ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 5 noiembrie 1999 reclamantele F.E. și D.M.M., au chemat în judecată pe pârâții SC H.N. SA și Consiliul General al Municipiului București solicitând revendicarea imobilului situat în București, strada Dreaptă nr. 9 și a terenului aferent în suprafață de 492 mp. Pe parcursul procesului reclamantele au solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului M.I. pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care acesta a dobândit apartamentul nr. 1 al imobilului situat în București, strada Maltopol, sector 2 precum și obligarea acestuia la a-i lăsa în deplină proprietate și posesie apartamentul menționat.

La 1 octombrie 2002, soții M.I. și M.T.A. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii în revendicare și ca tardiv introdusă, cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare. Totodată soții Manolescu au chemat în garanție pentru evicțiune pe SC R. SA și pe Primăria Municipiului București și au solicitat introducerea forțată în cauză a numiților T.M.N. și T.L.D., proprietarii apartamentului nr. 3 din imobil, M.G. proprietara apartamentului nr. 2 din imobil, C.N., proprietar al apartamentului nr. 4, S.V. proprietara apartamentului nr. 6 și C.R. proprietara apartamentului nr. 5 din același imobil, situat în strada Maltopol.

Prin sentința civilă nr. 1808 din 20 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/1997, a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, dispunându-se totodată disjungerea judecării cererilor de revendicare și a cererilor de intervenție. Împotriva acestei sentințe, au formulat apel intervenienții M. și T. care prin decizia nr. 165 din 7 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat.

În urma disjungerii cererii de revendicare și a cererilor de intervenție cauza a format obiectul Dosarului nr. 486/2003, soluționat prin sentința civilă nr. 199 din 2 martie 2004. Prin această sentință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea principală, au fost respinse cererile de chemare în judecată a altor persoane formulate de reclamante și de intervenienții M., a fost admisă cererea de intervenție principală formulată de intervenienții M. și ca lipsită de interes cererea de chemare garanție pentru evicțiune formulată de aceiași intervenienți. Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1545/ A din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind litigii de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 8637 din 1 noiembrie 2005 a decis scoaterea de pe rol a recursului declarat de reclamante și înaintarea lui Curții de Apel București, conform art. 3 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 219/2005. Această instanță prin decizia nr. 1052/4 mai 2006 a admis recursul reclamantelor, a casat decizia recurată, a admis apelul și desființând sentința primei instanțe a trimis cauza spre rejudecarea fondului la Tribunalul București. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, sub nr. 21273/3/2006. La data de 6 noiembrie 2006 C.N. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii în revendicare precum și a cererii de chemare în garanție pentru evicțiune.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1731 din 20 decembrie 2006, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantelor, a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.N., a admis cererea principală formulată de reclamante, așa cum a fost modificată și completată, precum și cererile de intervenție forțată, a obligat pârâtul Municipiul București prin Primarul General și SC R. SA să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, strada Maltopol, a admis cererile de intervenție forțată în contradictoriu cu intervenienții forțați T., M., S. și C., a respins ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu formulate de M. și C. și a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de intervenienții M. și C. Prin decizia nr. 796 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâta Primăria Municipiului București prin primarul general și de intervenienții M.G., M.I., C., T., s-a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de N.D.

și s-a luat act de renunțarea la judecată a intimatelor reclamante față de intimata intervenientă C.R. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs intervenienții T.L.D.,T.M.N., M.G., M.I. și M.T.A. și pârâtul Municipiul București prin primarul general. Recurenții Municipiul București prin primarul general și M. au indicat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., M.G. a indicat dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. iar T. a indicat ca temei în drept prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte a invocat excepția de necompetență materială a instanței care a judecat în fond după casare, în raport de valoarea obiectului litigiului dedus judecății.

Recursul va fi admis, se vor casa decizia recurată și sentința nr. 1731/2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, și se va trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria sector 1 București, pentru următoarele considerente: La data introducerii acțiunii, respectiv la 5 noiembrie 1999, dispozițiile art. 2 alin. (1), lit. b) C. proc. civ. prevedeau că tribunalul judecă procesele și cererile privind drepturi și obligații rezultând din raporturi juridice civile, al căror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei; Prin acțiunea introdusă la 5 noiembrie 1999 reclamantele au evaluat obiectul litigiului la peste 200.000.000 lei vechi, ceea ce atrăgea competența materială a tribunalului de a soluționa în fond cauza, conform textului legal menționat.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. modificat prin art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000, modificat ulterior prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 219/2005, tribunalul judecă procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (5 miliarde lei vechi). La data pronunțării deciziei nr. 1052 din 4 mai 2006 de către Curtea de Apel București, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. erau deja modificate, astfel că, în raport de valoarea obiectului acțiunii, tribunalul nu mai era competent să judece cauza. Potrivit art. 18 1 C. proc. civ. instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența, după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.

În speță, obiectului dedus judecății a fost evaluat prin cererea de chemare în judecată la 200.000.000 lei vechi, astfel că, în raport de textele legale menționate, competența materială de a soluționa cauza aparține Judecătoriei sectorului 1 București, aceasta întrucât conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ., imobilul în litigiu este situat în raza teritorială a acestuia. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursurile vor fi admise și, pe cale de consecință, se vor casa decizia atacată și hotărârea instanței de fond, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Judecătoria sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtul Municipiul București prin primarul general, de intervenienții M.G., T.L.D., T.M.N. și de recurenții-intervenienți în nume propriu M.I. și M.T.A. împotriva deciziei nr. 796 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 1731 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria sector 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2010.