ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1031/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 911 din 10 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5547/30/2009*, Tribunalul Timiș a admis în parte atât cererea principală formulată de reclamantele BNR și BNR - Sucursala Regională Timiș, cât și cererea reconvențională formulată de SC S.E.O.

SRL Timișoara; a evacuat societatea pârâtă din spațiul situat în municipiul Timișoara, B-dul R. nr. X, județul Timiș, obligând-o, totodată, pe aceasta la plata către reclamante a contravalorii lipsei de folosință, în cuantum de 320 RON lunar + TVA, începând cu 1 ianuarie 2008 și până la data predării spațiului; a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 56.873 RON cu titlu de îmbunătățiri aduse spațiului situat în municipiul Timișoara, B-dul R. nr. X, județul Timiș și a stabilit în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra acestui spațiu până la data plății de către reclamante a contravalorii îmbunătățirilor; a respins în rest pretențiile principale și reconvenționale, ca neîntemeiate; a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 10.753,46 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC S.E.O. Timișoara, solicitând, totodată, suspendarea executării hotărârii atacate. Separat, pe cale de ordonanță președințială, și până la soluționarea cererii de suspendare formulată în apel, pârâta a solicitat a se dispune suspendarea provizorie a executării sentinței apelate. Prin Sentința civilă nr. 2 din 22 ianuarie 2014 Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de pârâta apelantă SC S.E.O. SRL Timișoara și a dispus suspendarea provizorie a executării Sentinței civile nr. 911 din 10 decembrie 2013, până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul apelului declarat împotriva acestei sentințe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în speță, pârâta a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 911 din 10 decembrie 2013, formulând, totodată și o cerere de suspendare a executării acesteia. Separat, pe cale de ordonanță președințială, și până la soluționarea cererii de suspendare formulată în apel, pârâta a solicitat a se dispune suspendarea provizorie a executării sentinței atacate, în condițiile art. 280 alin. (5) C. proc. civ. Examinând îndeplinirea, în cauză, a condițiilor de admisibilitate a cererii - potrivit art. 280 alin. (5) C. proc. civ., Curtea a reținut că apelanta a dovedit declararea apelului și formularea, în cadrul acestuia, a cererii de suspendare a executării hotărârii atacate; totodată, apelanta a atașat la dosarul cauzei extras de pe portalul instanțelor de judecată privind sentința apelată și a consemnat la dispoziția instanței o cauțiune de 2.500 RON, în conformitate cu prevederile art. 403 alin. (4) teza a II-a C. proc.

civ. În ce privește condițiile referitoare la urgența măsurii, vremelnicia acesteia și neprejudecarea fondului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite, dat fiind faptul că hotărârea este pronunțată în materie comercială, așa încât executarea ei poate avea loc oricând, conform prevederilor art. 720 8 C. proc. civ. Ori, în condițiile în care părțile își dispută însăși transmiterea dreptului de proprietate asupra spațiului în litigiu, în condițiile Legii nr. 550/2002, se justifică suspendarea vremelnică a efectului executoriu al hotărârii primei instanțe, până la data la care instanța învestită cu soluționarea apelului se va pronunța asupra cererii de suspendare formulată în apel. De asemenea, Curtea a reținut și că eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi reclamantele prin întârzierea executării hotărârii este acoperit prin cauțiunea consemnată la dispoziția Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta BNR - Sucursala Timișoara, solicitând modificarea în tot a hotărârii și respingerea cererii. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a susținut că prin hotărârea pronunțată Curtea a încălcat prevederile art. 581 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește drept condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială urgentă, alături de cerințele vremelniciei măsurii ordonate și neprejudecării fondului.

Aceasta deoarece argumentele cu care a fost justificată condiția urgenței - prejudiciul grav ce s-ar produce prin evacuare, mergând până la insolvență - sunt contrazise de informațiile obținute de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, potrivit cărora societatea reclamantă are mai multe sedii secundare în care desfășoară activitate de schimb valutar și amanet, că în ultimii ani a înregistrat profit și că asociatul unic este asociat și într-o altă societate comercială cu răspundere limitată, care, de asemenea, a înregistrat profit în ultimii ani și are mai multe sedii secundare. Față de această stare de fapt, apreciază că evacuarea reclamantei nu poate afecta activitatea societății într-o asemenea măsură încât să antreneze insolvența și să justifice caracterul urgent cerut de dispozițiile legale.

Intimata-reclamantă SC S.E.O. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei BNR - Sucursala Timișoara, care nu are personalitate juridică și nu poate sta în proces ca recurentă. Pe fond, a apreciat că în mod corect curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., referitoare la urgență, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului și a reiterat argumentele dezvoltate prin cererea de suspendare. Analizând recursul în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed: Mai întâi, în aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte se va pronunța asupra excepției invocate de intimata-reclamantă privind excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei BNR - Sucursala Timișoara, care nu ar avea personalitate juridică și, în consecință, nu ar putea sta în proces ca recurentă. O asemenea excepție nu poate fi analizată în cauza de față. Înalta Curte este învestită cu un recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a luat măsura vremelnică a suspendării executării. În Dosarul nr. 5547/30/2009* al Tribunalului Timiș, în care s-a pronunțat Sentința nr. 911/2013, recurenta din cauza de față are calitatea de pârât. Dacă ar hotărî asupra legitimării procesuale a uneia din părți, decizia ar avea efect asupra fondului procesului, ceea ce depășește limitele învestirii.

Așadar, numai instanța care judecă fondul litigiului va putea decide asupra calității procesuale a unei părți. În cauza pendinte, fiind învestită instanța cu o cerere de suspendare provizorie a executării sentinței civile atacate cu apel, sunt incidente dispozițiile art. 278 - 280 C. proc. civ., referitoare la executarea vremelnică. Sentința cu privire la care se solicită suspendarea provizorie a executării este pronunțată în materie comercială, așadar este executorie de drept, în condițiile art. 278 pct. 8 cu referire la art. 720 8 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 280 alin. (5) C. proc.

civ.: „Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)” Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că atunci când se prevede posibilitatea luării unor măsuri pe calea ordonanței președințiale, înseamnă că în asemenea cauze trebuie urmată numai procedura ordonanței. Prin chiar textul de lege se prevede că suspendarea executării va putea fi încuviințată vremelnic. Așadar, condiția vremelniciei este prevăzută expres de legiuitor, aceasta în condițiile în care și art. 581 C. proc. civ. vorbește despre „măsuri vremelnice”. Pe cale de consecință, celelalte condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv urgența și neprejudecarea fondului, sunt prezumate și nu mai trebuie dovedite.

Pentru aceste considerente, critica promovată de recurenta-pârâtă referitoare la lipsa urgenței, va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta BNR - Sucursala Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 2 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014. Procesat de GGC - LM