ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1261/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele;

Prin cererea de chemare în judecata

înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 2177/108/2012, la data de 6

aprilie 2012, reclamanții K.M. și K.E. au chemat în judecată pârâtul Statul

Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București,

solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 101.589 RON cu titlu de

despăgubiri pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe

raza orașului Pecica, județul Arad, având numărul cadastral 303349, în

suprafață de 5.211 mp, înscris în cartea funciară inițială 302950 Pecica, în

prezent sistată. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata

dobânzilor legale calculate de la data de 1 august 2010 până la data plății

efective, obligarea pârâtului să consemneze sumele mai sus solicitate în contul

deschis la CEC Bank pe numele reclamanților, cu dobânzile legale aferente de

până la data plății efective, în termen de 90 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța.

În drept au invocat

art. 21, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 modificată și completată,

art. 1, art. 21 - art. 27 din Legea nr. 33/1994 republicată, art. 15, art. 16,

art. 44 din Constituția României, art. 1 parag. 1 din Protocolul Adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale

Uniunii Europene, art. 562 alin. (3) noul C. civ., art. 274 C. proc. civ.

Prin completarea de

acțiune de la data de 27 februarie 2013 reclamanții au solicitat în subsidiar

obligarea pârâtei la plata sumei de 74.831 RON cu titlu de despăgubire, sumă

stabilită de către d-nul expert B.M. în cuprinsul „opiniei separate",

depusă la dosarul cauzei și comunicată reclamanților la data de 26 februarie

2013.

Prin Sentința civilă

nr. 112 din 14 martie 2013 Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea,

anulându-se în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 3/5 din 6

octombrie 2011 în privința cuantumului despăgubirilor. Pârâtul a fost obligat

să plătească reclamanților suma de 74.831 RON, cu titlu de despăgubiri pentru

terenul expropriat și suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut în esență că prin Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 3/5 din 5 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.

255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 5.211 mp din

terenul situat în localitatea Pecica județul Arad, înscris în CF 303349 Pecica,

cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 3.715,44 RON, luându-se în calcul o

valoare de 0,16 euro/mp.

S-a reținut de

asemenea că reclamanții au contestat această hotărâre, susținând că suma

oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a

terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor

de expropriere anterioare.

S-a mai reținut că

sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 și art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Pentru stabilirea

despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța de fond a procedat conform art.

25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul

desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către

pârâtul expropriator.

Instanța de fond și-a

însușit opinia exprimată de expertul B.M. pentru determinarea cuantumului

despăgubirilor ce se cuvin reclamanților pentru terenul expropriat, reținând că

argumentele acestuia se încadrează în condițiile prevăzute de lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. S.A, prin Direcția Regională de Drumuri și

Poduri Timișoara (recurs, calificai de instanța de apel ca fiind apel).

În motivare s-a

arătat că despăgubirea propusă și neacceptată de expropriat se compune din valoarea

reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite, iar ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea

cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite. Prețul de piața stabilit prin

raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul

corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL fiind în

conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple

de oferte de vânzare a terenurilor în zonă.

Potrivit Raportului

de evaluare întocmit conform Legii nr. 255/2010 în luna mai 2011, suprafața

totală ce urmează a fi expropriată este de 86.5211 mp, având o valoare de

despăgubire totală de 684.356,29 RON. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanta

cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul Ing.

G.N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea

de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de expert funciar, membru

AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna G.N., expert proprietăți

imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222. Valoarea de

despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii

nr. 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare

specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul

cauzat proprietarului (persoanelor îndreptățite).

S-a mai susținut ca

raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților

imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul

de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile

investitorilor ș.a.).

Prin Decizia nr. 110A

din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins

apelul pârâtului, acesta fiind obligat și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că simpla nemulțumire a părții cu privire la sentința

recurată, fără a fi indicate în concret motivele pentru care se consideră

această hotărâre netemeinică sau nelegală, nu este suficientă.

S-a mai reținut că

prima instanță a admis în parte cererea reclamantelor și a majorat cuantumul

despăgubirilor cuvenite acestora urmare exproprierii, având în vedere

concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către comisia de

experți numită de tribunal, precum și dispozițiile legale incidente, care au

fost indicate în considerentele hotărârii.

Față de susținerile

pârâtului că raportul de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire

conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe

U.A.T. Pecica, județul Arad, întocmit în mai 2011 de SC E. SRL a fost întocmit

în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de

către experți membri ANEVAR, iar valoarea de despăgubire a fost estimată

conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform

standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor

compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite instanța a reținut că acestea au caracter

general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care instanța a

interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea, ale

concluziilor raportului judiciar de expertiză pe baza căruia tribunalul a

pronunțat sentința apelată, ale modului în care experții au ajuns la

concluziile expuse în raportul întocmit, ale criteriilor avute în vedere de aceștia

și de instanță pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Împotriva acestei

decizii pârâtul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., reluând cuvânt cu cuvânt criticile din faza procesuală a apelului,

fără a formula critici noi.

La termenul de

judecată din data de 11 aprilie 2014 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția

tardivității recursului și, față de excepția invocată, a apreciat-o ca fiind

întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:

La dosarul

Tribunalului Arad pârâtul a indicat ca toate actele procedurale să fie

comunicate la adresa: Timișoara, Str. C.B. nr. X, cod 300238 județul Timiș.

Așa cum rezultă din

dovada aflată la dosarul Curții de Apel Timișoara recurentului i-a fost

comunicată decizia atacată la data de 4 noiembrie 2013, acesta având dreptul să

declare recurs, conform art. 530

1

C. proc. civ., în termen de 15

zile de la această dată, ultima zi fiind 20 noiembrie 2013.

Art. 101 alin. (1) C.

proc. civ. dispune: «Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în

socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul».

Cum recurentul a

declarat recurs la data de 25 noiembrie 2013 rezultă că s-a depășit termenul

legai prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și recursul fiind, depus după

expirarea termenului legal, va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin C.N.A.D.N.R. SA

împotriva Deciziei nr. 110 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2014.

Procesat de GGC - LM