorghe a fost folosit întotdeauna pentru

utilitate publică, nu are suport juridic cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a

depus motive de apel. În atare situație, pârâtul nu poate formula o astfel de

critică în recurs.

Și, în sfârșit, instanțele au

reținut în mod judicios că preluarea imobilului din municipiul Sfântu Gheorghe,

județul Covasna, în proprietatea statului, în conformitate cu Decretului nr.

223/1974, a fost abuzivă, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, raportat la pct. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea

Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Pentru toate cele reținute, Înalta

Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. și, în consecință, se va

respinge recursul, ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligat la plata sumei de 3.000 lei

cheltuieli de judecată, față de intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul I.N.C.D.I.E.C.A. împotriva deciziei nr. 199A din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă recurentul pârât să plătească

intimatului reclamant M.A. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2011.