ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3407/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Balș

la data de 22 septembrie 2008, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta SC

S. SA Balș, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să-i plătească

sumele de 3.720 euro reprezentând daune morale, 100.000 euro contravaloarea unei

proteze la antebrațul drept și o prestație periodică în cuantum de 10.000 euro lunar

cu începere de la data introducerii acțiunii și până la încetarea sa din viață.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul a arătat că la data de 15 octombrie 1977, când era angajatul pârâtei,

care este succesoarea I.O.B. - Balș, a suferit un accident de muncă, în urma căruia

i-a fost amputat antebrațul drept.

Competența soluționării

cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Olt, prin sentința civilă nr. 2776

din 12 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Balș.

Fiind astfel învestit

cu soluționarea cauzei, Tribunalul Olt, secția civilă, a pronunțat sentința nr.

1163 din 2 decembrie 2009, prin care a fost constatat prescris dreptul la acțiune

privind prestația periodică pe perioada octombrie 1989 - 22 septembrie 2005 și contravaloarea

protezei bionice, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului o prestație

periodică lunară de 135 RON, reprezentând diferența dintre salariul lunar și dreptul

de asigurări sociale în cuantum de 585 RON, începând cu data de 22 septembrie 2008

și până la încetarea stării de nevoie, a fost respins capătul de cerere privind

plata daunelor morale, ca neîntemeiat, precum și cererea pârâtei de arătare a titularului

obligației, ca nefondată.

Apelul declarat de reclamant

a fost admis, prin decizia nr. 93 din 29 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost schimbată

sentința Tribunalului, în sensul că a fost respinsă excepția prescripției dreptului

la acțiune cu privire la contravaloarea protezei bionice, a fost obligată pârâta

la plata sumei de 100.000 euro reprezentând contravaloarea protezei, au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței, a fost respins, ca nefondat apelul declarat

de pârâtă și a fost obligată aceasta din urmă la plata sumei de 300 RON, cheltuieli

de judecată către stat.

Schimbând parțial sentința

Tribunalului, instanța de apel a reținut că deși accidentul de muncă a avut loc

în urmă cu 31 de ani, cursul prescripției a fost întrerupt, că tipul de proteză

necesară reclamantului a fost omologat în anul 2009 și că, în anul 2003, pârâta

a suportat din proprie inițiativă contravaloarea unei proteze.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta SC S. Balș, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7,

8 și 9 din C. proc. civ. și susținând, în esență că prin sentința penală nr. 799/1978

pronunțată de Judecătoria Slatina nu a fost stabilită nicio obligație privitoare

la plata unei proteze, că faptul că în 2003, recurenta a suportat plata contravalorii

unei proteze nu este de natură a crea în sarcina sa o obligație permanentă, ci a

constituit un ajutor umanitar, situație în care a fost greșit soluționată de instanța

de apel excepția prescripției dreptului la acțiune și că nu se justifică obligarea

sa la plata prestației periodice.

Recursul este parțial

fondat.

Prescripția extinctivă

reprezintă modul de stingere al dreptului la acțiune, prin neexercitarea acestuia

în termenul stabilit de lege, conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958,

iar potrivit art. 3 alin. (1) din același decret, termenul general de prescripție

este de 3 ani.

Termenul de prescripție

se întrerupe, printre altele, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul

nr. 167/1958, prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de

cel în folosul căruia curge prescripția.

Instanța de apel a făcut

o greșită aplicare a acestor texte de lege, stabilind că termenul de prescripție

s-a întrerupt prin aceea că în anul 2003, pârâta a suportat din proprie inițiativă

contravaloarea unei proteze, în lipsa unei obligații stabilite în sarcina acesteia.

Astfel, prin sentința

penală nr. 359 din 19 mai 1978, pronunțată de Judecătoria Slatina s-a luat act că

inculpatul M.N. a achitat reclamantului din prezenta cauză contravaloarea unei proteze,

iar prin sentința penală nr. 799 din 13 octombrie 1978 a aceleiași instanțe, a fost

admisă acțiunea formulată de partea vătămată C.I. și au fost obligați inculpatul

M.N., în solidar, cu partea responsabilă civilmente I. Balș, în prezent SC S. SA

Balș, la plata sumei de 1.363 RON reprezentând despăgubiri pentru perioada octombrie

1977 - ianuarie 1978, când s-a aflat în incapacitate de muncă și la plata unei prestații

periodice lunare de 470 RON, începând cu data de 1 februarie 1978 și până la încetarea

stării de nevoie.

Prin niciuna dintre aceste

hotărâri judecătorești nu a fost stabilită în sarcina recurentei-pârâte obligația

de a-i plăti reclamantului contravaloarea unei proteze.

Chiar dacă plata benevolă

de către pârâtă a contravalorii unei proteze în anul 2003 ar fi considerată o cauză

de întrerupere a cursului prescripției, la data de 22 septembrie 2008, când a fost

introdusă acțiunea, termenul de prescripție de 3 ani era expirat.

Așa fiind, se constată

că este fondată critica vizând excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire

la contravaloarea protezei bionice.

Cel de-al doilea motiv

de recurs este însă nefondat.

Așa cum s-a arătat, prin

sentința penală nr. 799 din 13 octombrie 1978, pronunțată de Judecătoria Slatina

a fost stabilită în sarcina pârâtei obligația de a-i plăti reclamantului o prestație

periodică lunară, în cuantum de 470 RON, cu începere de la data de 1 februarie 1978

și până la încetarea stării de nevoie.

Cum starea de nevoie în

privința reclamantului nu a încetat, în mod corect a fost obligată pârâta să-i plătească

acestuia suma de 9.072 RON, reprezentând prestația periodică pe ultimii 3 ani anteriori

datei introducerii acțiunii, precum și la plata unei prestații periodice lunare

în cuantum de 135 RON, reprezentând diferența dintre salariul lunar de 720 RON și

dreptul de asigurări sociale de 585 RON, începând cu data de 22 septembrie 2008

și până la încetarea stării de nevoie.

În consecință, conform

art. 314 din C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi modificată în parte

decizia Curții de Apel, în sensul că va fi respins, ca nefondat apelul declarat

de reclamant împotriva sentinței Tribunalului și vor fi menținute celelalte dispoziții

ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta SC S. SA Balș împotriva deciziei nr. 93 din 29 martie 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică în parte decizia

recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.I.

împotriva sentinței civile nr. 1163 din 02 decembrie 2009 a Tribunalului Olt.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei Curții de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 12 aprilie 2011.