ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Balș la data de 22 septembrie 2008, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe

pârâta SC SMR SA Balș, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

obligată să-i plătească sumele de 3.720 euro reprezentând daune morale, 100.000

euro contravaloarea unei proteze la antebrațul drept și o prestație periodică

în cuantum de 10.000 euro lunar cu începere de la data introducerii acțiunii și

până la încetarea sa din viață.

Competența

soluționării cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Olt, prin

Sentința civilă nr. 2776 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Balș.

Prin Sentința nr.

1163 din 2 decembrie 2009 Tribunalul Olt, secția civilă a constatat prescris

dreptul la acțiune privind prestația periodică pe perioada octombrie 1989 - 22

septembrie 2005 și contravaloarea protezei bionice, a obligat pârâta să-i

plătească reclamantului o prestație periodică lunară de 135 RON, reprezentând

diferența dintre salariul lunar și dreptul de asigurări sociale în cuantum de

585 RON, începând cu data de 22 septembrie 2008 și până la încetarea stării de

nevoie, a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca

neîntemeiat, precum și cererea pârâtei de arătare a titularului obligației, ca

nefondată.

Apelul declarat de

reclamant a fost admis, prin Decizia nr. 93 din 29 martie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost schimbată sentința tribunalului, în sensul că a fost respinsă

excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la contravaloarea protezei

bionice, a fost obligată pârâta la plata sumei de 100.000 euro reprezentând

contravaloarea protezei, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței,

a fost respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtă și a fost obligată

aceasta din urmă la plata sumei de 300 RON, cheltuieli de judecată către stat.

Schimbând parțial

sentința tribunalului, instanța de apel a reținut că deși accidentul de muncă a

avut loc în urmă cu 31 de ani, cursul prescripției a fost întrerupt, că tipul

de proteză necesară reclamantului a fost omologat în anul 2009 și că, în anul

2003, pârâta a suportat din proprie inițiativă contravaloarea unei proteze.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC SMR Balș, iar prin Decizia civilă nr. 3407

din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

s-a admis recursul declarat de pârâtă, a fost modificată în parte decizia

atacată, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamant,

fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei curții de apel.

Instanța supremă a

reținut că recursul este parțial fondat în ce privește excepția prescripției

dreptului la acțiune.

S-a constatat astfel,

că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Decretului nr.

167/1958, stabilind că termenul de prescripție s-a întrerupt prin aceea că în

anul 2003, pârâta a suportat din proprie inițiativă contravaloarea unei

proteze, în lipsa unei obligații stabilite în sarcina acesteia.

Astfel, prin Sentința

penală nr. 359 din 19 mai 1978, pronunțată de Judecătoria Slatina s-a luat act

că inculpatul M.N. a achitat reclamantului din prezenta cauză contravaloarea

unei proteze, iar prin Sentința penală nr. 799 din 13 octombrie 1978 a

aceleiași instanțe, a fost admisă acțiunea formulată de partea vătămată C.I. și

au fost obligați inculpatul M.N., în solidar, cu partea responsabilă

civilmente, în prezent SC SMR SA Balș, la plata sumei de 1.363 RON reprezentând

despăgubiri pentru perioada octombrie 1977 - ianuarie 1978, când s-a aflat în

incapacitate de muncă și la plata unei prestații periodice lunare de 470 RON,

începând cu data de 1 februarie 1978 și până la încetarea stării de nevoie.

Prin niciuna dintre aceste hotărâri judecătorești nu a fost stabilită în

sarcina recurentei-pârâte obligația de a-i plăti reclamantului contravaloarea

unei proteze.

Chiar dacă plata

benevolă de către pârâtă a contravalorii unei proteze în anul 2003 ar fi

considerată o cauză de întrerupere a cursului prescripției, la data de 22

septembrie 2008, când a fost introdusă acțiunea, termenul de prescripție de 3

ani era expirat.

Pentru aceste

considerente s-a constatat fondată critica vizând excepția prescripției

dreptului la acțiune cu privire la contravaloarea protezei bionice.

La data de 20

septembrie 2013, C.I. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 3407

din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ.,

susținând că dispozitivul deciziei - ca rezultat al celor reținute de către

instanță prin considerente - este contradictoriu, întrucât, s-a dat o

interpretare eronată excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât

Decretul nr. 167/1958 nu operează în cauză, iar după darea hotărârii atacate

s-au descoperit înscrisuri noi, ce constau în Dosarul nr. 2719 din 4 septembrie

2006 și Dosarul nr. 692 din 17 martie 2008 depuse la registratura SC SMR Balș,

prin care a solicitat contravaloarea protezelor, oferta nr. 15 din 23 iunie

2003 emisă de SC E.M.S. SRL și Adresele nr. 1762 din 14 ianuarie 2010 și nr.

16161 din 15 mai 2013, emise de CASS Slatina, înscrisuri ce atestă faptul că

termenul de prescripție este de 8 ani.

La termenul de

judecată din data de 10 aprilie 2014, apărătorul revizuentului a arătat că

înțelege să nu mai susțină motivul de revizuire reprezentat de art. 322 pct. 6

C. proc. civ. La aceeași dată instanța a pus în discuția părților excepția de

tardivitate și excepția de admisibilitate a cererii de revizuire, invocate de

către intimata SC SMR SA Balș.

Excepția de admisibilitate

a cererii de revizuire va fi analizată cu precădere, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Obiectul revizuirii

este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text

legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Din textul citat rezultă

că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs,

legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma

obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs

evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de

modalitatea în care au făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție

proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

În categoria

hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și

curțile de apel rejudecă fondul după casare.

Per a contrario, nu

au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a

revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea

cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.

Analizând actele și

lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi

revizuită, s-a admis recursul declarat de pârâtă, a fost modificată în parte

decizia atacată, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de

reclamant, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei curții de apel.

Instanța supremă a

reținut că recursul este parțial fondat, numai în ce privește excepția

prescripției dreptului la acțiune, întrucât la data de 22 septembrie 2008,

momentul introducerii cererii de chemare în judecată, termenul de prescripție

de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 era expirat. Prin urmare, prin

admiterea recursului pentru acest considerent, instanța supremă a menținut

constatările instanței de fond cu privire la excepția prescripției dreptului la

acțiune, în cuprinsul deciziei a cărei revizuire se solicită nefiind evocat

fondul cauzei.

Cum prin hotărârea a

cărei revizuire se solicită instanța supremă nu a stabilit o altă stare de fapt

decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, nu a aplicat

alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite și nici

nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decizia atacată

nu întrunește cerințele legale în raport de care să poată fi supusă revizuirii,

întrucât, deși este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul.

Așa fiind, se

constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii

de revizuire, condiție impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca

hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea

altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine

inutilă.

Instanța, în temeiul

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a mai pus în discuție excepția

tardivității cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

invocată de către intimată, având în vedere că termenul de revizuire în acest

caz curge de la data la care hotărârea atacată a rămas irevocabilă.

În speță, decizia

instanței supreme a fost pronunțată la data de 12 aprilie 2011, iar cererea de

revizuire a fost formulată la data de 20 septembrie 2013, cu depășirea

termenului de o lună prevăzut de lege, dar, față de admiterea excepției

inadmisibilității, cercetarea excepției tardivității devine inutilă.

Pe cale de

consecință, pentru neîndeplinirea condițiilor - premisă impuse de art. 322

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 3407 din 12 aprilie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de

revizuentul C.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2014.

Procesat de GGC - LM