ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1031/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 911 din 10 decembrie

2013, pronunțată în Dosarul nr. 5547/30/2009*, Tribunalul Timiș a admis în

parte atât cererea principală formulată de reclamantele BNR și BNR - Sucursala

Regională Timiș, cât și cererea reconvențională formulată de SC S.E.O. SRL

Timișoara; a evacuat societatea pârâtă din spațiul situat în municipiul

Timișoara, B-dul R. nr. X, județul Timiș, obligând-o, totodată, pe aceasta la

plata către reclamante a contravalorii lipsei de folosință, în cuantum de 320

RON lunar + TVA, începând cu 1 ianuarie 2008 și până la data predării

spațiului; a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 56.873 RON

cu titlu de îmbunătățiri aduse spațiului situat în municipiul Timișoara, B-dul

R. nr. X, județul Timiș și a stabilit în favoarea pârâtei un drept de retenție

asupra acestui spațiu până la data plății de către reclamante a contravalorii

îmbunătățirilor; a respins în rest pretențiile principale și reconvenționale,

ca neîntemeiate; a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat

reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 10.753,46 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC S.E.O. Timișoara, solicitând, totodată,

suspendarea executării hotărârii atacate.

Separat, pe cale de

ordonanță președințială, și până la soluționarea cererii de suspendare

formulată în apel, pârâta a solicitat a se dispune suspendarea provizorie a

executării sentinței apelate.

Prin Sentința civilă

nr. 2 din 22 ianuarie 2014 Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a

admis cererea formulată de pârâta apelantă SC S.E.O. SRL Timișoara și a dispus

suspendarea provizorie a executării Sentinței civile nr. 911 din 10 decembrie

2013, până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulată în

cadrul apelului declarat împotriva acestei sentințe.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că în speță, pârâta a declarat apel împotriva

Sentinței civile nr. 911 din 10 decembrie 2013, formulând, totodată și o cerere

de suspendare a executării acesteia.

Separat, pe cale de

ordonanță președințială, și până la soluționarea cererii de suspendare

formulată în apel, pârâta a solicitat a se dispune suspendarea provizorie a

executării sentinței atacate, în condițiile art. 280 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând îndeplinirea,

în cauză, a condițiilor de admisibilitate a cererii - potrivit art. 280 alin.

(5) C. proc. civ., Curtea a reținut că apelanta a dovedit declararea apelului

și formularea, în cadrul acestuia, a cererii de suspendare a executării

hotărârii atacate; totodată, apelanta a atașat la dosarul cauzei extras de pe

portalul instanțelor de judecată privind sentința apelată și a consemnat la

dispoziția instanței o cauțiune de 2.500 RON, în conformitate cu prevederile

art. 403 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ.

În ce privește

condițiile referitoare la urgența măsurii, vremelnicia acesteia și

neprejudecarea fondului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite, dat fiind

faptul că hotărârea este pronunțată în materie comercială, așa încât executarea

ei poate avea loc oricând, conform prevederilor art. 720

8

C. proc.

civ.

Ori, în condițiile în

care părțile își dispută însăși transmiterea dreptului de proprietate asupra

spațiului în litigiu, în condițiile Legii nr. 550/2002, se justifică

suspendarea vremelnică a efectului executoriu al hotărârii primei instanțe,

până la data la care instanța învestită cu soluționarea apelului se va pronunța

asupra cererii de suspendare formulată în apel.

De asemenea, Curtea a

reținut și că eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi reclamantele prin

întârzierea executării hotărârii este acoperit prin cauțiunea consemnată la

dispoziția Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta BNR - Sucursala Timișoara,

solicitând modificarea în tot a hotărârii și respingerea cererii. Recursul a

fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs pârâta a susținut că prin hotărârea pronunțată Curtea a

încălcat prevederile art. 581 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește drept

condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială urgentă,

alături de cerințele vremelniciei măsurii ordonate și neprejudecării fondului.

Aceasta deoarece argumentele cu care a fost justificată condiția urgenței -

prejudiciul grav ce s-ar produce prin evacuare, mergând până la insolvență -

sunt contrazise de informațiile obținute de la Oficiul Național al Registrului

Comerțului, potrivit cărora societatea reclamantă are mai multe sedii secundare

în care desfășoară activitate de schimb valutar și amanet, că în ultimii ani a

înregistrat profit și că asociatul unic este asociat și într-o altă societate

comercială cu răspundere limitată, care, de asemenea, a înregistrat profit în

ultimii ani și are mai multe sedii secundare. Față de această stare de fapt,

apreciază că evacuarea reclamantei nu poate afecta activitatea societății

într-o asemenea măsură încât să antreneze insolvența și să justifice caracterul

urgent cerut de dispozițiile legale.

Intimata-reclamantă

SC S.E.O. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

A invocat excepția

lipsei calității procesuale active a pârâtei BNR - Sucursala Timișoara, care nu

are personalitate juridică și nu poate sta în proces ca recurentă. Pe fond, a

apreciat că în mod corect curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., referitoare la urgență,

vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului și a reiterat argumentele

dezvoltate prin cererea de suspendare.

Analizând recursul în

condițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta

este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Mai întâi, în

aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte se va

pronunța asupra excepției invocate de intimata-reclamantă privind excepția

lipsei calității procesuale active a pârâtei BNR - Sucursala Timișoara, care nu

ar avea personalitate juridică și, în consecință, nu ar putea sta în proces ca

recurentă.

O asemenea excepție

nu poate fi analizată în cauza de față. Înalta Curte este învestită cu un

recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a luat măsura vremelnică a

suspendării executării. În Dosarul nr. 5547/30/2009* al Tribunalului Timiș, în

care s-a pronunțat Sentința nr. 911/2013, recurenta din cauza de față are

calitatea de pârât. Dacă ar hotărî asupra legitimării procesuale a uneia din

părți, decizia ar avea efect asupra fondului procesului, ceea ce depășește

limitele învestirii. Așadar, numai instanța care judecă fondul litigiului va

putea decide asupra calității procesuale a unei părți.

În cauza pendinte,

fiind învestită instanța cu o cerere de suspendare provizorie a executării

sentinței civile atacate cu apel, sunt incidente dispozițiile art. 278 - 280 C.

proc. civ., referitoare la executarea vremelnică.

Sentința cu privire

la care se solicită suspendarea provizorie a executării este pronunțată în

materie comercială, așadar este executorie de drept, în condițiile art. 278

pct. 8 cu referire la art. 720

8

C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor

art. 280 alin. (5) C. proc. civ.: „Până la dezlegarea cererii de suspendare

aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar

înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)”

Din interpretarea

acestor dispoziții legale, rezultă că atunci când se prevede posibilitatea

luării unor măsuri pe calea ordonanței președințiale, înseamnă că în asemenea

cauze trebuie urmată numai procedura ordonanței.

Prin chiar textul de

lege se prevede că suspendarea executării va putea fi încuviințată vremelnic.

Așadar, condiția vremelniciei este prevăzută expres de legiuitor, aceasta în

condițiile în care și art. 581 C. proc. civ. vorbește despre „măsuri

vremelnice”. Pe cale de consecință, celelalte condiții de admisibilitate a

ordonanței președințiale, respectiv urgența și neprejudecarea fondului, sunt

prezumate și nu mai trebuie dovedite.

Pentru aceste

considerente, critica promovată de recurenta-pârâtă referitoare la lipsa

urgenței, va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta BNR - Sucursala Timișoara împotriva Sentinței

civile nr. 2 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.

Procesat de GGC - LM